OPINII O probă de amoralitate

În finalul săptămînii trecute, la Congresul partidului pe care îl conduce, Dan Voiculescu a lansat o serie de atacuri de maximă duritate la adresa preşedintelui Traian Băsescu. Am spus "duritate maximă" şi nu "duritate neobişnuită", pentru că acuzele pe care preşedintele conservatorilor nu pierde ocazia să le arunce în capul preşedintelui ţării nu mai sînt o noutate pentru nimeni, ajungînd chiar să aibă deja o tradiţie. Dacă, în alte ocazii, el nu a ezitat să-l catalogheze pe Băsescu ca "imoral", "iresponsabil", "fals", "duplicitar" - de data asta, Voicules-cu vituperează nu numai împotriva "politicii ridicole de tip FSN" dusă de şeful statului, confuziei pe care acesta o întreţine referitor la onorabilitatea oamenilor de afaceri, transformării României într-un stat tot mai poliţienesc, cît şi a PD, pe care îl consideră "o culme a traseismului politic". Aşa cum bine se ştie, UDMR şi PNL nu au fost scutite nici ele, pe parcursul timpului, de surpriza neplăcută de a se confrunta cu poziţiile net divergente şi antagoniste pe care s-au plasat conservatorii. La întrebarea fireas-că pusă nu o dată: "Ce mai ţine atunci PC în coaliţia de guvernare, alături de astfel de oameni?", răspunsul a fost şi a rămas invariabil acelaşi: "Dragostea de ţară!" Datoria providenţială pe care Dan Voiculescu şi-a asumat-o să asigure "stabilitatea politică înaintea aderării României la UE, chiar dacă va trebui să facă compromisuri". În ce fel şi cu cît succes poţi pleda cu credibilitate în susţinerea puterii politice din ţară cîtă vreme nu osteneşti în eforturile de-a o compromite şi de-a o dis-credita, e o chestiune asupra căreia Dan Voiculescu nu consideră necesar să se explice. Cum nu consideră descalificantă nici apelarea la practici care nu numai că nu au cum să aducă vreun prejudiciu de imagine celui vizat, dar dau în schimb o întristătoare mărturie a lipsei oricărui discernămînt în furia orbească cu care duce un război ce nu ne apropie nici măcar cu un milimetru de UE. Articolul reprodus de "Grupul de Investigaţii Politice şi Miliţie Spirituală", instituţie ce funcţionează pe banii lui Voiculescu, dintr-un număr din "Scînteia", e cea mai bună dovadă în acest sens.

În numărul din 3 ianuarie 1986, al organului de presă al PCR, pe pagina 2, la rubrica "1986 - an de noi victorii în înflorirea patriei, în înfăptuirea politicii partidului - an nou de muncă, pace şi împliniri de comuniste, româneşti zidiri", a fost publicat "MESAJUL DIN LARG", transmis în noaptea de Revelion din portul Yemba, din Arabia Saudită, de echipajul petrolierului "Biruinţa". Radiograma este semnată în numele celor 40 de membri ai echipajului de comandantul Traian Băses-cu. Ce află cititorii din mesajul transmis de pe puntea "cetăţii plutitoare de oţel construită în România"? Că nava lui Băsescu a fost fruntaşă pe flotă în 1985 şi că "în această noapte de la cumpăna anilor, cei 40 de navigatori îşi îndreaptă gîndurile spre ţară, spre conducătorul partidului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, spre toţi cei dragi de acasă. După datină, cei aflaţi în cartul liber sîntem în jurul pomului de iarnă, frumos împodobit, şi închinăm un pahar cu vin pentru succesele obţinute de poporul nostru în anul care a trecut, pentru rezultatele pe care le-am înregistrat şi noi, marinarii, şi care ne-au permis depăşirea planului la trafic cu 17 la sută, pentru succese şi mai mari în 1986". Am reprodus pe larg conţinutul materialului "demascator" pentru ca nimeni nu să fie frustrat de şansa de a-şi face o imagine cît mai clară a "colaboraţionis-mului" de care se face vinovat, în opinia lui Dan Voiculescu, preşedintele Băsescu. A insista pe stupiditatea unui asemenea demers şi a-i aminti intransigentului "vînător de cozi de topor" că, de cele mai multe ori, "semnatarii" unor asemenea mesaje nici măcar nu ştiau de existenţa lor, ar fi, pur şi simplu, o pierdere de timp. Ce mi se pare însă grav, pentru că ne obligă să convieţuim împreună cu Dan Voiculescu într-o zonă a amoralului, este recursul la memorie cu care este continuată pagina reprodusă din Scînteia: în 1985, alimentele erau raţionalizate; cantităţi uriaşe de alimente erau exportate pentru a acoperi datoria externă; consumul de energie electrică al utilizatorilor cas-nici era raţionalizat; programul TV era redus la 22 de ore pe săptămînă; era dărîmată Mănăstirea Văcăreşti; etc., etc. Toate şi multe alte grozăvii sînt adevărate şi au fost trăite în supliciu de aproape întregul popor român. Au fost scutiţi o mînă de privilegiaţi. Dan Voiculescu-Crescent a fost, cu siguranţă, unul dintre ei. Un dram de bun-simţ ar fi suficient să-l oprească să plîngă azi la amintirea grozăviilor de care a aflat, eventual, din cărţi.