OPINII Ce-l aşteaptă pe cumpărătorul (eventual al) Oltchim SA?

De mai multă vreme, mă bătea un gând să scriu un articol adresat micilor inves­titori ai Oltchim SA. Voiam să le dau un sfat, însă m-a reţinut lipsa de interes a pieţei de capital faţă de acţiunea OLT.

Cu toate că aceasta a avut destule oscilaţii, determinate aproape exclusiv de speculaţii, OLT nu a reprezentat aproape nimic pentru BVB şi, pentru asta, stau mărturie volumele nesemnificative din ultimele luni, dacă nu chiar ani.

În afara succesiunii imterminabile de comunicate paralele ale domnului Roibu şi ale PCC, acţiunile OLT nu au reprezentat nici un interes real.

Acum, după licitaţia pentru vânzarea pachetului deţinut de stat şi mai ales după desemnarea cumpărătorului potenţial, interesul faţă de subiect este hiperbolizat.

Nu vreau să mă alătur analiştilor şi comentatorilor mai mult sau mai puţin avizaţi asupra viitorului Oltchim şi asupra finalului procesului de privatizare totală a Oltchim SA.

Vreau să dau un sfat micilor acţionari, în ipoteza în care privatizarea ar avea finalitate. Am calculat care este preţul pe acţiune oferit de câştigătorul licitaţiei (nici măcar nu-i scriu numele). Acesta este de circa 1,09 lei pe acţiune, mai mare cu peste 50% decăt media preţului la care se tranzacţiona acţiunea OLT.

Desigur, dacă facem apel la memorie, acţiunile s-au tranzacţionat cândva şi peste preţul de adjudecare al licitaţiei, dar mă îndoiesc de faptul că ar exista acţionari minoritari care să aibă un preţ mediu al investiţiei peste 1,09 lei pe acţiune. Şi, chiar dacă mai există vreun exemplar, sfatul meu este acelaşi. Dacă se finalizează cu succes privatizarea, toţi acţionarii minoritari să ceară CNVM, obligarea acţionatului majoritar să facă de urgenţă o ofertă publică obligatorie de cumpărare a întregului pachet de acţiuni. Este suficient ca un singur acţionar minoritar, indiferent de valoarea pachetului său, să adreseze cererea către CNVM, iar aces­ta este obligat conform legii, având în vedere că OLT este tranzacţionată la bursă, să oblige acţionarul majoritar să facă oferta publică de cumpărare. Preţul din ofertă nu poate fi, în acest caz, mai mic decât preţul plătit de cumpărător, pentru a deţine majoritatea. În acest caz, circa 1,09 lei pe acţiune. Probabil că cei mai mulţi minoritari ar ieşi în câştig; dacă vor fi şi dintre cei care au plătit un preţ mai mare, să zică mersi că recuperează cea mai mare parte din investiţie.

Dacă ne referim strict la Oltchim, datele cuprinse în bilanţurile din ultimii ani au fost atât de satisfăcătoare, pentru a determina orice investitor cu scaun la cap să fugă cât îl ţin picioarele. Nu includ aici acţionarii semnificativi, PCC şi celălalt acţionar, care împreună au pachetul de control, dacă acţionează concertat.

În situaţia în care privatizarea eşuează, iar societatea ar intra în insolvenţă sau reorganizare, acţiunile OLT vor rămâne suspendate sine die de la tranzacţionare şi recuperarea, fie şi parţială a investiţiei în acţiuni OLT, este pur ipotetică.

O ofertă publică obligatorie l-ar costa pe eventualul cumpărător al pachetului majoritar de acţiuni OLT, la oferta publică obligatorie, între 50,5 milioane lei şi 167 milioane lei, în funcţie de decizia PCC şi a aliatului său, de a vinde sau nu acţiunile lor. Desigur, plus cheltuielile legate de repornire şi plata datoriilor restante ale Oltchim SA.