OPINII De ce SIF-urile s-ar cumpăra reciproc?

Domnul vicepreşedinte ASF Mircea Ursache vrea să intre în istoria pieţei de capital ca mare revoluţionar. El a decis deja că cele cinci SIF-uri pot să cumpere acţiuni una de la alta. Desigur nu să facă deal-uri reciproce, adică să vândă SIF 5 acţiunile Biofarm şi să le cumpere SIF 4, aşa cum s-a şi întâmplat de altfel, ci SIF-urile să cumpere acţiuni proprii ale celorlalte. Atunci când domnul Ursache a vehiculat pentru prima dată, anul trecut, intenţiile sale revoluţionare referitoare la SIF-uri, un investitor important pe piaţa de capital se întreba şi întreba dacă domnul Mircea Ursache a investit vreodată în viaţa lui un leu în piaţa de capital, ca să ştie cu ce se mănâncă. Personal, ca fost deputat şi fost administrator de FPP, predecesorul SIF, ştiu raţiunile pentru care s-au înfiinţat cinci FPP-uri, destinate să se transforme în cinci SIF-uri. Anume, crearea condiţiilor pentru concurenţă liberă, singura în măsură să creeze succesul, dar şi falimentul.

De la începutul lor, cele cinci SIF-uri au urmat trasee diferite. Pornite iniţial aproape la egalitate, până la listarea pe Bursă la 1 noiembrie 1999, activul lor a evoluat diferit, în funcţie de priceperea sau nepriceperea diverşilor administratori, numiţi politic în 1994. Amintesc faptul că, la prima listare, SIF 4 avea o valoare a activului net pe acţiune de peste 4.900 lei vechi, SIF 1 şi SIF 3 erau aproape egale - între 3.500 şi 3.600 lei, SIF 5 era la 2.350 lei pe acţiune şi SIF 2 la 1.740 lei. La ce s-a ajuns acum nu este cazul să spun, căci datele se cunosc din raportările periodice obligatorii. La fel şi satisfacţia acţionarilor, captivi sau voluntari, care îşi aşteaptă şi îşi primesc anual dividendele. Dacă şi le mai primesc. Să trecem însă la subiect.

Aşadar, de ce un SIF ar cumpăra acţiuni la alt SIF?

Să spunem că domnul Ceocea de la SIF 2 ar dispune cumpărarea de acţiuni la SIF 5, care stă acum cel mai bine.

Ce înseamnă asta? Că recunoaşte faptul că domnul Ciurezu se pricepe mai bine să administreze banii.

Sau că SIF 2 mai investeşte la SIF1? Dar dacă domnul Bîlteanu, preşedintele SIF 1, nu dă dividende încă un an? Nu înseamnă că, din nou, valoarea acţiunilor SIF 1 va scădea, aşa cum s-a întâmplat şi anul trecut, şi astfel SIF 2, sau oricare altul, va pierde bani în loc să câştige, măcar cât puţinul pe care l-ar fi luat punând banii cu dobândă la o bancă, sau la nişte obligaţiuni garantate?

Nu era însă mai bine să investească banii într-o societate bună de pe piaţa internă sau, de ce nu, externă? Căci sunt administratori de SIF care afirmă că piaţa de capital este prea mică pentru puterile lor! Se va arunca domnul Fercală, care de doi ani realizează la SIF 3 cele mai mari profituri anuale, să investească la SIF 4, care de ani buni ţine coada şi mai nou s-a dat legat în mâinile domnului Bîlteanu?

Evident că toate răspunsurile logice sunt NU. Nimeni nu cred că este dispus nici să rişte, nici să-şi recunoască inferioritatea. S-a calculat că la actualul nivel al preţului acţiunilor SIF1, SIF 2 SIF 3 şi SIF 4 ar trebui să investească 165-170 milioane lei pentru a deţine câte 5% din celelalte patru, iar SIF 5 ar trebui să cheltuiască 145 - 150 milioane. Sume mari pe care le pot acoperi numai prin vânzări importante din portofoliile actuale, numai de la societăţi importante şi profitabile, acum şi în perspectivă. De aceea, domnii Ceocea şi Ciurezu mi-au declarat că, în principiu, nu sunt interesaţi.

Atunci mai există şi alte raţiuni? Evident că da. Deoarece prea puţin din acţiunile SIF-urilor aparţin administratorilor, ar putea avea loc înţelegeri oculte între administratorii - preşedinţi, ca prin deţineri reciproce să se asigure perpetuarea controlului pe viaţă. Dacă 20% dintre acţiunile oricărui SIF sunt deţinute de către celelalte patru, în condiţiile precare de participare la vot, se asigură mereu supremaţia la vot în oricare şi în toate la un loc. Cinci preşedinţi de SIF ar controla în totalitate aproape tot ce înseamnă patrimoniul SIF-urilor. Totodată, ar însemna şi un control şi şantaj reciproc contra celor care nu se aliniază. Oare ce jafuri de patrimoniu s-ar pune la cale? Mă întreb cum ar reacţiona atunci alţi mari investitori la SIF-uri, care şi-au investit în acţiuni banii proprii. Ce ar spune domnul Frăţilă, care are 5% la SIF 3, ca Bîlteanu şi subalternul său, Filimon, să decidă la Braşov? Sau domnul Ciorcilă, marele boss de la banca şi grupul Transilvania, care a părăsit SIF 1 Banat-Crişana şi s-a orientat către SIF 2, pentru transparenţă şi deschidere, să se trezească, nu sub domnul Cuzman de care a fugit, ci cu înlocuitorul acestuia, domnul Bîlteanu? Dacă este vorba despre libertate deplină în piaţa de capital, sunt de acord ca oricare administrator de SIF, preşedinte sau nu, să investească din capitalul propriu, dacă îl au, câte 5% în toate celelalte SIF-uri.

În concluzie, întrebarea care se pune este: trebuie sau nu ca SIF-urile să investească în celelalte SIF-uri? După părerea mea răspunsul trebuie să fie NU.

P.S.: În urma anunţului că ASF a dat drumul la investirea reciprocă, preţul SIF-urilor a crescut între 3,3 şi 7,5%. Şi asta fără ca să se fi înregistrat investiri majore ale SIF-urilor, încrucişat. Când vor fi semnale clare că s-a declanşat acţiunea, actualii acţionari ar trebui să-şi ridice pretenţiile la preţul de vânzare. Atunci necesarul de bani va creşte semnificativ şi să vezi caterincă.