OPINII Cui i-a folosit decizia de amânare a privatizărilor din energie?

Ştim deja că un consorţiu format din Electrica, Hidroelectrica şi Societatea de Administrare a Participaţiilor în Energie (SAPE) vor să preia activele CEZ din România, după cum rezultă şi dintr-un anunţ al Electrica la Bursă. Înainte de a vorbi despre efectele asupra preţului acţiunilor Electrica, companie listată, să ne referim la momentul achiziţiei.

Ofertele angajante pentru vânzarea portofoliului CEZ ar fi trebuit trimise până la finalul lunii aprilie, însă a apărut Ordonanţa militară numărul 8, din 9 aprilie, care a blocat procesul de vânzare. Ordonanţa prevedea că vânzarea/cumpărarea de pachete majoritare de acţiuni ale companiilor din Sistemul Energetic Naţional, indiferent de forma de proprietate a acestora, este suspendată pe perioada stării de urgenţă. Motivul vânturat prin presă? Posibila devalorizare a activelor respectivelor companii. Dar de ce ar fi fost deranjat statul de aşa ceva dacă nu intenţiona să îşi înstrăineze activele sale? De ce era aşa de grijuliu cu interesele CEZ, în plin proces de lichidare din România a deţinerilor cehilor? Cumva, partea aceasta din ordonanţă pare dată cu dedicaţie. La ce preţ ar fi depus oferta consorţiul românesc pe vârful pandemiei şi la ce preţ o va face acum când lucrurile par tranşate şi lumea îşi reia viaţa obişnuită, cu bursele în plin fuleu de recuperare a pierderilor consemnate în aprilie? Deranja pe cineva faptul că activele CEZ puteau fi cumpărate mai ieftin? Ne prisosesc banii astfel încât dorim să luăm neapărat scump? Mă rog, Electrica are experienţa la aşa ceva, doar a mai preluat şi deţinerile Fondului Proprietatea la distribuţiile de electricitate din portofoliu la un preţ deloc mic, cum doar statul o poate face. Acum, dacă vom asista la "triumful" consorţiului românesc, această întrebare se va pune cu şi mai mare îndreptăţire. Cum banii urmează să vină din credite, faptul că Electrica, Hidroelectrica şi SAPE ar cumpăra scump s-ar reflectă într-un grad mai mare de îndatorare al companiilor respective şi în dividende mai mici pentru acţionari, deci şi pentru stat. Bineînţeles, vor câştiga creditorii şi vânzătorul participaţiei. În pieţele mature, anunţul unei preluări duce la scăderea acţiunilor companiei care cumpără şi la creşterea acţiunilor celei care este preluată. Asta pentru că o achiziţie la orizont reduce perspectiva unor dividende pe termen scurt în favoarea creşterii dividendelor pe termen lung, iar cum investitorii sunt focalizaţi pe termen scurt şi mediu, trendul descendent al acţiunilor celor care fac achiziţii este logic.

Producătorii şi distribuitorii de electricitate sunt poate singurii emitenţi care nu au afacerile puse în pericol pe termen mediu şi lung în România de sporul negativ al populaţiei. Producerea pe scară tot mai largă a maşinilor electrice asigură o piaţă în creştere pentru aceştia. Nu e un lucru rău faptul că vor să îşi extindă business-ul. Deranjează însă modul în care acest lucru este făcut. Să vedem cât de bine vor digera investitorii Electrica acest fapt la BVB.