OPINII Privatizare prin trădare

În 1990, susţinând necesitatea privatizării capitalului româ-nesc, ca o acţiune absolut necesară pentru construirea unei economii concurenţiale şi performante, arătam că acest proces nu poate fi realizat decât în două "variante": fie privatizare "prin împroprietărire", adică prin trecerea capitalului acumulat sub regimul comunist din proprietatea "comună" a tuturor cetăţenilor ţării în proprietatea privată a aceloraşi cetăţeni, fie privatizare "prin vân-zare", adică, mai întâi, trecerea capitalului din proprietatea comună a cetăţenilor în pro-prietatea statului, urmată, apoi, de vânzarea capitalului către persoane private, fizice sau juridice.

Am demonstrat, atunci, consecinţele fiecăreia dintre cele două "variante" de privatizare. Pe termen scurt, mediu şi lung. Acum se văd cu ochiul liber.

Privatizarea "prin împroprietărire" a fost propusă de mine în februarie 1990, susţinută, public, de economistul american Milton Friedman, laureat al Premiului Nobel, în septembrie 1990, şi pusă în practică de către guvernul ceh în anul 1992.

Guvernanţii români postdecembrişti au adoptat varianta privatizării "prin vânzare". Mai întâi i-au deposedat pe cetăţeni de capitalul creat în perioada 1948-1989. Au trecut acest capital în proprietatea "privată" a statului şi, apoi, l-au scos la vânzare. Au vândut. Banii încasaţi nu au fost reinvestiţi, ci "păpaţi" pentru plăţi de salarii şi alte cheltuieli curente ale bugetului de stat.

Deoarece le-a fost teamă că vor fi linşaţi de cetăţeni, guvernanţii au "vândut" către ei înşişi numai o mică parte a capitalului "privatizat". Cea mai mare parte a capitalului a fost vândută străinilor, cu preţuri mici şi comisioane mari, pentru "consultanţi".

Iată că, recent, procurorii statului român au descoperit că în procesul vânzării capitalului românesc a apărut o a treia variantă de privatizare. Una pe care nici eu, nici Milton Friedman nu am prevăzut-o în 1990. Este vorba de privatizarea "prin trădare".

Procurorii noştri adună probe şi fac arestări încercând să ne convingă de faptul că "privatizarea" PETROM-ului s-a făcut prin acte de trădare şi spionaj. Un oarecare Mucea, funcţionar al statului român, ar fi "trădat" România furnizând informaţii referitoare la procesul de vânzare a capitalului investit de româ-ni în PETROM, informaţii pe care le-ar fi primit un spion bulgar. Statul român l-a angajat pe spion în calitate de "consultant". Statul român a avut nevoie de sfaturile spionului pentru a vinde străinilor capitalul furat de la cetăţenii săi.

Românii nu puteau să-şi vândă ei înşişi capitalul la bursă. Trebuia ca statul să li-l vândă la investitori "strategici", sfătuit de spioni "consultanţi".

Iată că, după ce am fost expuşi la mineriade, cuponiade, dosariade, ni se serveşte o nouă formă de manipulare, o nouă încercare de mistificare a crimei numită "privatizare". Noul patent poartă denumirea de spionită. Vine după coruptită. S-au găsit, astfel, vinovaţii pentru preţurile insuportabile pe care românii trebuie să le plătească pentru energie în lunile imediat următoare şi mulţi ani de acum înainte. Vinovaţi sunt "trădătorul" Mucea, "spionul" Stancev, precum şi alţi câţiva "guşteri" din imediata lor apropiere. Printr-o mică "extrapolare", Mucea şi Stancev devin "vinovaţi" pentru toate nenorocirile pricinuite românilor de către guvernanţii postdecembrişti, pentru salariile şi pensiile de mizerie pe care le primesc româ-nii, pentru sutele de mii de bătrâni şi nou-născuţi morţi cu zile din lipsă de medicamente, pentru milioanele de copii de români aruncaţi în "piaţa" drogurilor prin plecarea în bejenie a părinţilor ş.a.m.d.

Noua "invenţie" de mistificare conţine cel puţin trei componente care merită a fi evidenţiate.

În primul rând, domnii procurori restrâng în mod inadmisibil dimensiunile faptei incriminate. Deşi considerabilă, valoarea capitalului PE-TROM- ului nu reprezintă decât un procent minor, sub 1%, din valoarea capitalului furat de statul român de la cetăţeni şi "privatizat", apoi, prin vânzare la preţuri de nimic, cu sau fără acte de trădare sau spionaj. Trebuie cercetate şi celelalte 99 procente aflate în industrie, comerţ, bănci etc.

În al doilea rând, nu ca urmare a actelor de trădare sau spionaj ale lui Mucea şi Stancev au rămas românii fără capital, au fost aduşi la sapă de lemn, obligaţi să lucreze pe salarii de mizerie, în ţară, sau în afară. Mucea şi Stancev nu ar fi avut nici ce trăda, nici ce spiona dacă întregul capital ar fi fost trecut în proprietatea cetăţenilor şi ar fi fost administrat nu de 5, ci de 500 de SIF-uri. De ce nu sunt acte de trădare sau de spionaj la "vânzările" de capitaluri administrate de SIF-uri? De ce valoarea capitalului trecut, gratuit, în proprietatea privată a cetăţenilor, capital administrat de SIF-uri, a crescut şi creşte continuu, în timp ce valoarea capitalului trecut în pro-prietatea "privată" a statului s-a evaporat complet?

Nu Mucea şi Stancev au adoptat legile şi au generat inflaţia prin care întreprinderile "statului" au fost aduse în starea de a avea valoarea egală cu un ... euro, de a-şi închide porţile şi a arunca milioane de români în armata şomerilor şi în aceea a pribegilor lumii moderne.

Lista suspecţilor trebuie extinsă mult, dincolo şi deasupra armatelor de funcţionari şi "consultanţi". În această listă lărgită trebuie incluşi şi mulţi dintre cei care, în perioada "tranziţiei", au figurat pe listele parlamentelor, guvernelor, consiliilor de administraţie ale BNR, înaltelor curţi cons-tituţionale şi de justiţie.

În sfârşit, procurorii care lucrează la "dosarul privatizărilor" ar trebui să extindă şi numărul articolelor din Codul Penal la care ar putea fi încadrate faptele celor implicaţi în acest proces. Mă gândesc, de exemplu, că cele mai multe fapte şi cei mai mulţi făptaşi şi-ar găsi locul la Articolul 165 - Subminarea Economiei Naţionale, la Articolul 167 - Complotul, dar şi la Articolul 357 - Genocidul.