OPINII O secretomanie de rău augur

Am citit că cele cinci SIF-uri au cerut să nu li se mai impună raportările periodice ca până acum. Mai concret, ele consideră că raportarea tranzacţiilor peste 500.000 euro, raportarea portofoliului şi calcularea şi raportarea săptămânală a VUAN le-ar aduce prejudicii faţă de Fondul Proprietatea care nu are această obligaţie. Se consideră că raportarea tranzacţiilor pes-te valoarea respectivă ar însemna o devoalare a strategiilor proprii de investiţii şi le-ar pune în inferioritate comparativ cu celelalte societăţi. După părerea mea, astfel pusă problema, ea este falsă. Obiectul de activitate al SIF-urilor nu este acelaşi cu al Fondului Proprietatea. Acesta a fost creat cu scopul precis de a compensa persoanele prejudiciate de către statul comunist, care a naţionalizatat proprietăţi fără despăgubire în 1948, sau a confiscat fără drept alte bunuri. Deoarece nu au existat şi nici nu există suficiente resurse financiare pentru a se face dreptatea necesară, s-a găsit această modalitate. Pentru că procesul de despăgubire este departe de a se fi încheiat, iar statul, care este încă cel mai mare acţionar, dar este şi un foarte prost gestionar, s-a ales pe bază de licitaţie un administrator cu experienţă, Franklin Templeton, care administrează fondul cât mai profitabil, astfel încât acţionarii prezenţi sau viitori să aibă cât mai puţin de pierdut. Adică să ia dividende atât timp cât mai vor fi acţionari sau să ia un preţ cât mai bun pe acţiunile lor atunci când vor dori să vândă. Pentru că acţionarii, de regulă moştenitori de prima, a doua sau chiar a treia generaţie a celor păgubiţi, au dorit să poată valorifica acţiunile lor, FP a fost listat la Bursă. Ca atare, emitentului îi revin exact aceleaşi obligaţii ca oricărei alte socieţăţi listate la bursă. Anume să facă publice rezultatele trimestriale şi orice eveniment special care poate influenţa valoarea de piaţă a acţiunilor şi care ar crea avantaje acelora care ar cunoaşte aceste evenimente, în defavoarea celorlalţi acţionari.

Valoarea de activ net, VUAN, deşi nu este raportată obligatoriu, până acum a fost periodic făcută publică şi oricum se poate calcula din raportările trimestriale. După ce ultima persoană îndreptăţită la despăgubiri îşi va fi primit acţiunile şi statul dispare din acţionariatul FP, acţionarii, fie cei care au primit acţiuni de la stat, fie cei care au devenit acţionari prin cumpărare, vor putea hotărî singuri ce fac cu societatea, putând hotărî inclusiv desfiinţarea şi lichidarea aces-teia. Desigur, dacă administratorul se va dovedi performant şi va da suficiente dividende, sau preţul acţiunilor la bursă va mulţumi pe acţionari, FP va exista în continuare, mai ales că deja se fac demersuri de listarea acţiunilor şi pe terţe pieţe.

Spre deosebire de FP, SIF-urile au un statut special, stabilit iniţial prin lege, care interzicea lichidarea lor, care nu putea avea loc decât în cazul când numărul acţionarilor ar fi scăzut sub 100. De asemenea, limita de deţinere la SIF-uri este stabilită prin lege, spre deosebire de FP, care nu are niciun fel de restricţie în acest sens.

Aşa cum le arată numele, sunt societăţi de investiţii financiare. Singura diferenţă faţă de fondurile mutuale este că în loc ca unităţile de fond să fie schimbate obligatoriu la valoarea contabilă, acţiunile lor, echivalentul unităţilor de fond sunt tranzacţionate la bursă la o valoare stabilită de piaţă şi care nu este egală cu valoarea contabilă, VUAN. Ace-sta este un avantaj incomparabil faţă de fondurile mutuale. Dacă s-ar putea ca acţiunile să fie răscumpărate de la emitenţi la valoarea contabilă, de mult SIF-urile erau istorie. Tot istorie este şi valoarea de piaţă a acţiunilor comparabilă sau mai mare decât VUAN. Acest fapt s-a întâmplat pentru puţină vreme în perioada de maximă temperatură a bursei, când analiştii de serviciu prognozau un indice BET-Fi spre 100.000 puncte. Acum suntem foarte departe de aşa ceva şi fără agitaţia produsă în ultima vreme legată de participaţia la BCR preţurile aflate acum sub 50 % din VUAN, probabil ar fi chiar mai jos. Privite în termeni de comparaţie, mulţumită tocmai raportărilor la care au fost obligate, s-au făcut diferenţieri la preţ, care reflectă în mare măsură performanţele economice destul de diferite. Preţul acţiunilor la momentul de faţă are în vedere pe de o parte portofoliile, care au elemente comune istorice, cum ar fi participaţiile la băncile foste de stat, altele bazate pe orientări similare de investiţie, vezi Biofarm sau Banca Transilvania, spre care s-au orientat câte cel puţin trei SIF-uri, dar şi multe alte diferenţe din startul de la înfiinţare sau prin orientarea diferită privind politicile investiţionale. De exemplu, SIF 4 a deţinut monopolul pe indus-tria de medicamente, iar în prezent nu mai are nimic sau aproape nimic, în timp ce SIF 1, 2 şi 5 deţin controlul absolut la Biofarm, iar SIF 2 şi 5 au participaţii mai mult decât importante la Antibiotice, unde iniţial nu au avut participare. Şi astfel de exemple ar putea continua. Ca urmare a politicilor diferite de adminis-trare şi investiţii şi profiturile diferă substanţial. SIF2 cu cel mai mic portofoliu de active a obţinut anul trecut cel mai mare profit şi mai mult ca sigur va da şi cel mai mare dividend pe acţiune. SIF5 a dat în ultimii doi ani cel mai mare dividend pe acţiune, sensibil mai mare decât al celorlalte SIF-uri şi a obţinut în 2010 al doilea profit net ca mărime, fără să atace semnificativ participaţia la BRD precum altele, care îşi bazează profitul anului trecut în principal pe vânzarea BRD. Portofoliile şi profiturile stau la baza preţului acţiunilor, astfel că cele mai căutate dar şi apreciate sunt tocmai acţiunile SIF 5 şi SIF 2. Dacă societăţile de investiţii financiare vor avea libertatea de a face cunoscute numai rezultatele financiare provizorii la fiecare trimestru şi rezultatele finale cu ocazia adunărilor generale, orice criteriu de apreciere se pierde în ceaţă şi chiar nu ştiu pe ce se vor mai baza acţionarii pentru a aprecia în mod cât de cât corect preţul de piaţă al acţiunilor SIF.

Personal consider că eliminarea raportărilor este o mare eroare şi un deserviciu adus lichidităţii şi valorii de piaţă al acţiunilor SIF. Aş vrea ca aprecierea mea referitoare la acest aspect să nu se dovedească adevărată, dar nu cred că va fi aşa.