OPINII Inflaţia ca inginerie financiară

Într-un articol intitulat "Inflaţia: cât bine şi cât rău ne-a făcut?", publicat, recent, într-un cotidian central, domnul Adrian Vasilescu, prim sfătuitor al primului bancher al ţării, ne prezintă o foarte interesantă concepţie asupra conţinutului, cauzelor şi consecinţelor fenomenului pe care-l cunoaştem sub numele de inflaţie.

Aflăm de la domnul consilier guvernatorial că "Sigur, inflaţia a făcut şi bine. În sensul că, fără inflaţie, nu am fi scăpat de gravul dezacord dintre bani (mulţi) şi mărfuri (puţine)". Deci, mai întâi, a fost oul, adică "gravul dezacord". Cineva, cumva, ne-a adus în situaţia să avem prea mulţi bani şi prea puţine mărfuri. Cine credeţi că este acel cineva şi ce a făcut acel cineva de ne-a lăsat cu mărfuri puţine şi cu bani mulţi? Ei bine, autorul gravului dezacord dintre mărfuri şi bani nu este nimeni altul decât ... marile întreprinderi de stat.

Acestea, marile întreprinderi de stat, ne spune domnul consilier, "au umflat preţurile, făcând inflaţie". Din motive pe care domnul Vasilescu nu ni le dezvăluie, "marile întreprinderi de stat au stins motoarele competiţiei economice şi au aprins un singur bec - preţul ... făcând inflaţie".

Domnul consilier îmbină armonios teoria monetaristă asupra inflaţiei cu aceea managerială. Dacă l-am crede pe domnul consilier, ar însemna să acceptăm că, înainte de inflaţie, marile întreprinderi de stat aveau motoarele competiţiei aprinse. Acestea au fost, însă, "stinse" de cineva, adică de managerii întreprinderilor în cauză. Caz clar de subminare a economiei naţionale. Managerii marilor întreprinderi de stat au stins motoarele competiţiei economice, au produs tot mai puţine mărfuri. Au generat, astfel, gravul dezacord dintre cantitatea de mărfuri (mai mică) şi cantitatea de bani. Băieţi deştepţi, sesizând gravul dezacord, managerii marilor întreprinderi de stat "au umflat preţurile, făcând inflaţie" şi scăpându-ne, astfel, de gravul dezacord.

Iată, deci, că, în concepţia domnului consilier al guvernatorului Băncii Naţionale a României, inflaţia are legătură cu cantitatea de bani în circulaţie, dar nu are nimic de-a face cu BNR-ul, cu "producătorul" de bani, cu instituţia care are autoritatea şi responsabilitatea de a menţine echilibrul între cantitatea de mărfuri şi cantitatea de bani în circulaţie.

Este dreptul domnului consilier să creadă ce vrea şi să-şi apere şeful şi instituţia care îi plăteşte salariul. Cu o singură condiţie: să respecte adevărul!

În ce priveşte inflaţia din economia românească postdecembristă, domnul Vasilescu, şi nu numai el, trebuie să accepte, printre altele, şi faptul că, în perioada 1990-2000, cantitatea de mărfuri, exprimată prin valoarea PIB-ului, s-a redus cu câteva procente, în timp ce masa monetară a crescut de mii de ori. "Gravul dezacord" nu a fost creat de reducerea cantităţii de mărfuri, ci de creşterea aberantă a cantităţii de bani în circulaţie. Nu managerii marilor întreprinderi de stat au sporit cantitatea de bani în circulaţie, în condiţiile în care PIB-ul scădea, ci BNR-ul. Din inflaţie, profituri au făcut alţii, nu întreprinderile statului român.

Întreprinderile de stat, şi mari şi mici, nu au făcut profit din inflaţie, nici curat, nici murdar. Inflaţia le-a împins, pe toate, în situaţia de a lucra cu pierderi, astfel încât să poată fi "privatizate" la preţuri de nimic.

Inflaţia nu este totuna cu creşterea preţurilor. O creştere a preţurilor de 2-3% pe an este absolut normală, ea reprezentând sporirea nivelului tehnic al bunurilor şi serviciilor produse în economie. Inflaţia înseamnă creşteri mari de preţuri, în procente anuale exprimate cu două sau trei cifre, pentru mulţi ani consecutivi. În această definiţie, inflaţia a avut, are şi va avea, întotdeauna, o singură cauză: creşterea cantităţii de bani în circulaţie peste nivelul cerut de cantitatea de mărfuri produse şi tranzacţionate în economie.

Inflaţia a fost şi a rămas o inginerie financiară. Concepută şi controlată de acea componentă a statului care are puterea de a emite monedă şi puterea de a controla cantitatea de monedă în circulaţie. Această componentă a statului se numeşte bancă naţională sau bancă centrală. Prin inflaţie sunt redistribuite capitaluri - vezi "privatizările" postcomuniste - sau venituri - vezi raportul dintre salarii şi profituri în economia românească din ultimele două decenii.

Inflaţia nu este o simplă joacă de copii, fie ei şi manageri de mari întreprinderi de stat.