PĂRERILE UNUI INVESTITOR AVIZAT Despre COD( R )UL FISCAL şi consecinţele în piaţa de capital

Cred că nimeni nu se îndoieşte de faptul că noul cod fiscal, CODRU, cum inspirat l-a denumit un ziarist, nu va avea consecinţe în piaţa de capital. Anul trecut, când s-a pus problema modificărilor cunoscute, respectiv impozitarea cu 16 %, dar numai pentru investiţiile sub un an, am făcut unele previziuni care numai în parte s-au adeverit. Am spus că o apărare foarte bună este majorarea mediei portofoliului prin vânzarea şi răscumpărarea acţiunilor. Căci în anul trecut impozitul a fost de 1 %. Chiar dacă nu se putea acoperi cheltuiala făcută cu comisioanele şi cu impozitul pe profit, tot era mai favorabil să se facă operaţia. Şi în cea mai mare parte s-a făcut. Excepţie au făcut marile pachete la societăţi esenţiale ale bursei cum sunt BRD, TLV, SNP, ATB şi altele asemenea. Căci era pericolul real ca, odată vândute, acţiunile să nu poată fi răscumpărate. Căci una era să vinzi şi să cumperi un milion acţiuni TLV şi alta să vinzi şi să cumperi 100 milioane. La un astfel de pachet se produceau mutaţii imprevizibile în presă care făceau foarte riscantă operaţia. În plus, faptul că la deţineri cu vechime mai mare de un an se păstra impozitul de 1 % a făcut ca marii investitori să stea pe loc. La SIF-uri creşterea plafonului de deţinere de la 0,1 % la 1 %, a cauzat o foarte mare mişcare având drept scop concentrarea. Nu pentru a achiziţiona neapărat 1 %, deşi s-a întâmplat şi aşa ceva, cât să se adune în mai puţine conturi acţiunile deţinute de către marii acţionari, cei care nu au făcut niciodată nici un secret din faptul că deţin procente însemnate. Am opinat greşit în anul trecut că după trecerea în noul an 2006, volumul tranzacţiilor se va reduce, unii acţionari preferând să asigure o vechime de peste un an pentru deţinerile lor. Am afirmat şi am avut deplină dreptate că majoritatea deţinătorilor de acţiuni, atunci când vor vinde, vor adăuga la preţ impozitul suplimentar pe care sunt obligaţi să-l plătească în 2005 şi preţurile vor creşte. Numai că previziunile mele au fost depăşite cu mult în acest caz. În marea lui deşteptăciune şi în marea lui lene intelectuală, acţionarul român, în loc să se complice pentru a calcula cât pierde datorită impozitului majorat la 16 % şi să ceară mai mult cu această sumă, a majorat preţul de vânzare cu 16 %, mai ales că a văzut că nu duce lipsă de cumpărători. Aceştia au dat năvală spre bursă şi sus-ţinând creşterea preţurilor din două motive cel puţin. Un motiv major a fost scăderea drastică a dobânzilor bancare sub nivelul inflaţiei, dobânzi care pe deasupra au fost impozitate cu 16 %, dar şi intrări de capital. Vânzarea BCR şi acţiunea de concentrare au atras fonduri străine pe piaţa acţiunilor SIF, care au crescut foarte mult, determinând prin contaminare sau simpatie creşterea întregii burse. Câteva evenimente oarecum neprevăzute au bulversat piaţa. În primul rând modificarea ordonanţei 41 / 2.005 care a hotărât limitarea dreptului de vot la 1 % şi mai ales a propus şi obligat vânzarea acţiunilor în cazul acţionarilor care au aşa zis comunitate de interese, au determinat o scădere drastică a preţului acestor acţiuni şi au determinat mulţi investitori străini să iasă de pe piaţă. Mai mult, deşi practic niciodată şi nimeni nu a legat evoluţia bursei de la Bucureşti de evoluţiile burselor europene din est şi din vest, ba chiar şi de pe alte continente, mai ales de când avem şi un canal care comentează cu specialişti sau pseudo specialişti mersul bursei, dacă fac din lipsă de alte explicaţii această conexiune, bursa noastră a mai căpătat o boală: - concordanţa neapărată cu evoluţiile din împrejur. Pe fondul unor volume în general în scădere, preţurile după părerea mea sunt intens manipulate, avantajul fiind pentru cei care pot să facă aceasta. Micii acţionari speculatori încearcă, unii cu succes, alţii fără, să se adapteze şi să câştige ceva, sau măcar să recupereze cât mai mult din reducerea valorii portofoliilor datorită scăderii preţurilor.

Propunerile de modificare a codului fiscal a surprins în general lumea bursieră. Căci modificările sunt esenţiale. Eliminarea excepţiei pentru deţinerile de peste un an şi mărirea avansului din profit de la 1 % la 5 % reprezintă o lovitură dură. Căci majorarea impozitului coborat cu scăderea generală a preţurilor, dar şi cu creşterea sensibilă a dobânzilor la depozite şi scăderea dobânzilor la credite, pot determina retrageri masive din piaţa de capital. Mulţi vor socoti că nu mai are rost să stea şi vor încerca să se orienteze spre investiţii imobiliare, mai ales că acestea devin mai promiţătoare. Preţul caselor şi chiar al terenurilor este în scădere, în schimb a crescut semnificativ valoarea chiriilor, astfel că a devenit rentabilă cumpărarea sau construirea de locuinţe destinate închirierii şi care mai târziu asigură locuinţe pentru segmentul infantil al familiei, copii sau nepoţi. Fără fonduri în creştere nu ne putem aştepta la creşteri de preţ al acţiunilor. Dar chiar şi cei care vor opta să rămâ-nă în piaţă, sper şi cred că vor lua măsurile de protecţie care le stau la îndemână. Una este chiar foarte la îndemână. Se vând acţiunile şi se plăteşte impozitul pe profit de 1 % şi se răscumpără acţiunile la preţul actual. În cazul în care preţul va mai creşte în anii următori se va plăti 16 % numai din această diferenţă nu din preţul istoric la care unii au acţiunile. Pentru micii acţionari aceasta nu este o problemă, iar pentru cei mai mari, bănuiesc că vor apela la tranzacţii speciale pentru a nu pierde controlul asupra acţiunilor. Mai ales că pot apela şi la paravanul societăţilor comerciale pe care le deţin sau le controlează, sau pe care le înfiinţează ad hoc. Căci românul, chiar dacă nu se naşte nici hoţ nici deştept, devine de nevoie.

Tragic este faptul că legislaţia nu încurajează în nici un fel piaţa de capital, şi nu mă refer numai la impozite. Cum este posibil ca să se perceapă taxe exorbitante de către CNVM pentru aprobarea unei emisiuni de acţiuni, pentru oferte publice, fie că este de vânzare sau preluare ? De ce nu se compensează pierderile în piaţa de capital de la un an la altul şi la persoanele fizice ? De ce nu se deduc toate cheltuielile adiacente legate de piaţa de capital ? De ce nu se încurajează piaţa primară, sau de emisiune, care este singura care asigură finanţarea şi implicit dezvoltarea economiei ? Oare domnii socotitori de la finanţe nu ştiu că orice dezvoltare înseamnă surse suplimentare de venituri la buget ? Căci dezvoltarea înseamnă mai multe locuri de muncă, de la care se percep impozite şi contribuţiile prevăzute de lege înseamnă mai multe produse şi servicii pentru care se colectează TVA, înseamnă mai puţini şomeri şi respectiv mai puţine cheltuieli cu aceştia şi multe altele. Dar se pare că metodele comunisto- cesepiste s-au impreg-nat în pereţi şi se transmit din generaţie în generaţie la funcţionarii de stat indiferent că aceştia se schimbă sau nu, dacă aparţin unei orientări politice sau alteia.

Cât despre mine, am afirmat şi o repet. Am să stau în piaţa de capital atât cât voi putea să folosesc acest instrument pentru a trăi şi eventual pentru a-mi spori patrimoniul. Când aceasta nu va mai fi posibil o să mă retrag. Dar spre regretul meu, nu văd perspective prea roze pentru viitor, dacă nu se produce o revoluţie. Nu cu puşti sau demonstraţii de stradă ci cu creiere neîmbâcsite de mecanisme de gândire simpliste , care să poată determina o schimbare.