OPINII  Gazetărie cu circuit închis

Motto: "Pentru români, externele nu-s evenimente" (Un amic redactor şef, într-o conversaţie privată)

Românii se aseamănă destul de tare cu americanii. Adică n-au o preocupare deosebită pentru ce se petrece în lume, atâta vreme cât nu-i implică direct. Desigur, pe lângă caracterul flatant, asemănarea nu le aduce niciun beneficiu.

Pentru cei mai mulţi români, filosofic vorbind, Pământul e plat, începe la Beba Veche şi se termină la Sulina, cu o eventuală extensie în apele teritoriale, dacă filosoful se lasă purtat de lotcă. Interesează doar ce se petrece înlăuntrul epidermei fiinţei noastre naţionale, în interiorul spaţiului carpato-danubiano-pontic (de-aia încă ne mai pasă, probabil, de ce face sau zice Ponta, e un reflex fonetic).

Spre exemplu, la Nisa, un camion (pe care nu-l conducea un român) a călcat câteva sute de cetăţeni, pe unii omorându-i, pe alţii betegindu-i grav. Ştire de breaking news, în lume. Televiziunile româneşti s-au grăbit să titreze, încă din primele momente: "Printre victime nu sunt români!".

M-am uitat la CNN şi postul nu era preocupat deloc că printre cei călcaţi nu se aflau americani.

Nici BBC n-a titrat: "No Brits among the casualties".

Nici măcar Russia Today nu se lamenta că Niet Ruski semănaţi pe Promenade des Anglais.

De unde rezultă că mass media din lumea întreagă nu se mistuie de grija conaţionalilor aşa cum face empatica presă dâmboviţeană!

După multe ore de vădită exasperare - "Nu sunt români morţi!" (Oroare! Ce ne facem?!?), timid, speranţa a început să clipocească în ochii crainicelor: un copil român a fost găsit la spital! Deci naţia noastră nu a fost ignorată, discriminată, tratată cu dezinteres superficial de terorismul mondial!

Ştim noi că ei, teroriştii, ne amăgesc şi că nu vor veni niciodată să se detoneze la noi acasă, dar măcar atunci când, cu efort şi sudoare, ne deplasăm noi în arealul lor de activitate, să nu ne ignore! Păi de-aia am intrat noi în NATO şi în UE, ca tot numai occidetalii să apară evisceraţi, decapitaţi, striviţi la televizor?!?

Copilul nu putea fi singur la Nisa... Trebuie că, prin alte spitale, are părinţi, tutori, aparţinători, rude prin alianţă, colegi de orfelinat, bonă, educatoare, răpitor pedofil, orice, numai român să fie! Căutările au dat roade, a fost găsită mama. Tatăl e dispărut, dar n-are a face, s-a insinuat deja şi el în poveste, avem români la Nisa! Presa e fericită, publicul mulţumit!

Dar, ceresc, ulterior au mai fost descoperiţi doi concetăţeni accidentaţi, putem spune că o mică, dar viguroasă comunitate românească se plimba pe promenadă. "S-a vărsat sânge românesc pe Coasta de Azur!", a titrat un prestigios cotidian.

Sângele a curs, ce-i drept, din răni care nu au fost fatale, dar mai există speranţă, încă nu au fost identificate toate cadavrele. Dezastrul de la Nisa a căpătat alte valenţe, altă anvergură. E o ştire, e cu români...

E un pas. Dacă ne ajuta Ăl de sus, poate devenim şi noi comorienţi prin alianţă cu francezii ăia.

Alt exemplu - lovitură de Stat în Turcia (Mă rog, nu există un nume care să descrie exact ce s-a întâmplat în Turcia. Dar, pe modelul aplecat la noi, în '89, când s-a ales un termen la întâmplare, recte "Revoluţie").

Generali, avioane de luptă, bombardamente, celule de criză, NATO, ISIS, belele mari. În lume, nu la noi.

Adevărat, cam de prost gust să faci puci vara, vineri seara. Oamenii au şi alte trebi. La televizor îţi vine să te uiţi la un film, la o telenovelă, la un show păcătos, la ceva uşor, de vară, care merge cu berea, cu pepenele şi cu îngheţata la cornet. N-am văzut ratingurile şi share-ul, dar televiziunile de ştiri nu s-au bulucit să se împăuneze cu cetele dense de telespectatori, că cine e mai tare ca Antena3, cine a călcat RTV în picioare.

Fătucele şi băieţii în uniforme de hipster erau apatici.

Ştirile cu adevărat răpitoare au venit sâmbătă: "Români blocaţi pe aeroporturi de ameninţarea războiului din Turcia!" şi "Mii de români captivi în Istanbul!". Acuma, în general, faptul că nu se zboară e neplăcut, dar "blocat pe aeroport" nu înseamnă prizonier. Şi dacă nu-ţi iei, precum calicul, bilet la low cost, dormi la hotel pe cheltuiala companiei aeriene. Oricum, nu eşti în junglă. Faptul că au murit nişte oameni, fapt care ţi-a decalat ţie zborul, nu te face participant la tragedie.

Extrem de haios, doi cetăţeni au fost invitaţi la Antena 3 să povestească în direct chinul prin care au trecut pe aeroport. Genul de lamentaţie omniprezentă iarna în gări, pe care nimeni n-o consideră a fi de interes gazetăresc.

Dar ştirile nu caută români doar la sinistre şi cataclisme.

Cuvintele "om", "cetăţean", "individ", "ins" au fost înlocuite cu un calificativ care să determine întrutotul etnia, naţionalitatea şi originea culturală a subiectului care se joacă cu predicatul.

Informaţia se şi restrânge, ca interes, nu e valabilă pentru toţi cititorii...

Ştire de interes general:

"Decizie de ultimă oră! Românii cu credite în franci se vor bucura!"

Un localnic covăsnean, îndatorat şi el în numita valută, oftează frustrat. El nu se va bucura. Ce folos bucuria dacă nu ţi-e permis să participi la ea, pe criterii etnice? Era mai bine pe vremea lui Nea Nicu, atunci ştirea ar fi sunat "Se vor bucura români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi!".

Sau fapt divers:

"Ce a găsit un român într-o cutie de conserve". Adică e clar pentru orice editor că publicului larg i se rupe de ce va fi găsit un albanez, un croat, un hindus sau un locuitor din Noua Caledonie în pateul de ficat, trebuie să-i captezi atenţia cititorului, să intri pe lungimea de undă a interesului său biologic.

Pâna şi în frivolitatea virtuală interesul pentru cei de un neam, o mamă, o făptură şi o seamă prevalează. Românii caută în promiscuitatea voluptoasă "român, româncă, România". Iar cele mai vizionate imagini carnale sunt "Piţipoancă perversă din Berceni se fotografiază în oglindă" sau "Maria din Craiova rupe canapeaua", chiar dacă, la o privire mai atentă, te-ai putea întreba în ce blocuri din Berceni sunt instalate prize de 110 V şi de ce scrie "Sure" pe deodorantul Rexona aflat pe poliţă, sau unde a învăţat craioveanca Maria atât de bine portugheza în dialect nord-brazilian.

Ei, şi roşiile româneşti sunt mai bune, chiar dacă s-au pârguit în câmpiile Anatoliei. Aşa că, Soro Lume, fă bine să te adaptezi la realitatea noastră locală, dacă vrei să contezi!