Pasiunile bruxelleze ale iubitorului de arte

Bruxellesul este cunoscut pentru că este capitala Europei. Mai exact, pentru că este capitala Uniunii Europene şi a unei mari părţi a instituţiilor sale. Este şi capitala Belgiei, un stat deci, dar şi a unei regiuni-comunitate din acest stat. Politologia se răsfaţă cu ce se întâmplă aici. Bruxellesul are şi sport, şi industrie, şi cultură, are de toate. Dar pentru amatorii de artă plastică, Bruxellesul este un răsfăţ fără limite.

Bruxellesul artelor vizuale este cunoscut pentru Art Nouveau, pentru suprarealişti, pentru benzi desenate, pentru arhitectură, pentru istorie, pentru antichităţi, pentru mari creatori, pentru mari iniţiative.

Victor Horta este numele magic al arhitecturii Art Nouveau. Casa sa de la Bruxelles, de pe strada Americană, este un muzeu pentru finii cunoscători. Are un program ciudat, anumite zile, la anumite ore, şi doar pentru un număr restrâns de vizitatori. Arhitectura lui Horta e semnalată cu cinste prin Bruxelles. În acest an, în anumite zile, 6, respectiv 8 la număr, sunt deschise publicului alte două realizări ale lui Horta, Hotel Max Hallet şi Hotel Solvay. Spiritele fine se bat pe aceste rezervări, deşi internetul le oferă suficiente imagini cu dotările acestor case, care sunt departe de casele Videanu, Ioan Niculae sau alte minuni ale arhitecturii de tranziţie de la noi.

O altă categorie de amatori de artă care se regalează la Bruxelles sunt fanii lui Magritte. Nu de mulţi ani, în centru, la Muzeele regale de artă, a fost deschis un muzeu Magritte, alături de cele din provincie, fosta lui casă şi altele, care i-au rămas dedicate. Acum îl vedem pe Magritte, de fapt pictura lui, un fel de autoportret, cu pălăria melon, în vitrinele deliciosului producător de praline Neuhaus. Motivul este lansare unui produs nou, o cutie cu o selecţie încântătoare de praline şi ciocolată, care are această pictură pe capac şi în interior ambalaje cu câteva imagini simbol pentru pictura marelui pictor suprarealist belgian.

Bruxellesul este un oraş al comerţului cu obiecte de artă şi de colecţie. Deşi nu are mari case de licitaţie, cu vârste venerabile şi vânzări de balanţă internaţională, oraşul nostru are galerii şi magazine de antichităţi din cele mai diverse sau mai fascinante. Pe la Sablon sunt galeriile de antichităţi şi artă, un cartier şarmant, cu terase şi restaurante şic, multă istorie, cu magazine de antichităţi de mare bun gust, ce te ţin cu ochii şi nasul lipiţi de vitrină. Din afară, că în interior discuţi cu savanţi ce ştiu tot despre domeniul lor, poate un pic obosiţi de vremurile actuale, nu cele mai bune pentru comerţul pe care îl fac de ani întregi sau chiar de mai multe generaţii. Unele galerii merg pe pictura contemporană, altele promovează creaţia pe hârtie, unele te luminează în lumi exotice, mereu la modă la Bruxelles, altele preferă volumul sculpturii. Este loc pentru toate, chiar vin una după alta, ca într-o promenadă de mall de artă şi antichităţi. Uşor se trece spre un cartier mult mai eclectic, mai boem, mai alcoolizat, aflat undeva la poalele accidentate ale colinei cu Palatul de Justiţie, clădire de mare monumentalitate, îmbrăcată în schelele reconstrucţiei deja de câţiva ani. Acolo, spre Piaţa Jocului cu mingea, este un labirint geometric de adevărate depozite de lucruri vechi şi frumoase, unele expuse în hale uriaşe, visul simpaticilor căutători de antichităţi din serialele americane, altele copiază felul, stilul şi obsesiile proprietarilor micii afaceri, sunt nebune ca ei, sau triste, sau exotice şi esoterice, sau prăfuite, sau stilate. Este destul de greu să nu găseşti ceea ce cauţi, sau măcar sfera aceea, în această lume de căutători şi vânzări de comori, multe doar ale spiritului, amintiri altădată venerate, acum uitate, revelabile doar în povestirile pasionaţilor care ştiu ce se ascunde în tăcerea lor. Mobilier straniu, dar uimitor de inventiv şi modern, elice de avion, dar din lemn, cum erau la un moment dat, animale împăiate sau alte ciudăţenii biologice, sticlă şi ceramică de toate felurile, din toată lumea, de toată fineţea, feronerie veche sau chiar încântătoare Art Nouveau, obiecte de sport sau alte zone generatoare de pasiuni, piese din industria publicitară, din cele vechi, desigur. Mai puţin manuscrise şi scrisori, acestea se găseau din plin în Muzeul manuscriselor din Galeriile Regale Saint-Hubert, pe care, însă, l-am găsit închis şi cu un afiş de actualitate ce se oprea în martie acest an, dar începea în decembrie trecut. Tot cam atunci, la sfârşitul lui 2014, a izbucnit scandalul Aristophil, o afacere franţuzească de multe milioane, bazată exclusiv pe manuscrise şi scrisori celebre, cumpărate şi speculate financiar în cele mai felurite şi spumoase feluri. Muzeul din Bruxelles era frate bun cu cel din Paris, din St-Germain, percheziţionat şi el de poliţie când a început căderea Aristophil.

O altă pagină a artelor plastice care trăieşte o viaţă incredibilă la Bruxelles este BD-ul, vestitele benzi desenate. Belgia şi creatorii săi au un loc aparte şi în faţă în istoria BD-ului. E vorba de autori, de personaje şi de poveşti. În Bruxelles vezi peste tot pereţi orbi de clădiri de patromoniu, acoperiţi de mari pagini de benzi desenate. Pe străduţe apar din loc în loc, vizibile de la distanţă sau la nivelul solului, marile picturi murale, cu scenele şarjate şi pline de dinamism ale BD-ului. Muzeul din Bruxelles al benzii desenate este un adevărat muzeu, din care nu lipseşte nimic, doar să fii pasionat şi cunoscător. Este o lume aparte, cu eroi şi istorii şi cu volume BD care au făcut, la rândul lor istorie, şi acum ajung la valori remarcabile. De altfel, peste tot găseşti în Bruxelles magazine, deloc mici, dedicate benzilor desenate, unde se află mai ales cărţile de tot felul cu aceste desene naratoare, dar şi fel de fel de jucărioare sau alte suveniruri din lumea BD. Peste o săptămână, parcul central al oraşului, chiar în faţa palatului regal, se va teleporta total în lumea benzii desenate cu o mare sărbătoare, o uriaşă manifestare cu benzi desenate peste tot, chiar şi pe cer, sub forma baloanelor ce vor fi lansate în mijlocul manifestării, în inima Bruxellesului.

Capitala Belgiei şi a Europei are o ofertă permanentă de manifestări culturale, care dau adevărata valoare, uriaşă, a patrimoniului său de tot felul, valoare pe care numai o societate culturalizată o poate aprecia. Pentru cele două zile ale patrimoniului, ce vor fi marcate peste 3 săptămâni, a fost pregătit un mic program de 67 de trasee oferite din timp cunoştinţei publicului. Nu, nu căutaţi, Bucureştiul nu are şi nu va avea niciodată aşa ceva, pentru că Bucureştiul şi românii, în general, îşi cam demolează patrimoniul, mai ales cel istoric sau industrial. În timp ce agonia morii Asan ne aminteşte de criminala acţiune distructivă a organizaţiei teroriste autointitulată Statul Islamic, la Bruxelles, un fost depozit de materiale sanitare a devenit, de 4 decenii, sediul unei copleşitoare colecţii private de artă, se vizitează vechi garaje Renault şi Citroen, brutăria, nu a lui Mitică Dragomir, ci a Casei Poporului din Belgia, o clădire adaptată după planurile lui Horta, mori şi uzine electrice, cam cum ar fi a noastră, de lângă Muzeul ştiinţei şi tehnicii, depozite Art Nouveau, poduri, cheiuri, muzeul de artă funerară, creat în jurul atelierului de acum un secol al unui sculptor de profil, este deschis şi muzeul Băncii Naţionale, şi un muzeu al erotismului, unul care pune accentul pe arta cu acest conţinut explicit. Dar despre muzeele Bruxellesului nimic acum, poate altădată, că sunt extrem de multe de spus.