Paralele inegale

Aţi văzut rezultatele? Nici o surpriză, aproape. Cum, care rezultate?! De la alegeri...cele din Germania, frate! La ei, lumea se duce la vot: rata de participare 76,6% !!! Să începem cu fostele mari partide, cîndva fiecare capabil să mobilizeze voturi aproape de majoritatea necesară pentru o guvernare monocoloră. După o lentă dar continuă scufundare electorală, care durează de mai bine de două decenii şi jumătate, din eşec electoral în eşec electoral, spoit cu grijă de propaganda de partid în culorile unei semi-victorii politice, azi cei doi stîlpi ai politicii germane stau între 20 şi 25% din voturi. Pe stînga clasică, SPD, social-democraţii, aproape 12 milioane de voturi, puţin sub 26%. Pe dreapta clasică, Uniunea Creştin Democrată, în alianţa tradiţională cu Uniunea Creştin Socială bavareză, 11 milioane şi vreo două sute de mii de voturi, 24%. Diferenţa de locuri în Cameră între cele două formaţiuni, doar zece locuri în favoarea SPD, puţin sub 4% din voturile necesare majorităţii, (368). Intră în scenă partidele de alternativă: Verzii şi Partidul liberal. Reprezentare electorală, cam la jumătatea foştilor giganţi, 15%, respectiv 12%; 118, respectiv 92 de locuri în Bundestag. Între aceste patru formaţiuni se joacă aranjamentele viitoarei guvernări. Partidele "anti-sistem", AfD şi Linke au adunat şi ele împreună circa 17% din voturi şi sunt reprezentate în parlament de 122 deputaţi, 83/39. Nimeni nu le ia în seamă, însă, pentru nici o formulă de guvernare. Aşadar, se dă un patrulater, un fel de trapez, ce formulă de guvernare putem construi din el. Răspunsurile sunt aproape geometrice. Dacă din formula-soluţie lipseşte unul dintre cei doi "mari", atunci sunt posibile două triunghiuri, unul cu vîrful în SPD, sprijinit pe laturile verzi plus liberali, numit în Germania, nu fără umor, formula semaforului, roşu, galben,verde; celălalt are vîrful în UCD/UCS sprijinit pe aceleaşi laturi, verzi şi liberali, aşa numita formulă "Jamaica", negru, galben, verde. Geometria politică este însă ceva mai inventivă decît cea clasică, euclidiană, aşa că este posibilă, deşi nimeni nu vrea să o ia încă în considerare, şi formula în care peştii cei mari SPD şi CDU/CSU îşi vor da iar mîna peste capul peştilor cei mici pentru a-i lăsa cu burta goală, împărţindu-şi între ei onorurile şi beneficiile guvernării. De data aceasta cu SPD la cîrmă, adică funcţia de cancelar şi vioara întîi a guvernului de mare coaliţie.

Împotriva acestei soluţii stă deocamdată doar "logica electorală", coaliţia cîştigătorilor fiind mai logică decît o coaliţie între cîştigător şi marele învins. Politica, însă, are "logica" ei şi, în cazul în care negocierile pentru formarea coaliţiei celei mai probabile, "semafor" sau a celei mai puţin probabile "Jamaica" se vor împotmoli sau vor trena fără speranţe de rezoluţie, luni de-a rîndul, în condiţiile în care electoratul va începe să fie interesat mai degrabă de aşezarea, stabilitatea şi eficienţa guvernării, decît de ceea ce s-a întîmplat la urne cu luni în urmă, nu-i deloc exclus ca varianta GroCo să fie serios testată în negocierile politice menite să dea Germaniei noua formulă de guvernare. Nu este încă foarte probabil, dar nici imposibil.

Paralela, inegală desigur, la care vă invităm este între situaţia politică din Germania şi cea din România. Bine, bine...dar la noi nu au avut loc alegeri! Ce paralelă e accea?! Au avut loc, aş zice eu, dar nu în sensul tradiţional. Ca într-o picătură de apă care oglindeşte furtunile întregului ocean, alegerile din PNL pun România în faţa unei necesare reevaluări a structurii scenei noastre politice şi a capacităţii ei de a livra o guvernare cu sens şi rezultatele aşteptate de populaţie. Şi noi avem tot doi "stîlpi", PSD şi PNL, flancaţi de două partide de susţinere, alianţa URS/PLUS şi UDMR, la care se adaugă un partid "antisistem", AUR. Şi aici sunt posibile două triunghiuri concurente, unul cu vîrful în PNL, cu laturile USR/Plus şi UDMR, celălalt cu vîrful în PSD, susţinut de laturile AUR şi UDMR sau AUR şi USR/Plus, eventual disjuncte. Şi la noi este potenţial posibilă o "mare coaliţie" care să lase AUR şi USR/Plus pe dinafară, cea dintre PNL şi PSD. Acestei coaliţii i se opune deocamdată, cu adevărat, doar Iohannis, preşedintele "mare jucător". Criza creată deja, care va fi adîncită de votarea foarte probabil a unei moţiuni de cenzură, fie cea iniţial depusă şi legitimată de decizia CCR, fie una nouă provenind de la PSD, nu are alte ieşiri decît: realizarea unei coaliţii de guvernare trilaterale noi, care să aibă majoriate parlamentară clară, "marea coaliţie" sau alegeri anticipate. Mă rog, este teoretic posibilă şi prelungirea unei guvernării minoritare a PNL, chiar pînă la sfîrşitul actualui mandat, cu sprijinul Cotrocenilor şi al "oamenilor sistemului" din Parlament care votează conform "ordinului de zi pe unitate", nicidecum în funcţie de partidul la care au carnet sau de "aranjamentele negociate" de liderii partidelor. Cum la noi alegerile anticipate sunt o cvasi-imposibilitate constituţională, rămîne ca "logica politică" să se ia la trîntă cu "logica sistemului", iar cîştigătorul să ofere României o formulă relativ stabilă de guvernare, capabilă să facă lucrurile mai bune nu doar pentru buzunarele şi conturile camarilelor de partid, ci şi, măcar pe ici pe colo, şi pentru noi, resturile...!

De ce se sunt totuşi paralele inegale? Nu pentru că în Germania au avut alegeri generale, iar la noi doar în interiorul unui partid, PNL, ci pentru cu totul alt motiv. La ei, situaţia politică a ţării a fost definită de prezenţa la urne a peste trei sferturi dintre cetăţenii cu drept de vot, în timp ce la noi este hotărîtă nici măcar de cele o mie de voturi pe care le-a numărat cineva în plus pentru Cîţu, ci de "voturile din sufragerie", unde nu încap niciodată mai mult de zece oameni!!! Da, vorba lui Leonida, "întreabă-mă să-ţi spun ce fel de oameni sunt. Ceva, tot unul şi unul. Ăi mai prima, domnule, aleşi pe sprînceană, care mai de care dă cu puşca-n Dumnezeu; volintiri, mă rog: azi aici, mîine-n Focşani, ce-am avut şi ce-am pierdut!".