OPINII Ziaristul, ţăranul şi măgarul

Cântăresc 125 de kilograme. Greutatea are mare influenţă în ziaristică.

Mi s-a întâmplat să cobor muntele de la Păltiniş spre Răşinari.

Nu-i greu, da-i lung.

În faţa mea, un ţăran dădea chiote, pe o cotigă trasă de un măgar. Cobora peste pietroaie, lespezi şi bolovani. Drum nu era.

Cele două roţi se legănau - când una sus şi cealaltă se prăbuşea, când invers. Ar fi trebuit să se fi rostogolit de zeci de ori, dar cotiga cobora mai departe, ţăranul o avea sub control.

L-am întrebat dacă mă ia şi pe mine.

- Urcă - a zis ţăranul.

- Mă ţine? - l-am întrebat.

- N-ai grijă - a răspuns.

- Sunt greu, am 125 de kile - i-am zis.

- N-are a face - m-a asigurat.

M-am urcat. A pornit la vale. Cotiga s-a aplecat, a scârţâit, era să cad. Şi-a revenit cu greu. În clipa următoare eram cu picioarele-n sus şi mă zbăteam să mă apuc de marginea cealaltă.

După treizeci de metri, ţăranul a oprit măgarul.

- Dă-te jos - mi-a zis, - n-ai talent. Trebuie să te dai şi tu invers, când se apleacă în dreapta, trebuie să te duci în stânga şi pe dos. Altfel, ne răsturnăm. E simplu, dar tu n-ai talent. Şi eşti mai greu ca mine. Mi-e frică.

Aşa se face că am ajuns la Răşinari în asfinţit, frânt de picioare.

Ca ziarist, Ion Cristoiu pare să fie ţăranul cu măgarul.

A zis recent că îl simte hăituit pe preşedintele Traian Băsescu şi că schimbă baricada şi trece de partea lui.

Eu, unul, n-am talent.

Nu prea pricep: când noi, ziariştii, scriem ... da, când scriem ..., da, ... Ce dracu facem, când scriem?!

Ne aplecăm în dreapta?!

Şi acum, scriu din nou ...

M-am aplecat în stânga?

Dacă scriu contra lui Băsescu, atunci se cheamă că sunt din tabăra contra lui Băsescu?!

Dacă îl laud, sunt din tabăra lui?!

Nu are nici o importanţă că dezaprob ceva reprobabil sau că sprijin ideatic ceva lăudabil?

Motivul pentru care critic sau ader are vreo legătură cu realitatea sau cu ceea ce cred că este adevărul?

Îl sprijin pe Băsescu că are dreptate? Sau îl sprijin pentru că-i singur şi hăituit (deşi, eventual, face vreo porcărie)?

Îl critic pentru porcăriile lui? Sau îl critic doar pentru că-i puternic (deşi, eventual, are dreptate)?

Ion Cristoiu pare că se apleacă în dreapta şi în stânga să nu se răstoarne cotiga.

Metafora este misterioasă: OK, Cristoiu e ţăranul; măgarul ne putem imagina cine este; dar cotiga?

Cotiga ce este?

România?

Adică, Cristoiu se apleacă în dreapta şi în stânga, ca să nu se răstoarne România?

Hadade!

Vreţi să spuneţi că fără Cristoiu, ne-am da de-a berbeleacul?

Am mai auzit de unul (Cristian Tudor Popescu) care avea pretenţia că el pune preşedinţii.

Noi, ziariştii, suntem foarte importanţi în echilibrul ţării. Dar, suntem importanţi, cât timp nu ne dăm importanţă.

Deîndată ce "ne credem", devenim penibili.

De fapt, nu suntem decât nişte cetăţeni, cu privilegiul să ne răspândim opiniile într-un mod amplificat de organul de presă.

Eu, unul, nu-s aşa de talentat să mă aplec într-o parte sau alta. Cred că-mi îndeplinesc vocaţia dacă scriu ceea ce cred că este adevărat şi drept.

De altfel, cântăresc 125 de kilograme.

Respir greu.