OPINII Curat imoral!

Nimeni nu a crezut că ataşamentul lui George Copos pentru cauza IMM-urilor şi defecţiunile Codului Fiscal, aşa cum a fost el votat în Guvern, sunt adevăratele motive care l-au făcut să abandoneze funcţia de vicepremier şi să-şi dea o demisie pe care a considerat-o "de onoare". Comentatorii s-au grăbit imediat să invoce numai şi numai problemele grave pe care acesta le are cu justiţia şi, indiferent de cât de patetică a fost pledoaria fostului demnitar în sprijinul micilor întreprinzători, sentimentul că ne aflăm în faţa unei încercări de ieşire cât de cât onorabilă de pe scena politică a fost precumpănitor. Ce a contribuit substanţial la minimalizarea şi aruncarea în ridicol a gestului lui Copos a fost, de bună seamă, poziţia partidului din care acesta face parte. Este absolut de neînţeles cum se poate ca o formaţiune politică ce se revendică invariabil ca purtătoare şi apărătoare a intereselor micilor întreprinzători să fie mută în clipa în care unul dintre fruntaşii partidului, plasat într-o poziţie de vârf în Executiv, reclamă în modul cel mai vehement prevederi ale Codului Fiscal care, dacă vor fi votate de Parlament, vor provoca grave prejudicii în funcţionarea unuia dintre sectoarele vitale ale greu-încercatei noastre economii. Absurdul merge şi mai departe din momentul în care avem sub ochi seria lungă a declaraţiilor făcute de specialişti de autoritate şi care, toţi, îşi exprimă insatisfacţia şi îngrijorarea faţă de forma noului Cod Fiscal, ce urmează să intre în dezbaterea Legis-lativului. De aici şi până la a spune că George Copos a avut dreptate în nemulţumirile pe care le-a făcut publice şi, ca atare, demisia lui are sens, independent de restul pro-blemelor pe care le are pe cap, e doar un pas, lesne de făcut.

Dar hazul, pentru cei care gustă umorul negru, nu se opreşte aici. Lăsarea lui Copos în ofsaid poate fi percepută ca soluţia optimă găsită de PC ca să se debaraseze de un om a cărui onorabilitate, chiar dacă Justiţia încă nu s-a pronunţat, a devenit un subiect stânjenitor. Bâlbele privind situaţia în partid a prosperului om de afaceri s-au auzit zile în şir, de cele mai multe ori perfect contradictorii, dar, în final, declaraţia de sprijin şi de încredere venită din partea preşedintelui Dan Voiculescu părea să fi pus punct oricăror speculaţii. În asemenea condiţii, susţinerea punctului de vedere al ex-vicepremierului ar fi fost obligatorie. Nu s-a produs. Ba mai mult, cel pe care partidul îl propune să ocupe postul vacantat nu e nimeni altul decât tocmai "apărătorul" lui Copos, Dan Voiculescu. Care e noima deciziei luate de conservatori? A spune, împotriva realităţii, că nu împărtăşesc pe fond argumentele invocate de cel care şi-a dat demisia este o probă de lipsă de profesionalism sau, poate şi mai grav, un compromis dintre cele mai supărătoare. În condiţii normale, soarta IMM-urilor nu numai că ar fi trebuit apărată până în pânzele albe, dar nu ar fi fost deloc de neînţeles dacă PC ar fi anunţat că este gata chiar să se retragă de la guvernare, dacă se vede pus în situaţia de a nu-şi putea respecta angajamentele faţă de un electorat pe care îl invocă atât de des. Prin desemnarea unui alt reprezentant al partidului ca vicepremier, la ce renunţă conservatorii: la George Copos sau la cauza pe care acesta a încercat să o apere? Sau la amândouă? "Soluţia imorală" este un calificativ care a intrat deja în vorbirea curentă şi nimănui, când îl aude, nu-i trebuie mai mult de o fracţiune de secundă ca să se gîndească imediat la partidul lui Dan Voiculescu. "Meritul" pentru situaţia, nu tocmai de invidiat, la care s-a ajuns îi aparţine în exclusi-vitate preşedintelui partidului. Prin jocul la care azi se pretează, vicepremierul Dan Voiculescu nu face altceva decât să mai atârne un bolovan de gâtul unui partid care, cu siguranţă, merită o soartă mai bună.