Pecunia non olet

Orice restaurant are un WC, dar nu orice WC dispune de un restaurant. O dezvoltare a acestei fraze ar putea deveni scărboasă, mai puţin pentru afaceriştii closetelor.

Abandonate, transformate, distruse definitiv, wc-urile publice ar putea constitui o sursă serioasă de bani pentru bugetul local. Dacă în privinţa locaţiilor aflate în stare avansată de degradare primăriile mai pot face ceva, mult mai complicată este situaţia toaletelor transformate în restaurante sau baruri.

­În 1991 existau 88 de WC-uri publice în funcţiune, 14 dezafectate şi 8 în stare avan­sată de uzură, susţin evidenţele Primăriei Capitalei. Acum, o astfel de statistică este imposibil de făcut. WC-urile au fost incluse pe lista spaţiilor comerciale şi de prestări servicii şi vândute apoi, în conformitate cu Legea 550, firmelor particulare.

Înainte de anul 2000, pentru WC-urile publice din parcul Herăstrău s-au dat mari bătalii, acestea reprezentând adevărate capete de pod pentru "băieţii deştepţi" care intenţionau să-şi dezvolte afaceri în zonă.

Schema s-a propagat în majoritatea parcurilor din Capitală.

O încercare a edililor să împiedice evoluţia respectivelor spaţii de la WC la restaurant de lux nu a avut un foarte mare efect.

Administratorii toaletelor publice care aveau încheiate contracte de închiriere şi care au schimbat destinaţia toaletei aveau obligaţia să le redea destinaţia iniţială, până la 31.12.2001, în caz contrar contractele lor urmând să fie reziliate (conform deciziei Consiliului General al Municipiului Bucureşti - hotărârea 149/20.07.2001 privind "reabilitarea toaletelor publice existente pe teritoriul Municipiului Bucureşti"). Mai mult, în conformitate cu art.10 din Anexa 1 la Hotărârea CGMB nr. 160/01.06.2000, era interzisă transformarea construcţiilor definitive aflate în parcuri sau pe trotuare, de tip WC-uri publice, în construcţii provizorii sau definitive cu altă destinaţie.

Consiliul latră, caravana trece.

Pentru cei mai în vârstă este cel puţin ciudat să servească masa sau o cafea, în acelaşi loc în care, cu ani în urmă, contra unei taxe modeste, au putut să scape de unele "griji". Ironia sorţii face că restaurantele ridicate pe ruinele fostelor toalete sunt dintre cele mai scumpe.

Cum trebuie să existe un echilibru în toate, o parte din restaurantele sau terasele abandonate din Bucureşti au fost transformate de oamenii cu nevoi urgente în WC-uri ad-hoc.

Un capitol aparte sunt toaletele ecologice, mobile, întâlnite în special în parcuri. Cine le-a trecut o singură dată pragul, nu le uită. Decât nimic, sunt bune şi acestea. Imediat după instalare, Primarul Capitalei, Sorin Oprescu, s-a declarat extrem de nemulţumit de modul în care sunt întreţinute toaletele ecologice.

Acesta încă intenţionează să pună în locul lor WC-uri inteligente, ale căror uşi se deschid automat la cinci minute după intrare, deşi e greu de crezut că în cele actuale reuşeşte cineva să reziste atât timp.