OPINII O îndatorire urgentă a Parlamentului

PNL a decis să susţină candidatura a doi oameni în componenţa noului Colegiu al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS): dl. Constantin Ticu Dumitrescu şi dl. Mircea Dinescu. Nici unul nu este membru al partidului, dar amîndoi beneficiază de o inconfundabilă aură simbolistică. "Simbolul" Dinescu a făcut parte şi din vechiul Colegiu, propus la vremea respectivă de PD. Pe parcursul anilor şi-a dat în cîteva rînduri demisia, copleşit de sentimentul neputinţei de a face ceva în instituţia în fruntea căreia a fost numit, după care a revenit asupra ei, din motive care au ramas pînă azi necunoscute. Astăzi, într-un înduioşător elan de altruism, acceptă din nou înalta demnitate, convins, e de sperat, că de data asta bilanţul demersurilor pe care le va întreprinde va fi cu mult mai semnificativ decît cel din mandatul anterior. Dl. Ticu Dumitrescu este la prima experienţă în interiorul structurii care s-a născut (în bună măsură) ca urmare a promulgării "Legii Ticu" (aşa malformată cum i-a fost dat să se nască) şi înţelegerea cu liberalii îl instală în funcţia de preşedinte al CNSAS. Pentru că PNL este un partid serios, Dl. Ticu a considerat că alegerile care urmau să aibă loc nu vor mai fi decît o simplă formalitate şi, fără să mai aştepte rezultatul lor, s-a apucat să facă declaraţii în dreapta şi în stînga: cum va smulge el arhivele din mîna SRI şi cum îi va demasca pe foştii securiştii, cum va elimina răul din viaţa politică românească etc. etc.

PD a propus şi el doi candidaţi: dl. Corneliu Turianu şi dl. Dan Lazea. Ni se cere să credem că liderii democraţi, din raţiuni ce nu au fost încă elucidate, nu i-au spus d-lui Turianu de înţelegerea cu PNL, privind susţinerea de către Alianţa D.A. a candidaturii lui Ticu Dumitrescu la preşedinţia CNSAS, şi că acesta, la rîndul său, nu a mai deschis un ziar sau nu a mai văzut un post de televiziune de multă, multă vreme. Fapt este că la data alegerilor, într-un moment de inspiraţie divină, dl. Turianu s-a întrebat de ce nu şi-ar depune şi el candidatura în nume propriu pentru presedinţia Colegiului. Şi pentru că nu a primit, de nicăieri, un răspuns care să-i taie elanul, a candidat şi, spre stupoarea (aproape) generală, a şi cîştigat.

Nimic nu era mai potrivit pentru izbucnirea unui nou scandal fratricid în cadrul Alianţei decît "noua trădare", acuzată cu vehemenţă de liberali şi respinsă cu aceeaşi vehemenţă de democraţi. O lume întreagă s-a simţit datoare să se implice, de data asta imediat, în dejucarea complotului căruia i-a căzut victimă "Domnu" Ticu"; societatea civilă a scos de la recuzită "lanţurile vii" şi a înconjurat sediul CNSAS; pînă şi studenţii din Bucureşti şi-au declarat disponibilitatea să plece de la cursuri şi să participe la manifestaţiile organizate în sprijinul celui nedreptăţit. Nu există speculaţie, plauzibilă sau aberantă, care să nu fi fost azvîrlită în capul opiniei publice în aceste ultime zile. Peste un lucru s-a trecut însă cu o inadmisibilă uşurinţă: declaraţia d-nei Germina Nagat, directoarea Direcţiei de Investigaţie din CNSAS, şi replica d-lui Corneliu Turianu, preşedintele ales al CNSAS.

D-na Nagat, de ani de zile în fruntea Direcţiei, considerată o specialistă de mîna întîi: "Pe masa Colegiului se găsesc, în momentul de faţă, materiale de diverse tipuri privind deconspirarea unor parlamentari în funcţie ca foşti ofiţeri sau colaboratori ai Securităţii, a unor magistraţi şi bancheri care au fost ofiţeri ai fostei Securităţi, precum şi multe alte cazuri de acelaşi nivel. Sînt nume a căror deconspirare ar afecta viaţa politică. Din punctul de vedere al Direcţiei de Investigaţii, probatoriul există şi materialele sînt pregătite. Aceste deconspirări ale unor nume de mare greutate aşteaptă doar votul Colegiului şi informarea publicului. Votul ar trebui, teoretic, dat în primele şedinţe ale Colegiului CNSAS, ţinînd cont de faptul că unele dosare trenează chiar şi de doi-trei ani. Preşedintele poate juca rolul decisiv, pentru simplul motiv că, în caz de balotaj, are două voturi". De subliniat că, printr-o stranie coincidenţă, spusele d-nei Germina Nagat repetă, la scurtă vreme, o declaraţie sumară a preşedintelui Băsescu, care anticipa, fără să intre în detalii, că trebuie să ne aşteptăm la dezvăluiri de senzaţie din partea CNSAS.

La mai puţin de 72 de ore de cînd a fost ales preşedinte al CNSAS, dl. Corneliu Turianu se grăbeşte să infirme declaraţiile d-nei Nagat, fără să invoce însă nici un element în virtutea căruia o face.

Fără a căuta formulări mai ambigue, trebuie spus limpede că sîntem în situaţia în care unul din cei doi minte. Ori d-na Nagat, cînd declară existenţa dosarelor, ori preşedintele Turianu, care neagă existenţa lor. Aflarea adevărului în această situaţie este o îndatorire imediată şi revine în exclusivitate Parlamentului. De felul în care acesta va decide să se implice, singurul abilitat să intervină în funcţionarea instituţiei! depinde viitorul CNSAS. Numele celui care, pînă atunci, va fi în fruntea lui devine, în context, o chestiune de amănunt.