OPINII Cine cedează primii - actorii economici sau utilităţile?

Ultimele săptămâni ne-au adus sub ochi tot soiul de ştiri pesimiste. Dinspre Azomureş venea anunţul opririi producţiei din cauza exploziei preţurilor gazelor. Urma apoi Alro, care era pregătită să îşi reducă producţia din cauza preţurilor mari din piaţa energiei electrice. Reluarea anului şcolar consemna o premieră - în Giurgiu şcolile intrau direct în online, deşi oraşul era pe verde, deoarece autorităţile locale nu puteau acoperi factura de gaz pentru şcoli.

La nivelul UE, preţul gazelor era încă la 20 euro/Mwh la începutul lunii aprilie, dar a urcat apoi agresiv - 50 de euro la începutul lui septembrie şi avem 97 euro/Mwh, în prezent (după un maxim la 180 euro în 21 decembrie, moment în care a început o corecţie destul de agresivă, până la 71 euro/Mwh, pe fondul alimentării continentului cu gaz lichefiat din SUA).

Este tot mai clar că o creştere de cinci ori a preţurilor nu poate fi sustenabilă şi cineva trebuie să cedeze-fie consumatorii, fie traderii. Explozia preţurilor are legătură cu revenirea cererii, dar mai ales cu o strategie greşită în ceea ce priveşte înmagazinarea - toată lumea a aşteptat preţuri mai bune şi când a venit vremea rece s-a cumpărat accelerat la preţuri şi mai mari.

Apar, însă, semnale că marii consumatori încep să îşi reducă producţia, unii cochetează cu şomajul tehnic, alţii vor majora preţurile până când cererea se va reduce corespunzător. Existenţa unor contracte semnate la începutul anului, compensările şi plafonarile pentru consumatorii casnici pe care unele autorităţi le-au luat în calcul, vor amâna cu alte câteva luni impactul facturilor pentru aceştia, dar din primăvară toată lumea va plăti preţul întreg şi aici va apărea adevăratul şoc.

Astfel încât, atunci am putea avea şi punctul de inflexiune, momentul în care preţurile nu mai au susţinere la nivelurile actuale din lipsa cererii solvabile, iar cotaţiile vor începe să coboare. Vor da o mână de ajutor şi autorităţile monetare, prin majorări de dobândă, îngustând şi mai mult cererea, poate da o mâna de ajutor şi geopolitica (punerea în funcţiune a gazoductului dintre Rusia şi Germania).

După care vom uita o perioadă de efectele politicii verzi a UE, aşa cum am uitat de preţurile record ale petrolului din 2009 (şi atunci existase un mare sprijin pentru regenerabile). Pieţele energiei au fost destul de volatile în ultima vreme şi mi-e foarte greu să cred că vom avea de acum doar grafice liniare, fără binecunoscuţii dinţi de fierăstrău. Ca şi la precedenta criză financiară, putem primi o mână de ajutor dinspre pieţele de capital - o corecţie amplă va lovi cel mai dur în preţurile activelor care s-au apreciat agresiv anul trecut (energia, dar şi crypto).

Să aşteptam deci o astfel de reglare a percepţiei asupra activelor înainte de a lua decizii ferme privind confortul nostru energetic (migrare de la centrala pe gaze la una pe electricitate, renunţarea la centralele pe lemne, investiţii în pompe de căldura etc). E posibil ca după o perioadă agitată cu maxime după maxime să se revină la preţuri mult mai aşezate şi stabile în pieţele energiei, precum în cazul petrolului după 2009.