OPINII Despre teste, testări şi cum ne furăm singuri căciula

S-a vorbit destul de puţin despre experimentul slovac. La sfârşitul săptămânii trecute guvernul slovac şi-a testat masiv cetăţenii astfel încât două treimi dintre aceştia au primit deja rezultatele testelor rapide. Din cele 3,6 milioane de persoane testate (la o populaţie de 5,4 milioane) 38.300 au ieşit pozitive şi urmează să se izoleze pentru o perioadă de 10 zile. Procedura se reia weekend-ul următor, testarea e gratuită şi neobligatorie, dar persoanele care vor fi depistate fără un rezultat la teste riscă o amendă din partea poliţiei.

Interesant mi se pare procentul - puţin peste 1% dintre cei testaţi masiv erau infectaţi cu noul coronavirus. Având în vedere mărimea eşantionului, rezultatul poate fi extrapolat şi în alte cazuri. Putem discuta de acurateţea testelor rapide, sub cea a testelor tip PCR, dar în linii mari cred că pe aici ne situăm, între 1-2% din populaţie are în acest sezon virusul. Ceea ce în cazul României ar însemna în jur de 200.000 persoane. De remarcat că Slovacia a raportat în urma acestei testări-mamut mai mult de jumătate din numărul total de infectări de la începutul pandemiei. Faptul că în ciuda numărului relativ mare de pozitivi numărul celor care ajung să dezvolte forme grave e relativ redus (până acum aceştia se raportau, evident, doar la cazurile depistate prin testele PCR) este îmbucurător. Dacă în România ar fi 200.000 de pozitivi, puţin peste 1% din populaţie, precum în modelul slovac, faptul că mai puţin de 1.000 au ajuns în terapie intensivă până acum (0,5%) nu este chiar de speriat. Cu atât mai mult cu cât la terapie intensivă ajung şi bolnavi grav care se contaminează în spitale din cauza mediului încărcat de virus şi a imunităţii scăzute.

Cum se petrec însă lucrurile în România privind testarea? Avem anumiţi poli de testare din jurul marilor aglomerări urbane care induc o imagine falsă privind rata reală de infectare în ţară. De exemplu, din 36.000 de teste efectuate sâmbătă, 12.700 erau raportate în Bucureşti, din Timiş veneau 3100, Clujul avea 2800, Iaşi 2000. Dar din Călăraşi veneau 8 şi din Ialomiţa doar 9 teste. Giurgiu, Prahova, Brăila, Dâmboviţa aveau la rândul lor sub 100 teste efectuate, potrivit unui document obţinut de G4 Media. Aşa se explică, poate, celebra hartă care circulă pe internet în care zonele roşii sunt cele din Vest, prilej de glume pe seama seriozităţii ardeleneşti care, iată, se dovedeşte mai ineficientă decât delăsarea miticească. Păi, cum să depistezi la fel de mulţi pozitivi în vechiul regat când testezi de câteva ori mai puţin decât în Transilvania? Iată cum am ajuns la rata mare de infectare din Capitală ori Cluj şi la zonele verzi în care sunt multe judeţe unde oamenii se poartă încă relaxat.

Autorităţilor a părut să le convină această stare de fapt pentru că au nişte alegeri de ţinut în decembrie şi dacă explodează numărul de cazuri pe ultima sută de metri va fi greu de justificat menţinerea scrutinului la data programată. Aşa că nu vom vedea prea curând testare masivă în România, cel puţin nu comandată de către Guvern. Poate compensează însă firmele private ceea ce nu face statul, mai ales că testele rapide au un preţ modic.