OPINII Ajutorul UE

Crearea şi dezvoltarea Uniunii Europene reprezintă, neîn-doielnic, cel mai curajos şi mai grandios proces al istoriei universale. Mai grandios decât imperiul lui Alexandru cel Mare, decât Imperiul Roman, cel al lui Napoleon Bonaparte, sau cel al lui George Washington. Nu este un proces de cuceriri, cu învinşi şi învingători, ci unul care nu are decât învingători - toţi participanţii la proces. Nu este un proces de distrugere şi acaparare, ci unul constructiv, creator de cultură materială şi spirituală. Nu este un proces al realizării ambiţiilor de glorie şi îmbogăţire, ci un proces al relizării la scară planetară a sentimentului definitoriu pentru specia uma-nă - sentimentul solidarităţii. Naţiunile Europei, care, în ultimele două milenii, s-au sfâşiat între ele în cele mai cumplite războaie cunoscute de ome-nire, înaintează, im-placabil, pe drumul unificării lor politice, economice, sociale, spirituale.

Procesul construirii Uniunii Europene a început cu o jumătate de secol în urmă şi va fi, în mare parte, împlinit în urmă-toarea jumătate de secol. O perioa-dă lungă dacă o raportăm la scara vieţii noastre pământene. O perioadă foarte scurtă dacă ne raportăm la scara istoriei lumii şi a istoriei noastre, ca naţiune.

De la 1 ianuarie 2007, Statul Român va fi Stat Membru, iar noi, românii, vom fi cetăţeni ai Uniunii Europene. Căpătarea acestor calităţi nu înseamnă numai încununarea unor eforturi, ci şi angajarea noastră, ca popor şi ca indivizi, în procesul construcţiei europene, în plan politic, economic, social, cultural.

Intrăm în acest proces într-un moment deosebit de dificil al istoriei noastre. Din cauza politicii economice criminale la care ne-au supus guvernanţii post-decembrişti, în acest moment, suntem naţiunea europeană cea mai năpăstuită. Producem astăzi cât produceam şi cu 17 ani în urmă. N-am putut economisi, n-am investit, n-am acumulat, n-am sporit capitalul naţional. Cea mai mare parte a capitalului, acumulat până în 1989, a fost trecută, prin "privatizări", în proprietatea străinilor. Au fost distruse aproape 4 milioane de locuri de muncă. Trei milioane de români lucrează în străinătate. Salariile românilor sunt înrobitoare.

În perioada 2007-2013, în conformitate cu principiile sale de politică regională, de reducere a decalajelor între nivelurile de dezvoltare economică ale statelor sale membre, Uniunea Europeană va pune la dispoziţia României aproape 30 de miliarde de euro. Aceşti bani provin din taxe şi impozite plătite de ceilalţi cetăţeni ai Uniunii: nemţi, francezi, englezi etc. Din solidaritate, din dorinţa de a realiza grandioasa construcţie europeană, de a face din Europa un loc în care copiii şi nepoţii lor să trăiască în siguranţă şi bunăstare.

Conform prognozelor optimis-te ale actualilor noştri guvernanţi, în perioada 2007-2013, PIB-ul nostru ar urma să creas-că într-un ritm mediu anual de 6-7%. Aceasta înseamnă că, în perioada respectivă, vom crea un PIB egal cu circa 1000 de miliarde de euro. În medie, circa 140 miliarde de euro pe an. De la Uniunea Europeană vom primi, în medie, 4,3 miliarde de euro pe an (30:7), adică 3% din PIB-ul nostru anual. În prezent, PIB-ul nostru este de 7.000 de euro pe cap de locuitor. Media europeană este de 22.000 de euro pe cap de locuitor. Deci, PIB-ul nostru reprezintă mai puţin de o treime faţă de media europeană. În 1989, PIB-ul nos-tru reprezenta mai mult de jumătate din media europeană. Exact acolo vom fi, dacă vom mai fi, în 2013.

După toate probabilităţile, vom încheia anul 2006 cu un PIB în valoare de 110 miliarde de euro. Cu o creştere anuală de 6,5%, în anul 2007 ar trebui să realizăm un PIB egal cu suma de 117 miliarde de euro. Pentru a produce o unitate de PIB ne trebuie 3 unităţi de capital. Pentru a produce, în 2007, un PIB cu 7 miliarde de euro mai mare decât în 2006, trebuie să creştem capitalul cu 21 miliarde de euro (7x3). Adică, în loc să avem un capital de 330 miliarde de euro, cât avem, acum, în 2006, în 2007 va trebui să avem un capital egal cu suma de 351 miliarde de euro. Capitalul utilizat în 2006, în valoare de 330 miliarde de euro, s-a uzat, însă, în medie, cu cel puţin 5%. Capitalul uzat trebuie înlocuit. Investiţia de înlocuire (reproducţia simplă a capitalului) este egală cu 16,5 miliarde de euro. Valoarea totală a investiţiilor pe care ar trebui să le facem în 2007, pentru a obţine o creştere a PIB-ului cu 6,5%, faţă de anul precedent, ar trebui să fie egală cu suma de 37,5 miliarde de euro (21+16,5). UE ne sprijină cu 4,3 miliarde de euro. Restul de 33,2 miliarde de euro trebuie să-l facem prin noi înşine, prin economisire.

Din nefericire, din PIB-ul de 117 miliarde de euro pe care îl vom produce în anul 2007, numai circa 20% reprezintă salarii şi pensii, adică 23 miliarde de euro, restul de 80%, adică 94 miliarde de euro, este format din profituri.

Aici este hiba. Aici este marea problemă a integrării României în Uniunea Europeană. Cum putem să investim 33 de miliarde dacă, din PIB-ul creat de noi, în buzunarele noastre intră numai 23 de miliarde? UE trebuie să ne ajute nu numai cu cele 4,3 miliarde de euro pe an, ci şi, mai ales, să ne ajute să ne recăpătăm drepturile de proprietate asupra capitalului naţional şi asupra veniturilor create cu acest capital.