Devin tot mai dese şi mai ample referirile guvernanţilor şi "analiştilor" lor economici la consecinţele catastrofale ale aşa-zisei privatizări asupra situaţiei economice şi sociale a românilor.
Se evidenţiază trei aspecte asupra cărora se concentrează aceste referiri: a) statul român a făcut "privatizări" proaste, nereuşite, "eşuate"; b) cei care au devenit proprietari asupra capitalului româ-nesc prin aceste "privatizări" nu sînt interesaţi decît să obţină un profit cât mai mare, motiv pentru care umflă mereu preţurile, spre groaza românilor; c) profund mişcaţi de această stare de lucruri, guvernanţii ies la luptă împotriva capitaliştilor fără scrupule şi se angajează în faţa românilor că îi vor obliga pe aceşti cîştigători de "profituri imorale" să se "respon-sabilizeze social", adică să împartă profiturile cu românii sărăciţi.
Domnul Emil Boc, pre-şedintele Partidului Democrat, observă că "privatizarea PETROM este cea mai proastă afacere făcută de statul român", observaţie susţinută de cifrele publicate de un cotidian central care arată că din această afacere, într-o perioadă de numai un an, românii au pierdut venituri care depăşesc valoarea de 1 miliard de euro.
Domnul Sebastian Vlădes-cu, ministrul Finanţelor, se declară indignat, pur şi simplu, de "profiturile imorale" însuşite de companiile petroliere, asigurîndu-ne că nu este decît o chestiune de timp pînă cînd domnia sa va pune în practică mecanismele prin care aceste profituri vor "distribuite" către populaţie.
Cîteva precizări se impun în legătură cu acest subiect.
În primul rînd, statul ro-mân postdecembrist nu a făcut şi nu va face "privatizări". Nici reuşite, nici nereuşite. El a privatizat o singură dată, prin legea 15/1990, întregul capital creat de români de-a lungul istoriei, cînd a trecut acest capital din proprietatea "comună" a cetăţenilor ţării în proprietatea sa privată, fără să-i despăgubească, în vreun fel, pe adevăraţii proprietari, pe cetăţenii României. De atunci, el vinde capital, nu privatizează. Nu poţi privatiza ceva care-i privat. Nu poţi albi albul.
În ceea ce priveşte profiturile "imorale", la care se referă domnul Vlădescu, este cît se poate de limpede că acestea se "culeg" nu numai de pe urma capitalului utilizat în prelucrarea petrolului, în dis-tribuţia gazelor şi a curentului electric, ci şi de pe urma celui utilizat in siderurgie, în industria constructoare de maşini, în comerţ, în bănci - în toate sectoarele economice în care au fost investite economiile românilor făcute de-a lungul istoriei.
Aceste profituri nu sînt, însă, "imorale" pentru că sînt mari, aşa cum încearcă să ne convingă cei care ne spun că "austriecii rămîn în final cu un profit net de 80%". Putea să fie şi de 200%, şi de 1000%, cu condiţia ca ele să fi fost realizate cu capitalul creat de actualii proprietari, cu condiţia ca ele să fi fost obţinute în condiţii de moralitate economică, prin producţia şi comercializarea de bunuri şi servicii pe o piaţă concurenţială. Or, profiturile obţinute de actualii proprietari ai fostelor întreprinderi socialiste "de stat" din România sunt imorale la pătrat. În primul rînd, ele sînt imorale pentru că sînt obţinute cu capitaluri care au fost achiziţionate de la satul român la preţuri de zeci şi sute de ori mai mici decît valoare lor reală. Aceste profituri nu provin din valoarea nouă, creată de actualii proprietari, ci din valoarea trecută, creată de cetăţenii români înainte de 1989, confiscată de statul român în 1990 şi vîndută, apoi, actualilor proprietari prin "privatizare".
Profiturile în cauză sînt imorale, în al doilea rînd, pentru că sînt obţinute în condiţii de monopol care, în lipsa concurenţei, permit practicarea de preţuri impuse de producătorul unic, sau de către cîţiva producători cartelaţi. Pe această cale, a preţurilor de monopol, o bună parte din valoarea nou creată de cetăţenii ţării este şi va continua să fie redistribuită în favoarea celor împro-prietăriţi prin "privatizări".
La originea "profiturilor imorale" nu se află prostia, ignoranţa, incompetenţa guvernanţilor, aşa cum vrea să ne sugereze domnul Boc, ci acte criminale, premeditate, săvîrşite cu profesionalism şi sînge rece, prin care guvernanţii i-au deposedat pe cetăţeni de capitalul acumulat de aceştia până în 1989 şi l-au vîndut pe nimic în schimbul şpăgii şi al cuceririi şi păstrării puterii politice, pe care au folosit-o ca să-şi însuşească şi ei o parte din capitalul trecut din proprietatea comună a cetăţenilor în proprietatea privată a statului.
Soluţia eradicării profiturilor "imorale" nu o reprezintă "responsabilizarea" socială a proprietarilor acestor profituri.
Cetăţenii României nu au nevoie să primească pomană de la cei care i-au deposedat de propria lor avuţie, sau care au fost complici la această deposedare. Românii au nevoie şi sînt îndreptăţiţi să fie despăgubiţi pentru avuţia care le-a fost furată de statul român prin Legea 15/1990. Ei au nevoie şi sunt îndreptăţiţi să fie lăsaţi să-şi construiască o economie democratică, care să genereze numai profituri morale, obţinute prin muncă, inovaţie şi economisire, prin producţia şi comercializarea de bunuri şi servicii pe o piaţă concurenţială.