OPINII Capital de chilipir

Discuţii aprinse pe tema neimpozitării profitului reinvestit. Disputa este purtată de reprezentanţi ai capitalului autohton, pe de o parte, iniţiatori ai unui proiect de lege în domeniu, şi reprezentanţi ai capitalului străin din România, opozanţi ai respectivului proiect de lege. Fiecare parte combatantă s-a înconjurat de câte o echipă de "analişti" care teoretizează subiectul, încercând să "fun­damen­teze" principial poziţiile celor două tabere.

Interesul promotorilor proiectului de lege privind neimpozitarea profitului reinvestit este evident: ei doresc, pur şi simplu, să-şi diminueze contribuţia la bugetul public, să bage, astfel, în propriul buzunar, o parte cât mai mare din venitul creat în economie, în detrimentul celorlalţi cetăţeni. În disputa la care mă refer, promotorii proiectului de lege nu suflă o vorbă despre adevăratul lor interes. Ceea ce aclamă ei în dezbaterile din agora parlamentară şi aceea mediatică este "principiul", respectiv grija lor faţă de semeni, faţă de ţărişoara lor dragă, faţă de "necesitatea accelerării dezvoltării economiei" româneşti, prin creşterea investiţiilor, ca urmare a ... neimpozitării pro­fitului reinvestit.

În general, oamenii investesc, adică transformă în capital o parte din veniturile obţinute dintr-o activitate economică sau alta, pentru simplul motiv că doresc să fie mai bogaţi, să câştige un profit suplimentar, ca urmare a capitalizării veniturilor în cauză. Actualii noştri capitalişti, ajunşi în această stare, în marea lor majoritate, nu pe calea normală, prin economisirea şi investirea unei părţi din venituri, ci prin "privatizările" postdecembriste, vor să ne convingă, cu orice preţ, că ei sunt o nouă specie de proprietari de capital, o specie pe care nu o mână în luptă interesul pentru profit ci grija pentru ... propăşirea patriei. De cealaltă parte, reprezentanţii capitalului străin din România, reuniţi în Consiliul Investitorilor Străini (CIS), reprezentaţi de doamna Ciomag, pe post de director executiv al zisului Consiliu, resping cu hotărâre legiferarea neimpozitării profitului reinvestit, evident, nu pentru că le-ar leza, cumva, interesul îmbogăţirii, ci cu o motivaţie de cea mai aleasă principialitate. "Scutirea de la impozit a profitului reinvestit", susţine CIS, într-o scrisoare adresată Camerei Deputaţilor, "nu este o soluţie corectă pentru accelerarea dezvoltării economice deoarece măsura va favoriza unele societăţi în defavoarea altora". Deci, tot grija altruistă pentru semeni, pentru ţară, pentru "accelerarea dezvoltării economice". Deşi scutirea de impozit se aplică tuturor, în acelaşi fel, în concepţia CIS, unele societăţi sunt favorizate, iar altele, se pare cele cu capital străin, sunt defavorizate. Cum? Doamna Ciomag ne lămureşte buştean, cum ar spune un consătean de-al meu. "Din moment ce Guvernul a urmărit introducerea unui sistem de taxare unitar, ne spune domnia sa, orice introducere a unei facilităţi este o distorsiune". Iată, deci, că reprezentanţii CIS, ca şi ai AOAR (Asociaţia Oamenilor de Afaceri din România), nu mai sunt gardienii intereselor proprietarilor de capital, aşa cum sunt aceste ONG-uri în restul lumii, ci gardieni ai pieţei, pe care domniile lor sunt chemate să o facă să funcţioneze strict concurenţial, fără "facilităţi", "distorsiuni". Aceste ONG-uri se substituie statului român, preocupat cu ... suspendări şi referendumuri.

Pentru ca tacâmul să fie complet şi românul să nu mai priceapă nimic, un oarecare "analist" intră în dispută şi sesizează că, de fapt, împotrivirea CIS "nu vine din grija pentru dezvoltarea economiei naţionale, ci dintr-un motiv mult mai pământean şi mai egoist: teama să nu piardă în competiţia cu firmele autohtone". Haida, de! Aţi văzut unde era ... explicaţia? În teama de ... competiţie.

Motivul real al respingerii proiectului de lege privind neimpozitarea profitului reinvestit de către reprezentanţii CIS este, într-adevăr, unul foarte pă­mân­tean şi foarte egoist, dar acesta nu este teama de competiţie, ci teama de adevăr. Adevăr pe care încearcă să ni-l ascundă toţi cei implicaţi în această dis­pută, inclusiv superin­dependenţii noştri analişti.

Adevărul în cauză este că România postdecembristă nu a fost şi nu este un teren propice pentru investiţiile străine în capital real - construcţii, utilaje, tehnologii, know-how etc. - ci numai pentru capitalul speculativ, venit aici pentru a înota şi a se hrăni în apele tulburi ale "privatizării". El a "cumpărat" pe nimic fabrici, uzine, bănci etc., vrea să obţină profituri cât mai mari din exploatarea acestui capital de chilipir, pe care să le transfere în ţara de origine, de unde a venit şi unde vrea să vieţuiască. El n-a venit în România cu scopul de a accelera dezvoltarea economiei româneşti, ci pentru a obţine profit. Scop care nu este deloc condamnabil. Condamnabilă este încercarea de a-l ascunde. La fel de condamnabilă este politica economică adoptată de guvernanţii români, din cauza căreia, în prezent, nu avem o economie concurenţială, productivă, care să atragă capital străin productiv, ci una speculativă, care atra­ge capital străin speculativ.