Performanţa economică a Guvernului, criticată dur de consilierul prezidenţial Cosmin Marinescu

Discursul integral al consilierului prezidenţial Cosmin Marinescu:

Domnule Prim-ministru,

Domnule Guvernator,

Doamnelor şi domnilor miniştri şi secretari de stat,

Distinşi invitaţi,

Mulţumesc organizatorilor pentru invitaţia de a participa la această dezbatere despre parcursul pe care România şi-l doreşte în relaţia cu Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică. Este o afiliere prin care România îşi asumă angajamente pe termen lung şi standarde înalte în privinţa democraţiei şi economiei de piaţă.

În acest sens, ideea nu este de a adera la încă o organizaţie internaţională, ci de a face parte dintr-o ligă de elită a ţărilor lumii, din punct de vedere economic şi al valorilor democratice.

Procesul de aderare la OCDE poate fi o reformă în sine, care să ofere imaginea obiectivă, clară, asupra situaţiei favorabile a României, şi să testeze, totodată, implementarea parametrilor OCDE în plan economic, social şi administrativ.

Avem, aşadar, contextul tematic ideal pentru a discuta despre integrare şi convergenţă, ca filiaţie de idei ce domină evoluţia societăţii moderne. Fenomenul integraţionist pare a fi cel care, în prezent, prefigurează dinamica şi sensul convergenţei, în ciuda unor pusee vremelnice de naţionalism şi protecţionism.

Uniunea Europeană este poate cel mai bun exemplu pentru această paradigmă a integrării şi convergenţei. La altă scară şi cu alte mize, OCDE are un foarte important rol în cooperarea economică internaţională.

Experienţa ultimelor decenii în materie de integrare ne-a arătat, însă, că aceste aspiraţii trec, de cele mai multe ori, prin filtrul cultural şi instituţional al unui trade-off dintre independenţă şi interdependenţă. Astăzi, în era integrării economice şi tehnologice, independenţa lasă locul, progresiv, interdependenţei. Şi mă refer deopotrivă la economie şi la politica economică.

În privinţa politicilor economice, nu este întâmplător, probabil, faptul că această conferinţă are loc la sediul Băncii Naţionale a României, instituţie care trebuie să beneficieze cel mai mult de independenţă. Constatăm însă că, indiferent de premisele şi nivelul real de independenţă, politicile monetare actuale sunt tot mai interdependente, peste tot în lume, aşa cum ne-a arătat criza economică.

De exemplu, a fi în afara zonei euro nu mai înseamnă şi deplina independenţă a politicii monetare, de vreme ce suntem, aproape ombilical, interdependenţi faţă de piaţa comună, prin comerţul exterior, investiţii şi fluxuri de capital, precum şi prin obiective fiscal-bugetare.

În acest sens, fie că luăm ca reper zona euro - integrată instituţional, fie OCDE - integrată aspiraţional, ne găsim, de fapt, în aceeaşi paradigmă a interdependenţei.

Politicile economice trebuie să fie acordate la acest registru al interdependenţei şi integrării. Pentru a deveni rezultat, convergenţa trebuie să fie proces. În privinţa euro, de exemplu, consider că nu trebuie să aşteptăm până vom deveni pe deplin "europeni", prin convergenţă reală şi în sens cultural-instituţional, şi abia apoi să adoptăm moneda comună. Aceste procese merg împreună şi se susţin reciproc.

Doamnelor şi domnilor,

România are nevoie de ţinte înalte, care să mobilizeze energiile reformiste. Candidatura la OCDE este un excelent cadru în care România poate acţiona ambiţios în plan internaţional. În acelaşi timp, aderarea la zona euro este cel mai important pas al integrării europene, care trebuie bine pregătit, cu determinare şi responsabilitate.

Cu aceste obiective în minte, trebuie să discutăm şi despre mijloace şi angajamente. Ca economist, am convingerea că politicile economice sunt cele care fac diferenţa în ecuaţia prosperităţii.

În acest sens, vă rog să-mi permiteţi să formulez câteva provocări cu care consider că România se confruntă, ca direcţii de viziune economică:

- În primul rând, dacă ar trebui să învăţăm ceva din criza economică recentă, ar fi, cel mai probabil, ideea că politicile pro-ciclice, de care şi România s-a lăsat sedusă, fac mai brutală căderea şi mai dureroasă redresarea. De aceea este important să discutăm deschis, dacă şi pentru ce merită să facem deficite mari tocmai atunci când ne merge bine din punct de vedere economic, în loc să ne păstrăm spaţiu fiscal pentru «vremurile grele», când expansiunea economică se va epuiza.

- România este ţara care a înregistrat, în perioada post-criză, cea mai rapidă creştere a datoriei publice dintre toate ţările UE. Faţă de anul 2008, datoria publică a crescut de circa 3,5 ori, deci cu peste 45 de miliarde de euro în ultimii 8 ani. Este evident că exuberanţa bugetară din anii de dinaintea crizei şi-a spus cuvântul. Dar România trebuie să respingă ferm exemplul ţărilor care, în alte vremuri, au trăit pe deficite bugetare şi au acumulat astfel datorii împovărătoare.

- În al doilea rând, cifrele arată că aproape întreaga creştere economică din ultima perioadă se bazează pe aportul consumului, fapt explicabil pe fondul politicilor pro-ciclice, care susţin cererea agregată prin scăderea impozitării indirecte şi creşterea cheltuielilor salariale.

- Este de remarcat creşterea economică de pe primul trimestru, peste estimări, conform datelor INS. Din păcate, însă, această creştere nu s-a reflectat corespunzător şi la nivelul încasărilor bugetare. În aceste condiţii, devine mai puţin important dacă avem creştere de peste 5%, potrivit prognozei interne, sau doar peste 4%, ca în prognoza europeană, dacă trendul pro-ciclic se accentuează, prin dinamica deficitului structural.

- Astfel, dezbaterea despre politicile economice este una esenţială, nu doar pentru România, ci pentru politica economică în general. Avem de-a face cu o problemă ştiinţifică şi politică, deopotrivă. Cum procedăm, optăm pentru politici facile, care oferă în general beneficii pe termen scurt, sau alegem politici corecte, care înseamnă beneficii durabile, dar şi unele costuri? De aceea, este important să înţelegem cât din politica economică este doar politică şi cât este economie.

În prezent, România beneficiază de o situaţie economică bună. Dar este esenţială consolidarea în continare a economiei reale, prin îmbunătăţirea productivităţii şi competitivităţii economice, care să ofere creştere sustenabilă, atât cantitativă dar şi calitativă.

Recent, Preşedintele României a iniţiat o largă dezbatere cu mediul de afaceri, ca etapă de consultare în cadrul Proiectului de ţară, la care au participat oameni de afaceri români şi investitori străini, companii mari şi mulţi întreprinzători mici şi mijlocii.

Vă rog să-mi permiteţi, în încheiere, să rezum ideile esenţiale ale consultării mediului de afaceri prin doar 5 concepte: predictibilitate, responsabilitate, competitivitate, investiţii şi infrastructură.

Toate acestea dau sens şi consistenţă aspiraţiilor României de a construi împreună cu OCDE. În esenţă, acestea dau sens aspiraţiilor de stabilitate şi prosperitate ale României.

Vă mulţumesc!