Personaje şi personalităţi

Mai mult ca în alte domenii, creaţia artistică pune accentul pe personalităţi, pe nume, pe individualitate. În politică mai contează aşa ceva, dar în democraţiile prezentului se cam diluează interesul concentrat pe persoană şi nume, se duce spre partide, idei şi politici. A mai rămas mondenul, dar şi acolo prioritate au cei care creează ceva, mai ales muzică şi haine. Acum o săptămână am pus numele zilei chiar în titlu, dar nu am reuşit să atrag decât atenţia a doi postaci amărâţi, plătiţi mizer să dea replici cu noaptea în cap. Am fost trist şi dezamăgit, mi s-a făcut şi milă, aşa că am dat deoparte sacul cu argumente cu care venisem. Doar era subiectul zilei, omul ale cărui ultime milioane fracţiuni de secunde le ştiam în linia curgerii lor, plus nenumărate speculaţii. Şi vorbeam, cu echidistanţă, echilibru şi apolitic despre o zonă neabordată sau analizată superficial. Chiar şi acum apar fotografii despre care ni se spune că ar reprezenta camera în care degrabă rahovenitul a dat cuvântul lui "Smith & Wesson", iar pe pereţi apar picturile vândute în 2007 la licitaţia Alis pe care amplu şi cu detalii o rememoram săptămâna trecută. Zona în care încercam să ne plasăm era una subţire ca o lamă, echilibrul fiind imposibil în actuala atmosferă. Separarea este atât de clară încât se poate vorbi de o divizare adâncă a societăţii, de radicalizare extremă, care nu poate fi rezolvată nici de cea mai înaltă curte cu atribuţii justiţiabile.

Să revenim, totuşi, la arta noas-tră şi la numele care o justifică şi o luminează. Am încercat aici să amintim de creatori de câte ori avem ocazia, să ni-i apropiem prin ceea ce fac şi ceea ce vindem, evident, şi cu cât. Multe evenimente au trecut observate doar aici, expoziţii esenţiale au fost semnalate şi evidenţiate, iar centenare pe care democraţiile normale la cap şi cuviincioase, care se respectă şi îşi respectă oamenii, le-ar fi transformat în superevenimente, au fost semnalate, la timp, doar aici. Desigur, nu se află în această situaţie centenarul naşterii marelui dirijor Sergiu Celibidache, pe care şi Google l-a sărbătorit cu 24 de ore de doodle, acel logo, ghiduşie grafică, ce îţi apare în faţă dacă foloseşti motoraşul de căutare respectiv în ziua respectivă, 28 iunie. Tot ieri, mult mai puţin remarcată a trecut ziua lui Marcel Guguianu, cel care ne-a părăsit pe 11 iunie, nemaiadăstând cele câteva zile pentru a deveni nonagenar. Despre sculptor am tot auzit în ultimul timp, i-am şi văzut lucrările în licitaţiile recente şi se pare că vom mai vorbi, mai ales când este vorba de succesiune şi apariţia postumă pe piaţă a lucrărilor sale turnate.

În aglomerata zi de ieri s-a petrecut şi o aniversare, sensibila pictoriţă Olga Morărescu-Mărginean a rotunjit deceniile, cu discreţia care o caracterizează în lumea creaţiei din tuşe care plutesc în aer sau pe apă.

Ieri, pe seară, a fost şi o mare licitaţie, altfel decât cele obişnuite de la Goldart. A fost cu recepţie, dar nu de închidere a sezonului şi pa! până la toamnă, ci pentru că s-au împlinit 90, nu de ani, ci de licitaţii organizate de Goldart, temeinic, cu insistenţă, cu bune şi rele, cu mai puţină emfază, dar cu mai multă dăruire şi atenţie faţă de fenomenul artistic decât alţii. Întreaga existenţă a Goldart şi a Monavissei-Ghilduş a fost prezentată aici, rapid, cu exactitate, se pare că am reuşit şi ceva umor sau sarcasm, depinde din ce parte citeşti ziarul. Iniţiativa lui Alexandru Ghilduş din decembrie 2004 a adus un suflu nou pe piaţa de artă, prin manieră, prin diversificare, prin deschiderea spre o activitate culturală adevărată sau prin simpla concurenţă la singura casă de licitaţii de la noi de până atunci, care se simţea singură şi sigură în viaţă şi pe piaţă. Practic, Monavissa şi, ulterior, după plecarea familiei Ghilduş, casa Goldart, au deschis simplul comerţ de obiecte de artă spre activitatea culturală complexă care este, de fapt, licitaţia de artă şi tot ce ţine de activitatea unei astfel de case. În prezent, peisajul este extrem de generos, bogat, cu mai multe case, dar mai ales cu evenimente. Până acum câţiva ani nu aveai de ales, nu aveai culoare, ci doar cifre în povestea aceasta. Din când în când mai priveam la eternii, de un sfert de mileniu, Christie's şi Sorheby's, londonezi de viţă veche, cu antene în toată lumea, şi la exuberantul Hotel Drouot din Paris, de secole baricadă franţuzească a vânzărilor de artă, până la deschiderea europeană cu forţa de acum câţiva ani.

La licitaţia de azi-noapte, de la hotelul cu care s-a împarteneriat Goldart pentru licitaţia 90, s-a venit cu un braţ mare de crizanteme de Luchian, într-un vas de pământ de acelaşi autor, piesă de 120-130 de mii de euro, pe un cadru de grădină răcoroasă şi cu masa pusă de Horia Bernea, artist luat în atenţie de Goldart, cu 22-23 de mii de euro, cu aer de Biarritz, la 2,5-3 mii de euro, a venit Kimon Loghi, la 9-10 mii de euro, întâlnindu-ne cu o fetiţă la malul mării, probabil de la noi, de Petraşcu. Tot ca o fată la malul mării, dar mai psihedelică, este "Ruga" lui Sabin Bălaşa, apreciată mult dar terestru la 6,2-6,8 mii de euro. Plecat astă-primăvară dintre noi, deşi cele nouă decenii se împlineau în septembrie, Ion Murariu ne-a trimis o acuarelă din cele minunate ale sale, o "Dimineaţă în luncă".

Din "meniu" aş mai evidenţia o "istorică" de Georgeta Năpăruş, o altă artistă predilectă la Goldart, de 6-7 mii, sau o "mitologică" de Vermont, la 2-3 mii, un minunat peisaj de Florin Ciubotaru, la numai o mie, o mie şi ceva de euro, doi Băncilă, şase Briese, din care şi "Ultimul autoportret", de numai o mie - o mie şi jumătate de euro, iar sifoanele, ieftine de tot, la 5-800 de euro, aparţin lui Ghimpaţi, Stelian Popescu. Cu plăcere, sau tristeţe că nu s-a vândut până acum, deşi a trecut prin ceva licitaţii, am revăzut Cuibul liniştit de la Balcic al reginei Maria, focusat dinspre Aleea secolelor, cea pavată cu 20 de pietre de moară, una pentru fiecare dintre veacurile de după Hristos, de Alexandru Severin, pentru 1,4-1,8 mii de euro. Liniştit, puternic stilistic, încărcat de înţelepciunea veacurilor, a venit şi un păsărar de Sorin Ilfoveanu, la cel mult două mii de euro.

Rolul personalităţilor, al creatorilor în artă şi cultură este un subiect vast, de zi cu zi, pentru că de fapt aceasta este creaţia, magia lor, a celor adevăraţi, a celor care ard şi nu se explică decât prin ceea ce fac.