Pericolele parlamentarismului

O fantomă bântuie Româ-nia. E plimbată pe la televiziuni de analişti plătiţi cu ora şi invocată de ziarişti specializaţi în şantaj şi publicitate guvernamentală. E spectrul "prezidenţialismului". Mai nou, l-am auzit şi pe un profesor de la Drept tunând şi fulgerând împotriva "alunecării spre totalitarism". În Europa, explica omul nostru, prezidenţialismul este un pericol pentru că este, în sine, autoritar, doar un pas către statul totalitar, aşa cum ne dovedeşte şi istoria.

Aşa să fie? Haideţi să considerăm cazul României. În 1974, Nicolae Ceauşescu inventează funcţia de Preşedinte. Dar a exercitat el puterea abuzivă, discreţionară, ca Preşedinte? Nu. Ceauşescu era deja dictator în 1974, iar funcţia respectivă nu era decât o pană în plus la pălărie. Baza autorităţii sale a fost, din 1965 până în 1989, funcţia de Secretar General al PCR.

Scepticii îmi vor răspunde că nu are a face. Că e vorba de "secretar-general", "preşedinte" sau "sultan", trebuie să evităm formele de guvernare ce concentrează puterea în mâna unui singur om. Oare? Regimul comunist din România, la apogeul crimelor sale, în anii "50, era un regim de dictatură colectivă.

Mai grav e altceva. Istoria Europei - aceea reală, nu aceea imaginată de politruci - ne arată că nu prezidenţialismul ci, dimpotrivă, parlamentarismul este preludiul dictaturii şi totalitarismului.

Luaţi cazul domnului Benito Mussolini, lider al Partidului Naţional Fascist, care obţinuse mai puţin de 10% din locurile din Parlament la alegerile din Mai 1922. Reprezentarea proporţională face însă minuni, iar Mussolini e chemat, legal, să alcătuiască Guvernul, pe 28 Octombrie 1922. Cabinetul pe care Prim-ministrul Mussolini îl conducea era unul de coaliţie, care îi mai cuprindea pe liberali şi pe naţionalişti.

Un alt Prim-ministru celebru în istoria europeană: Adolf Hitler. El conduce, din 30 Ianuarie 1933, un cabinet minoritar, susţinut de nici 40% din Parlament.

Mai doriţi exemple de Prim-miniştri care şi-au târât ţara în abisurile infamiei? Mareşalul Pétain, al cărui nume e sinonim cu colaboraţionismul, e numit şeful Guvernului, la 16 Iunie 1940, funcţie din care livrează Franţa germanilor. Succesorul său pe scaunul de Prim-ministru, Laval, sfârşeşte în 1945, în faţa plutonului de execuţie, condamnat pentru înaltă trădare.

De pe listă nu pot lipsi: Salazar (Prim-ministru şi dictator al Portugaliei între 1932 şi 1968), Vidkun Quisling (Prim-ministru al Norvegiei între 1942 şi 1945, executat pentru înaltă trădare), Bettino Craxi (Prim-ministru al Italiei între 1983 şi 1987, fuge de justiţie unde fusese inculpat pentru corupţie şi legături cu Mafia), şi Engelbert Dollfuss (Prim-ministru al Austriei între 1932 şi 1934, promotorul "austro-fascismului").

Ce ne arată aceste exemple? Ele ne arată că alunecarea spre totalitarism şi autoritarism a fost efectuată adesea cu mijloacele parlamentarismului. Că lideri abuzivi s-au menţinut la putere cu mijloacele parlamentarismului. Mai grav, însă, ne arată cât de fragil a fost, în perspectivă istorică, parlamentarismul european.

Problema noastră, în Româ-nia, aşadar, nu este doar comportamentul partidului (sau al politicianului) X sau Y. Problema noastră este una structurală: opţiunea pentru parlamentarism.

Aş vrea să fiu bine înţeles. Sunt pentru un sistem democratic, cu o Adunare Legislativă după modelul republican, clasic, american. Folosesc termenul "parlamentarism" într-un sens riguros tehnic, istoric, desemnând opţiunea pentru un regim în care Parlamentul, cuprinzând reprezentanţii partidelor politice, numeşte şi controlează Cabinetul (şi unde Primul-ministru este, de regulă, membru al Parlamentului).

Sunt cazuri, cum ar fi acela al Marii Britanii, unde parlamentarismul a fost un succes la scara istoriei. Dar acestea par excepţiile. Numeroase regimuri parlamentare au fost instabile, ineficiente, autoritare şi corupte. Numeroase dictaturi au şi acum Parlament.

Dincolo de eventualele sale merite, parlamentarismul are două probleme grave. Prima este aceea a unei diluări a responsabilităţii. Guvernul e numit după negocieri între liderii partidelor, nu direct de electorat. Şeful Guvernului, aşadar, e ferit, politic vorbind, de a da socoteală direct cetăţenilor.

A doua problemă este aceea a complicităţii între miniştri şi legiuitori. În sistemele parlamentare e un "du-te, vino!" între Cabinet şi Parlament, spre deosebire de sistemele ce recunosc o separaţie riguroasă a puterilor în stat.

În politică trebuie să fim prudenţi. Şi sistemele prezidenţiale au patologia lor, motiv pentru care, personal, aş opta mai degrabă pentru un Executiv colegial, ales direct de cetăţeni şi responsabil în faţa lor. Dar sistemele parlamentare şi-au dovedit cu prisosinţă limitele, în istoria europeană. Ele au cultivat, adesea, cauzele ruinii libertăţilor individuale. Ce dorim acum? Doar o cârpire a unui sistem ale cărui rezultate au fost, ca să mă exprim caritabil, discutabile? Sau o reformă autentică?

Notă: Domnul Cătălin Avramescu este consilier prezidenţial.

Opinia Cititorului ( 8 )

1. Felicitari!
(mesaj trimis de gargara în data de 01.07.2008, 08:09)
Foarte bun articolul. Aveti totusi, doua scapari. Prima : spuneti ca presedintele ar concentra toata puterea in mina lui. Sau se spune. Gresit. Acum 322 concentreaza toata puterea in mina lor. Regimul prezidential nu se implica in justitie si nu dicteaza parlamentului. Republica prezidentiala, nu inseamna incalcarea principiului separarii puterilor in stat. Asa cum acum, parlamentul face ce legi vrea, cind vrea, isi judeca colegii,suspenda presedintele,etc.
A doua limita ati atins-o:diluarea responsabilitati fata de electorat si complicitatile create. Trebuia dezvoltat tabloul, pentru ca si Mafia este "democratica". Toti capii bandelor participa la "congrese", unde se iau hotariri in unanimitate, pe baza consensului. Sunt foarte" democrati" si sunt...parlamentari. "Capul tuturor capilor" este doar un arbitru fara putere legislativa. O matca fara ac, pentru ceilalti capi. Exact ce vor 322 pentru presedintele Romaniei.
Inca odata, felicitari!
2. Mare e gradina si manipularea.
(mesaj trimis de Gheorghe în data de 01.07.2008, 10:45)
1. Nu s-a dat nici un exemplu de Dictatura Parlamentara, toate sunt dictaturi personale.
2. In cazurile mentionate Partidul si Parlamentul au cedat atributile in favoarea unei persoane, ori Avramescu tocmai asta ne propune, sa primeasca Presedintele sau Premierul ales de popor, atributii cu care sa dizolve Parlamentul, in baza "legitimitatii" alegerii directe. Hitler si Ceausescu a fost alesi direct de popor, deci alegerea directa nu ne apara de dictatura. Parlamentul este cel care garanteaza democratia. Nu veti gasi democratii fara Parlament dar dictaturi fara Parlament sunt majoritatea, iar unde a ramas Parlamentul el a fost decorativ, ca sa valideze si sa legitimeze decizile dictatorului.
3. O analiza nu se face cu exemple de premieri autoritari care au sfidat Parlamentele, se face cu statistici si cu argumente logice, pentru ca se pot gasi mult, mai multe exemple de premieri democrati care au respectat vointa Parlamentelor.
3. precizari
(mesaj trimis de Catalin Avramescu în data de 01.07.2008, 12:15)
D-le Gheorghe, ce-ar fi sa deschideti o carte inainte sa va scrieti opinia? Cind a fost ales Adolf Hitler de popor? In 1932 a pierdut nu una, cu doua alegeri directe pentru functia de Presedinte. Si pentru ca nu i-a mers, a luat-o pe cale parlamentara. Si cind a fost ales Ceausescu de catre popor? Constitutia revizuita in 1974 prevedea alegerea de catre Marea Adunare Nationala.
Din pacate asa este cu Internetul acesta, are posibilitatea fiecare sa zgirme si sa ejecteze orice fel de opinie, oricit de fantezista.
Sanatate, d-le Gheorghe.
1. 3.1.  Mai am un singur dubiu... (răspuns la opinia nr. 3)
  (mesaj trimis de Natafletz în data de 02.07.2008, 01:24)
  Oare esti chiar atat de naiv sa crezi ce scrii, sau esti atat de vandut incat esti gata sa spui ca parlamentu e inutil daca tz'o cere cauza... In rest, am numai certitudini. Bunoara ca esti semidoct e de'a dreptul evident...pai in bransa dumitale logica E DISCIPLINA OBLIGATORIE... iar dumneata nu realizezi, sau daca realizezi omitzi cu bunastiintza, faptul ca daca parlamentarismul a dus la dictaturi, nu inseamna IN NICIUN FEL ca este un argument pt republica prezidentiala... exact cum, daca Tariceanu e rau nu inseamna ca Basescu e bun... apoi, ca si data trecuta, omitzi sa ne spui, ca IN TOATE CAZURILE prezentate dictatorii odata ce au obtinut puterea AU SUPRIMAT complet parlamentarismul...sunt curios, ai vreun student care pune botul la teoriile astea?
  3.2.  precizare (răspuns la opinia nr. 3)
  (mesaj trimis de Catalin Avramescu în data de 02.07.2008, 06:50)
  In mod normal, nu as reactiona la "opinii" precum aceea de mai sus, insa am o curiozitate: dvs. nu aveti o viata? Chiar trebuie sa spuneti lucruri fara sens?
  Dictatorii respectivi nu au "suprimat complet parlamentarismul", ci s-au folosit din plin de el. Ultima sesiune a Reichstag-ului a avut loc in 1942, iar Mussolini a fost sprijinit in Parlament. Italia, de altfel, a ramas, formal, monarhie constitutionala pe timpul dictaturii.
  3.3.  E o chestie? (răspuns la opinia nr. 3)
  (mesaj trimis de Paleologu în data de 02.07.2008, 12:47)
  Ar zice un personaj cunoscut.Numai ca unii deschid zilnic carti dupa carti si tot anapoda o dau cu mintea daca e de aparat un interes. Ce ar fi daca cei ce consiliaza ar raspunde penal pentru ideile pe care le "seamana" in mintea celor ce se vor "salvatorii neamului".D=le profesor (lector), controlul de catre Parlament al pune zabala oricarui descreerat care gandeste de maniera "oricare ar fi rezultatul votului, prim-ministru va fi pus de mine de la partidul meu de suflet" si a altuia care sugereaza cum se poate,prin racolare, forma o majoritate parlamentara dorita. Si asta mai e si sociolog. Asta e "gandirea politica" romaneasca actuala? Luminati voi poporul explicandu-i sa voteze pe cine ii apara interesele lui, ale poporului nu ale unui grup de naimiti ca s-au spurcat la mierea puterii si batjocoresc legile si bunul simt. Mascarada facuta de seful matale cu cei "322" e emblematica pentru felul cum nu trebuie sa gandeasca un asemenea demnitar Or, lui ii este nu de "neputinta" de a-si realiza programul de "fericire a romanilor" cat de a-si feri pielea pentru matrapazlacurile facute si pastorite in functiile anterioare. Ce bine i-ar sta unui consilier care, bunaoara, i-ar spune jupanului acum. Mai nenica, du- te si explica natiei la o conferinta de presa ce ar putea dura o ora, o zi, o saptamana (cu actele pe masa si cu raspunsuri la sute de intrebari in direct) cum e cu casa din Mihaileanu - mostra de nesocotire a legii. Acel consilier ar merita o statuie la poarta Cotrocenilor.
  3.4.  SemantiCACOmparativa (răspuns la opinia nr. 3)
  (mesaj trimis de Natafletz în data de 02.07.2008, 14:10)
  Da, cu sigurantza ca ce spunetzi dvs ARE UN SENS...m'am prins demult de acest aspect. Dvs avetzi o munca, o si o prestati cu succes. Dar nu uitati ca e platita si din banii mei...deci va sfatuiesc sa nu'mi purtatzi de grija asupra vietzii mele, ca ma descurc, ba chiar imi platesc si darile ca sa va luatzi dvs leafa si apoi sa venitzi la tv sa ma facetzi bulevardier...
  si acu sa revenim la oile dvs> adica problema parlamentalismului, a revolutziei permanente, a guvernarii populare directe, basescisme d'astea... Dle consilier prezidential... pt un profesor universitar in ale stiintelor politice...cand un cetatean bulevardier spune " a suprima parlamentarismul" chiar e asa de greu sa intelegi ca poate fi vorba si de un sens FIGURAT??? N'am zis ca i'a impuscat. Am zis ca ERAU DE FORMA... Daca dumneata imi spui ca parlamentele alea de zici ca "sustzineau" dictatorii respectivi PUTEAU SA SPUNA SI NU, eu imi pun cenusa in cap... dar evident, n'o sa fie cazu'...
  si stai linistit, nu tre "sa te cobori" sa'mi raspunzi...pt ca, oricat te'ai cobori, n'ai sa ma gasesti...pt simplul fapt ca in profesia mea sunt mult mai sus decat ai sa ajungi vreodata dumneata in a dumitale...
  3.5.  Dl. Avramescu (răspuns la opinia nr. 3)
  (mesaj trimis de barengott în data de 02.07.2008, 15:12)
  Nu e suficient doar sa citesti, ci si sa asimilezi ceea ce citesti ...
  Ceea ce oamenii nu realizeaza e ca ne aflam in plina dictactura parlamentara. In plus au si televiziunile de partea lor ...