OVIDIU GHEORGHE, PREŞEDINTELE ACDBR: "Dacă nu avem grijă de sistemul de securitate alimentară, vom avea probleme pe nivelul de trai"

Reporter: Cum se prezintă situaţia distribuitorilor de bunuri din ţara noastră, după doi ani de pandemie?

Ovidiu Gheorghe: Situaţiile sunt diferite. Cei care au comerţ pe partea aceasta de HoReCa, în special distribuitorii de băuturi şi toţi cei care livrează acestui sector şi care erau dependenţi de cifra mare de afaceri de aici, categoric au avut pierderi mari, aproape de 100%. Probabil că unii au închis deja, pentru că efectiv nu au avut unde să livreze marfa achiziţionată în acest scop. Cei care erau dezvoltaţi pe orizontală, pe multiprodus, au supravieţuit, evident, pentru că în primul rând sunt firme serioase. Membrii ACDBR sunt în majoritate firme care activează de peste 20-25 de ani, unii chiar de aproape 30 de ani, care au stabilitate, au credibilitate, sunt bancabile, sunt seriose şi sunt prezente în piaţă. Problema este că această pandemie a afectat partea de resurse umane. A trebuit să ne descurcăm pe cont propriu, să facem teste pe banii noştri, să vedem cum ne organizăm cu munca de acasă în condiţiile în care distribuţia nu se poate face de acasă, dar companiile s-au adaptat.

Reporter: Şi cu toate acestea, studiile efectuate în ultimii ani, arată că în timpul pandemiei companiile de distribuţie de bunuri au înregistrat o creştere a cifrei de afaceri şi chiar un oarecare profit.

Ovidiu Gheorghe: Cifra de afaceri a crescut, dar nu cu mult. Marja cu care noi lucrăm este între 0,7% şi 1,5%. Acesta este profilul de business: să lucrăm cu marje mici şi pe volume mari. În condiţiile în care forţa de muncă a început să scârţâie foarte mult dinainte de pandemie - sunt multe companii, nu doar pe distribuţie, care atrag resursă umană din străinătate, din Asia -, în condiţiile în care preţurile au crescut foarte mult - au fost probleme majore, dacă vorbim de importuri, pe transport; partea de shipping a crescut preţul din cauza pandemiei, companiile nu şi-au mai putut exercita activitatea în mod obişnuit şi după cum ştiţi au fost vapoare blocate în porturi - apoi au venit subiectele legate de aceste costuri din energie. Eu am o mare amărăciune pe acest subiect, pentru că am credinţa că ministrul Energiei, Virgil Popescu, ştia ce se va întâmpla sau, dacă nu ştia, era prin fişa postului obligat să ştie ce se întâmplă. Nu a fost o situaţie care trebuia să scape de sub control, nu a fost o situaţie care s-a întâmplat ad-hoc. Tot acest subiect a fost pregătit, liberalizarea pieţei a fost pregătită, au fost iniţiative încă din 2017 pentru plafonarea preţurilor, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Sigur că susţinem o piaţă liberă. Însă în momentul în care nu ai toate elementele constitutive ale pieţei libere - avem jucători care împreună deţin monopolul, doi-trei jucători în piaţă -, evident că nu vorbim despre o liberalizare, că nu vorbim despre o piaţă concurenţială. Dezamăgirea mea este la domnul ministru Virgil Popescu. Trebuia să ştie şi să îşi pregătească - mai ales că este un bun jucător de şah - planul A, planul B, planul C şi variaţiunile din fiecare literă în parte.

• "Sunt mulţi politicieni care nu înţeleg ce face distribuţia"

Reporter: Poate că ministrul Virgil Popescu s-a bazat pe faptul că ANRE îşi va îndeplini obligaţiile aşa cum scrie în actul de organizare şi funcţionare a instituţiei respective.

Ovidiu Gheorghe: ANRE, chiar dacă nu este în subordinea Ministerului Energiei, este în subordinea Parlamentului. Şi domnul Virgil Popescu este deputat, iar din această funcţie putea să ceară reglementarea şi să fie un jucător activ în acest domeniu. Dacă domnul deputat Virgil Popescu ştia acest lucru şi toată expertiza sa este pe energie, mă miră că nu a acţionat. Nu putem să invocăm tot timpul greaua moştenire sau faptul că x sau y nu a făcut ce trebuie, mai ales când este pe domeniul tău de activitate. Aceste lucruri au generat costuri suplimentare, care variază, în funcţie de fiecare companie de distribuţie. Influenţa costului pe energie impactează o cifră de afaceri şi cu cât aceasta din urmă este mai mare sau mai mică, cu atât impactul asupra companiei creşte sau scade. Toate aceste lucruri converg la o creştere de cost. Dilema distribuitorului este ce face: poate să susţină o creştere de cost care să fie acceptată şi de consumator? Sunt foarte multe contracte care sunt negociate cu retailerii şi care nu pot fi refăcute peste noapte, în timp ce la noi facturile mărite au venit de astăzi pentru mâine. Din acest punct de vedere există un sentiment de insecuritate. Vă dau un exemplu. Un membru al asociaţiei noastre deţine şi o cafenea cu o suprafaţă de 100 metri pătraţi. I-a venit factura la energie, pentru o lună, de 5000 lei. Cum să ţii 100 metri pătraţi cu o factură la energie de 5000 lei? La care se adaugă alte costuri cu salariile, cu alte utilităţi, cu furnizorii, etc.. Evident că un astfel de antreprenor va închide afacerea respectivă. Cred că, dacă nu avem grijă de sistemul de securitate alimentară, mai ales că suntem şi distribuitori, România va avea probleme pe nivelul de trai. Am luat act de declaraţiile ministrul agriculturii care a spus că, având în vedere potenţialul agricol, România nu va fi afectată în domeniul securităţii alimentare, dar dacă ne uităm la balanţa comercială constatăm un deficit foarte mare. Sunt mulţi politicieni care nu înţeleg ce face distribuţia. În opinia lor, roşia - dau un exemplu comun - ajunge la raft direct de la micul producător. Ei nu ştiu lanţul de comerţ, dar reglementează politici publice. De aceea, am discutat cu ministrul Agriculturii, Adrian Chesnoiu, cu prim-ministrul Nicolae Ciucă, cu Dan Vâlceanu - ministrul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, cu ministrul Finanţelor - Adrian Câciu, un proiect privind reţeaua de depozite regionale. Cred că este un proiect ce trebuie făcut urgent. Este un proiect care va reuşi să pună pe masa pieţei o ofertă consistentă de colectare a produselor din piaţa agro-alimentară şi în acel moment oferta respectivă se va întâlni cu cererea consistentă.

• "Roşia nu o să ajungă niciodată direct în raft de la micii producători"

Reporter: Înţeleg că vorbiţi despre realizarea celor opt depozite regionale. Cu toate acestea, trebuie găsiţi şi cei care să facă aprovizionarea depozitelor respective, nu doar distribuţia produselor din depozite către retaileri.

Ovidiu Gheorghe: Dacă statul va da curs iniţiativei noastre, el poate beneficia de expertiza pe care o avem în acest domeniu, pentru că avem firme care fac distribuţie, comerţ în România de 30 de ani. Sigur că este nevoie de cel care face achiziţia, dar acesta este rolul distribuţiei spre diferenţă de logistică. Noi suntem cei care facem achiziţia, compactăm loturi sau le facem mai mici, le ducem în retailul tradiţional sau în cel modern, facem merchandising - ca să reuşească să plece acel produs din raft - şi suntem acea za importantă din lanţul comercial. Roşia nu o să ajungă niciodată direct în raft de la micii producători. Ministerul Agriculturii degeaba va investi în agricultură, în procesarea agro-alimentară, pentru că acele produse necolectate de la micii şi medii producători vor ajunge foarte greu pe raft, pentru că niciun mare retailer din piaţa naţională nu se va duce la acel tip de producător să ia doar un coş de roşii. Această ofertă trebuie comasată, dusă în nişte depozite care pot fi construite cu sprijinul fondurilor europene. Unul dintre obiectivele principale ale acestui proiect este salvgardarea veniturilor producătorilor, pentru că altfel riscăm ca aceştia să îşi arunce produsele sau să le vândă la sat, pe marginea şanţului, în condiţii de risc de siguranţă alimentară. Totul se va vinde la negru, producătorul va câştiga nişte firfirei fără să îşi pună la socoteală munca depusă, statul nu va câştiga nimic. Cine câştigă din faptul că până acum România nu a creat politici publice coerente pe domeniul dezvoltării din fondurile europene astfel încât să avem acest sistem de depozite regionale? Noi avem depozite. Fiecare distribuitor are un număr de depozite, iar unii producători au depozite. Nu de depozite ducem lipsă, ci de un management unitar la nivel naţional, adică o reţea, un hub construit din opt depozite regionale care să reuşească să dea o viziune la nivel naţional, care să reunească oferta de produse agro-alimentare cu cererea. Dacă acest proiect va fi implementat, România va putea să asigure mare parte din necesarul de consum intern şi va putea face şi export.

• Comerţul de arme finanţat de stat în pandemie, distribuitorii de bunuri nu

Reporter: Măsura 2 şi măsura 3 - actuala Acţiune 4.1.1 - au fost de folos şi companiilor de distribuţie de bunuri? Au putut fi accesate de membrii ACDBR? Bănuiesc că aveţi nevoie de investiţii atât în spaţiile de depozitare, cât şi în distribuţia propriu-zisă, precum şi în capitalul de lucru.

Ovidiu Gheorghe: Este un subiect foarte sensibil, din cauza codurilor CAEN privind distribuţia, coduri care nu sunt prinse în măsurile respective. Din regulamentul european şi din corespondenţa pe care am purtat-o cu comisarul Thierry Breton, codurile CAEN sunt utilizate exclusiv în scopuri statistice.

Reporter: Şi atunci de ce MIPE şi celelalte ministere de linie limitează accesul la măsuri pe baza codurilor CAEN?

Ovidiu Gheorghe: Sigur, fiecare stat membru poate limita accesul, numai că atunci când o face trebuie să aibă în vedere criterii clar predefinite, astfel încât atunci când unora le alocă resurse financiare, iar altora le interzice, prin acea măsură statul să nu contribuie la distorsionarea concurenţei în piaţă. Din păcate, la noi, aceste lucruri nu se întâmplă. Pe măsura 2 - capital de lucru - nu am avut acces pe codurile noastre standard. Unii distribuitori au găsit variante, dar pe codurile standard CAEN nu a fost posibil. Măsura 3 - granturi pentru investiţii - a fost aprobată prin ordonanţă de urgenţă (130/2020), iar codurile CAEN de distribuţie nu erau eligibile, în schimb a fost eligibil, că bănuiesc că a fost o prioritate naţională, codul CAEN privind comerţ cu amănuntul de arme şi muniţii. Deci, cu siguranţă, ministrul Economiei de la acea vreme, Virgil Popescu, a avut criterii clar predefinite aşa cum cere regulamentul european în materie şi ales, în plină pandemie, printre codurile CAEN acceptate pe cel privind comerţul cu amănuntul de arme şi muniţii şi pe cel privind împletituri de coşuri din răchită şi nuiele. În schimb distribuţia nu a fost. În procesul de adoptare ca lege a OUG 130/2020, am reuşit, cu argumente, să introducem în Parlament codurile CAEN pe distribuţie. Unul dintre cei cu care am lucrat foarte bine în acea perioadă a fost deputatul Claudiu Năsui, care a avut contribuţie directă pe aprobarea ordonanţei ca lege şi pe introducerea codurilor CAEN pe distribuţie. Când a devenit ministrul Economiei, Claudiu Năsui nu a mai pus în aplicare legea. Din păcate măsura 3 s-a blocat, mai bine zis a fost blocată. În acest timp, omologii noştri din Germania au primit patru tipuri de sprijin, inclusiv granturi în economie, ceea ce în România nu s-a acordat.

• ACDBR cere management privat pentru cele opt depozite regionale

Reporter: Acum vă regăsiţi pe Acţiunea 4.1.1, fosta măsură 3?

Ovidiu Gheorghe: Când îi vor da drumul acestei acţiuni? Măsurile 1, 2 şi 3 aveau ca argumentare pandemia Covid. Aproape s-a terminat pandemia şi România încă visează. Este inadmisibil. Acest lucru generează, printre altele, o lipsă de piaţă concurenţială între România şi celelalte state care fac parte din piaţa comună, piaţa Uniunii Europene. Un distribuitor din România care nu are acces la fonduri europene şi care trebuie să contribuie la generarea securităţii alimentare, să dea cetăţeanului român mâncare bună în condiţii de siguranţă alimentară, în condiţii de preţ competitiv, va intra într-o concurenţă neloială cu un distribuitor din Polonia, din Franţa, din Germania, care a avut acces la fonduri europene. Atunci noi vom avea preţuri mai mari în România, vom avea produse cotate ca fiind cu dublu standard, şi mă întreb unde este acea piaţă comună cu impact pozitiv ca instrumente în România? Nu există, pentru că nu avem politici publice coerente. Sunt miniştri, cum a fost Adrian Oros - fostul ministru al Agriculturii -, care nu înţeleg ce sunt distribuitorii. Adrian Oros ne-a zis că nu vrea să facă acel sistem de depozite regionale să mai pună un samsar. El credea că noi suntem samsari. L-am întrebat ce înseamnă samsar şi evident că nu a ştiut să ne spună, pentru că acest cuvânt are o uzanţă care provine din istorie. Evident că ne-a dat un sens peiorativ şi, în aceste condiţii, nu am mai participat la nicio întâlnire organizată de acesta. Din păcate, luăm doar vitrina, vedem că acum s-au scumpit roşiile, vedem că acum avem import masiv de carne, materie primă, vedem doar vitrina în sens general, metaforic. Şi statul nu se apleacă pe problemele de sistem. Acesta este unul dintre obiectivele proiectului nostru privind cele opt depozite regionale, care este obligatoriu să aibă un management privat. Iar în acest caz nu Casa de Comerţ Unirea este răspunsul.

• "Rabla Plus - o măsură care, sub schema ajutorului de minimis, nu va schimba flota auto"

Reporter: În aceste condiţii, cum îşi vor dezvolta companiile de distribuţie parcurile logistice, mai ales schimbarea flotei auto, ţinând cont şi de ţintele asumate de ţara noastră în vederea implementării Green Deal?

Ovidiu Gheorghe: Până la Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă, era acel proiect Rabla Plus care era sub imperiul regulilor ajutorului de minimis, adică 200.000 euro pe trei ani. Am transmis o solicitare ministrului Mediului, o propunere, chiar în PNRR, ca Rabla Plus să nu mai fie sub rigorile ajutorului de minimis, pentru că dacă dorim să contribuim eficient, prin măsuri publice trebuie să avem în vedere şi efectul lor la depoluarea oraşelor. Maşinile reprezintă unul dintre factorii poluatori ai oraşelor. Noi am cerut ca Rabla Plus, pentru persoanele juridice, să ofere capacitatea schimbării flotelor auto, contribuind pe capacitatea de green la acest aspect. Nu am primit, de doi ani, niciun răspuns de la Tanczos Barna, ministrul Mediului. Sper ca la un moment dat cineva din ministerul respectiv să înţeleagă că printr-o măsură de sprijin a capitalului pentru schimbarea flotei distribuitorilor şi producătorilor se contribuie efectiv la depoluarea oraşelor. În acest moment, pe regulile ajutorului de minimis, ce flotă auto să schimb eu cu 200.000 euro? Este o utopie.

Reporter: Ce aşteptări aveţi de la anul curent?

Ovidiu Gheorghe: Nu am nicio aşteptare, pentru că am avut aşteptări mari de la anii precedenţi. Singura mea dorinţă este să fim apţi toţi cei din mediul de afaceri, să fim sănătoşi, să rezistăm pe baricade, pentru că simţim că în acest moment noi ne aflăm pe o parte a baricadei, iar guvernul de cealaltă parte, ceea ce este nefiresc. E nevoie ca Guvernul să nu mai mimeze consultarea publică şi să ia în considerare expertiza pusă la dispoziţie de mediul de afaceri.

Reporter: Vă mulţumim.