Pandemia a pus o frână, scurtă, migraţiei

Pandemia a dat peste cap vieţile oamenilor de pe întreaga planetă. O mare nenorocire, globală, s-a suprapus peste multe altele mai "mici", locale/ personale. Criza sanitară a influenţat multe domenii de activitate şi şi-a pus amprenta şi asupra fenomenului migraţiei. La jumătatea anului 2020, rata migraţiei se redusese la jumătate.

Dacă la debutul pandmiei procesul migraţiei a fost frânat până spre cota zero, ulterior, oamenii, apăsaţi de necazuri de tot felul, de la războaie până la probleme economice, au început să se mişte din nou peste graniţe. În 2021, valurile de migranţi revin aproape de un normal, anormal. În acelaşi timp, pandemia a acutizat crizele deja existente, oferind motive în plus ca oamenii să încerce să plece dintr-o zonă în alta, existând inclusiv un flux invers al migraţiei, cu persoane care au decis să revină în propriile ţări. Fenomenul a fost vizibil şi în ţara noastră - din cauza problemelor de la locurile de muncă, dar şi de teamă, mulţi compatrioţi au decis să revină acasă.

Ulterior, în a doua jumătate a anului 2020, când mai multe state - sesizând blocajele cu forţa de muncă, în special în sectorul agricol - şi-au redeschis graniţele pentru muncitorii sezonieri, au reînceput plecările masive. Este binecunoscut scandalul "sparanghelul" cu cetăţeni români care plecau la muncă în Germania în plină stare de urgenţă.

În statele sărace, criza sanitară a adâncit şi mai mult criza economică, iar peste acestea s-au suprapus şi problemele climatice. Criza sanitară "'generează un flux excepţional de migranţi economici'', a indicat Ministerul italian de Externe. "UE trebuie să se sesizeze imediat în legătură cu această problemă" şi să repartizeze noile sosiri, "în special în această fază cu risc sanitar crescut", menţiona anul trecut ministrul italian de Externe, Luigi Di Maio. Italia se confruntă, din nou, cu valuri de imigranţi, sosiţi pe mare, iar tragedii au loc săptămânal. Peste 1.200 de imigranţi ilegali şi-au pierdut viaţa anul trecut încercând să ajungă în Europa traversând Marea Mediterană, potrivit Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie (OIM). Din ianuarie 2021, circa 300 au murit ori au fost daţi dispăruţi în timpul acestor traversări periculoase, potrivit OIM. Dacă migraţia nu a mai fost la fel de spectaculoasă din punct de vedere numeric, în 2020, criza refugiaţilor s-a adâncit.

Numărul persoanelor care au fost nevoite să-şi părăsească zonele de trai a atins în 2019 un nivel record de 79,5 milioane, adică în jur de 1% din populaţia planetei, potrivit Înaltului Comisariat ONU pentru Refugiaţi (UNHCR). În 2019, numărul celor care s-au refugiat în străinătate sau în interiorul ţărilor lor a crescut cu aproape 9 milioane. Dacă în anii 1990, în medie 1,5 milioane de refugiaţi reveneau acasă în fiecare an, în ultimul deceniu această cifră a scăzut sub 400.000. De asemenea, modificările climatice riscă să cauzeze milioane de deplasaţi, avertiza Înaltul Comisar ONU pentru Refugiaţi (UNHCR), Filippo Grandi. Potrivit unui expert ONU, lumea se confruntă cu un "'apartheid climatic'', pe de o parte cu cei bogaţi care se pot adapta mai bine la încălzirea globală şi, pe de cealaltă parte, cu cei săraci care suportă ce este mai rău.

• OECD consideră că migranţii sunt cei mai afectaţi de pandemia de coronavirus

Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) consideră că migranţii sunt cei mai afectaţi de pandemia de coronavirus. Referitor la migraţie, aceasta s-a redus considerabil, ceea ce este rău pentru ambele părţi, mai subliniază OECD. Potrivit organizaţiei, migranţii ar fi reuşit să asigure funcţionarea unor sectoare precum cel sanitar, comercial şi logistic, chiar şi în perioada restricţiilor. Un exemplu a fost oferit de Germania, care, anul trecut, în plin blocaj al graniţelor din cauza coronavirusului, a decis să permită accesul muncitorilor sezonieri străini în ţară. O altă chestiune interesantă este că, potrivit datelor publicate de OECD, migranţii reprezintă în medie 24% din totalul medicilor şi 16% din personalul de îngrijire, fiind astfel în prima linie în lupta împotriva COVID-19. Din cauza condiţiilor neadecvate de locuit, în spaţii supraaglomerate, un procent mare dintre migranţi s-a infectat cu coronavirus. Mai multe studii realizate într-o serie de ţări membre ale OECD au scos la iveală faptul că riscul infectării este de două ori mai mare în rândul migranţilor faţă de populaţia locală. Migranţii au fost foarte afectaţi de problemele economiilor europene. La nivelul UE, în sectorul HoReCa un sfert dintre angajaţi provin din alte state, de două ori mai mult decât în restul sectoarelor economice. Angajaţii din industria ospitalităţii au fost afectaţi din plin de criză, iar migranţii au fost primii care au ajuns în şomaj. Potrivit unor estimări, în prima jumătate a anului 2020, rata migraţiei s-a redus la jumătate. Închiderea graniţelor, îngrădirea călătorillor au determinat această evoluţie. OECD nu crede că situaţia se va schimba prea curând, chiar dacă economia va porni din nou la capacitate normală. Un motiv este faptul că, în timpul pandemiei, multe locuri de muncă au fost înlocuite prin telemuncă, ceea ce implică mult mai puţină mobilitate umană. Cererea pentru migraţia de forţă de muncă înalt calificată este într-o scădere puternică. "Migraţia este pozitivă, parte integrantă a vieţii noastre, ceva care ne leagă. Pandemia, izolarea şi îngrădirile ne-au demonstrat cât de mult avem nevoie de ceilalţi", a declarat Stefano Scarpetta, director pentru probleme sociale şi forţa de muncă în cadrul OECD. Acum se vorbeşte de faptul că, din cauza pandemiei, progresele înregistrate în domeniul migraţiei şi integrării să fie, parţial, anihilate.

• Consiliul European: "Pandemia de COVID-19 a condus la o perturbare gravă a operaţiunilor de relocare"

Pe site-ul Consiliului European (consilium.europa.eu) există un document cu titlul "Cum gestionează UE fluxurile de migraţie", în care se vorbeşte şi despre relocarea migranţilor şi influenţa pandemiei: "Relocarea permite refugiaţilor care au nevoie de protecţie să intre în UE în mod legal şi în condiţii de siguranţă, fără a trebui să îşi rişte viaţa în călătorii periculoase. Din 2015, două programe de relocare de succes sponsorizate de UE au ajutat peste 70.000 de persoane dintre cele mai vulnerabile care au nevoie de protecţie internaţională să găsească adăpost în Uniunea Europeană: 19.452 de persoane au fost relocate în UE în cadrul primului mecanism de relocare din 2015, aproximativ 44.000 de persoane au fost relocate în cadrul celui de al doilea mecanism de relocare din 2017, iar statele membre vor putea să îşi îndeplinească angajamentele în continuare. Cele două mecanisme au acoperit 86% din totalul angajamentelor de relocare. În plus, începând cu jumătatea lunii septembrie 2020, peste 27.000 de persoane au fost relocate în temeiul Declaraţiei UE-Turcia din 2016. În cadrul celui de al 9-lea Forum privind relocarea din iulie 2019, Comisia Europeană a invitat statele membre să prezinte angajamentele de relocare pentru 2020, pentru a se asigura că eforturile de relocare continuă până la instituirea unui cadru stabil. Statele membre au prezentat aproape 29.500 de angajamente. Cu toate acestea, pandemia de COVID-19 a dus la o perturbare gravă a operaţiunilor de relocare, iar programul iniţial de un an a fost transformat într-un program de doi ani, care acoperă perioada 2020-2021. Pentru a asigura continuarea fără sincope a eforturilor de relocare ale UE, începând cu 2022 ar trebui să se aibă în vedere noi programe de relocare, ţinând seama de resursele financiare alocate în cadrul Fondului pentru azil şi migraţie pentru perioada 2021-2027, în vederea sprijinirii angajamentelor statelor membre". Potrivit aceleiaşi surse, în 2019, solicitanţii de azil proveneau din aproape 150 de ţări, 699 000 de cereri, dintre care 631 000 de cereri introduse pentru prima dată, au fost depuse în UE, în creştere cu 12 % faţă de 2018. O pondere din ce în ce mai mare a solicitanţilor vin din ţări care beneficiază de un regim de călătorii fără viză (în 2019, 27% dintre solicitanţii care au introdus pentru prima dată o cerere) şi intră în UE legal, majoritatea din Venezuela (7,1% din totalul cererilor noi), Columbia (5%), Georgia (3,2%), Albania (2,7%). Cele mai multe cereri au fost depuse în Germania (142.450), Franţa (138.290), Spania (115.175), Grecia (74.910), Italia (35.005). În ansamblu, în 2019, statele membre au acordat o formă sau alta de protecţie pentru aproape 300.000 de solicitanţi de azil. Cele mai mari grupuri de beneficiari au fost sirieni (27% din total), afgani (14% din total), venezueleni (13% din total). Au fost înregistrate 141.700 de treceri ilegale ale frontierelor, numărul a scăzut cu 5% în comparaţie cu 2018, fiind cel mai scăzut din ultimii şase ani.

Relevant pentru situaţia migraţiei în vremea pandemiei este şi fluxul din zona Turcia - Grecia. În 2020 a fost aproape linişte, în 2021 agitaţia a revenit. Doar câteva sute de migranţi au ajuns în perioada martie - august 2020 din Turcia în Grecia, în primul rând ca urmare a controalelor mai stricte la frontiere, dar şi din cauza epidemiei de coronavirus. În 2015 şi 2016, în Grecia au intrat din Turcia peste un milion de migranţi. În Turcia trăiesc 3,6 milioane de sirieni, care formează cea mai mare populaţie de refugiaţi din lume. Ankara a ameninţat că va deschide frontierele, de teama unui nou val de migranţi care fug din calea războiului din nord-vestul Siriei. Luna trecută, comisarul european Ylva Johansson a făcut apel la Turcia să primească urgent migranţii care nu au primit drept de azil în Grecia, precizând că UE va aloca 276 de milioane de euro pentru construcţia de noi tabere pe insulele greceşti. Comisarul european pentru afaceri interne a venit pe insula Lesbos, din Marea Egee, pentru a face presiuni asupra guvernului grec ca să accelereze deschiderea de noi tabere pe insulele Samos, Chios, Kos şi Lesbos înainte de venirea iernii şi pentru a ameliora condiţiile de primire pentru cei circa 14.000 de solicitanţi de azil care se află aici. Comisarul european a mai subliniat că "problema migraţiei ar trebui să fie europenizată" şi că nu ar trebui lăsate singure ţările de la frontierele Europei în gestionarea acestei crize.

• Românii - campioni europeni la migraţie

Statisticile Comisiei Europene din 2019, ultimul an înainte de pandemie, arătau că ţara noastră avea cea mai mare rată de emigrare din tot spaţiul comunitar. Potrivit statisticilor oficiale, 3.107.000 de români, cu vârsta între 15 şi 64 de ani, locuiau la acea dată în una dintre celelalte 27 de ţări ale Uniunii Europene. Numărul e mult mai mare mare, dacă includem şi statele din spaţiul european de liber schimb din care mai fac parte Elveţia, Norvegia, Liechtenstein şi Islanda, dar mai ales emigranţii care nu lucrează legal şi nu sunt înregistraţi în niciun fel în statele în care trăiesc. Chiar şi aşa, românii reprezintă cea mai mare comunitate de europeni care trăiesc în afara graniţelor ţării unde s-au născut. În ultimul an înainte de pandemie au emigrat aproape 203.000 de compatrioţi. Cu excepţia noastră, celelalte state cu o dispora mare, înregistrau încă de acum doi ani, un fenomen invers, de repatriere. Polonia, Letonia, Lituania şi Slovacia înregistrau fiecare zeci de mii de cetăţeni care reveneau acasă. Criza sanitară a accelerat procesul de repatriere.

• Copiii, cei mai afectaţi de fenomenul migraţiei

În ţările din lumea întreagă, planurile naţionale privind răspunsul la pandemia de COVID-19 şi cele de redresare îi exclud în mare parte copiii migranţi şi cei strămutaţi, confruntaţi şi cu reducerea semnificativă a accesului la servicii esenţiale şi la protecţie, a anunţat UNICEF. La baza acestor constatări stau datele adunate în cadrul unei anchete realizate de către UNICEF în 159 de ţări în care are o prezenţă operaţională. Se estimează că, la nivel mondial, sunt 272 de milioane de migranţi internaţionali, iar 33 de milioane sunt copii, inclusiv 12,6 milioane de copii refugiaţi şi 1,5 milioane de solicitanţi de azil. Alte zeci de milioane migrează în interiorul propriei ţări - numai în India, 93 de milioane de copii sunt migranţi interni, potrivit estimărilor. La nivel mondial, 21,5 milioane de copii au fost strămutaţi intern din cauza conflictelor, a violenţei sau a dezastrelor. O reducere mai pronunţată a serviciilor se înregistrează în ţări aflate în plină criză din cauza conflictelor sau a dezastrelor şi în care copiii migranţi se confruntau deja cu bariere în calea accesului la servicii medicale, la apă potabilă şi la servicii de salubritate corespunzătoare. Potrivit anchetelor UNICEF,"50% dintre ţările în care UNICEF desfăşoară operaţiuni umanitare raportează reducerea accesului la servicii medicale în rândul persoanelor strămutate şi al refugiaţilor şi aproape un sfert dintre aceste ţări raportează întreruperea serviciilor de furnizare a apei, de igienă şi de salubritate în taberele pentru refugiaţi sau persoane strămutate. La modul mai general, dincolo de contextele fragile, ancheta arată că aceşti copii refugiaţi, migranţi şi strămutaţi nu se numără printre beneficiarii eforturilor de combatere şi de redresare socio-economică. De exemplu, 58% dintre reprezentanţele UNICEF incluse în anchetă raportează alternative neadecvate de învăţare la distanţă pentru copiii vulnerabili, inclusiv pentru cei refugiaţi, migranţi sau strămutaţi intern; 6% raportează reducerea serviciilor de protecţie dedicate copiilor migranţi şi celor strămutaţi; 50% raportează faptul că refugiaţii şi solicitanţii de azil nu beneficiază de măsurile de protecţie socială nou adoptate sau extinse de către guvern în contextul pandemiei de COVID-19". UNICEF este preocupat şi din cauza răspândirii percepţiilor negative şi a ostilităţii faţă de copiii migranţi, o tendinţă preconizată a se intensifica odată cu agravarea crizei socio-economice provocate de COVID-19 şi odată cu revenirea a milioane de migranţi în ţările de origine, confruntate cu o creştere a şomajului: "39% dintre reprezentanţele UNICEF raportează o atitudine tot mai tensionată faţă de migranţi, faţă de persoanele strămutate şi faţă de cei care se întorc acasă; acest procent ajunge la aproape 50% în cazul ţărilor cu contexte fragile".

• Arestări record la graniţa dintre Mexic şi SUA

Arestările de migranţi la frontiera SUA cu Mexicul au atins, în martie, cel mai ridicat nivel din ultimii 15 ani. Peste 172.000 de persoane au fost arestate de poliţia de frontieră luna trecută, după ce au încercat să intre ilegal pe teritoriul american, cu 71% mai multe decât în februarie. Printre acestea se numără tot mai mulţi minori izolaţi, al căror număr s-a dublat într-o lună, ajungând de la circa 9.400 la peste 18.600, potrivit cifrelor Serviciului Vamal şi de Protecţie a Frontierei (CBP) al SUA. Creşterea cea mai importantă se înregistrează, cu toate acestea, în rândul migranţilor sosiţi în familie, care au ajuns de la circa 20.000 în februarie la 53.823 în martie. Potrivit situaţiei din data de 6 aprilie, mai mult de 20.000 dintre ei se aflau în structuri de primire guvernamentale, dintre care unele prea puţin adaptate preluării de copii, uneori foarte mici. Opoziţia republicană îl acuză pe preşedintele Joe Biden că a provocat un efect de domino atunci când a relaxat politicile privind migraţia ale predecesorului său Donald Trump. El a creat "un tsunami uman", a acuzat recent senatorul Lindey Graham. De când a devenit preşedintele SUA, Joe Biden a suspendat expulzările imigranţilor fără acte, a introdus un proiect de lege pentru a le oferi o cale spre obţinerea cetăţeniei şi a început să admită o parte dintre solicitanţii de azil care aşteaptă de luni de zile în tabere de migranţi în Mexic. Preşedintele democrat Joe Biden s-a angajat în cadrul campaniei electorale să şteargă "ruşinea morală şi naţională" moştenită de la predecesorul său, Donald Trump, referire la separarea membrilor a mii de familii de migranţi, dintre care unele încă nu s-au reunit.

Numărul total de migranţi internaţionali la jumătatea anului 2020 era de 280,6 milioane, stocul internaţional de migranţi ca procent din populaţia totală la mijlocul anului trecut fiind de 3,6%, conform datelor publicate de ONU (https://migrationdataportal.org/?%3F%3F%3Fi=stock_abs_&t=2010&i=stock_abs_). Menţionăm ca nu există date disponibile referitoare la migraţia pe tot anul 2020.