Piaţa de factoring a atins 2,7 miliarde de euro în 2014, situându-se la aproximativ acelaşi nivel cu 2013, potrivit unui studiu derulat de Asociaţia Română de Factoring (ARF) la începtutul acestui, la nivelul băncilor şi a IFN-urilor specializate, se arată într-un comunicat trimis astăzi redacţiei.
Cercetarea are la bază informaţii furnizate de membrii asociaţiei (Access Financial Services IFN, BCR, Banca Transilvania, BRD, IFN Next Capital Finance, ING Bank, Raiffeisen Bank, Romfactor, UniCredit Ţiriac Bank), precum şi de alte instituţii financiare non-membre.
Studii similare sunt realizate anual, şi, din 2013, chiar şi la jumătatea anului, cea mai recentă evaluare fiind cea întreprinsă la mijlocul anului trecut, când piaţa se situa cu aproximativ 9% sub nivelul aceleiaşi perioade a anului 2013.
Bogdan Roşu, preşedintele ARF, a declarat: "Rezultatele de la mijlocul anului trecut, pe fondul lipsei investiţiilor şi a marilor proiecte de dezvoltare/infrastructură, ne-au făcut să ne aşteptăm la o contracţie a pieţei de până la 10% la nivel de an. Ei bine, piaţa a recuperat masiv în ultimele şase luni, astfel încât am ajuns la acelaşi nivel cu anul 2013, confirmându-se o stabilizare şi o asezare a pieţei. Aceasta revenire s-a bazat, în principal, pe creşterea consumului din a doua parte a anului, precum şi pe evoluţia pozitivă a producţiei industriale".
Oficialul ARF a continuat: "Având în vedere că în 2013 ne-am confruntat cu o contracţie a pieţei de aproximativ 6 procente faţă de anul precedent, rezultatul din 2014 este unul îmbucurător. În general, evoluţia pieţei în care activăm este o oglindă fidelă a economiei naţionale, iar ceea ce s-a întamplat pozitiv în factoring, în a doua parte a anului trecut, cu siguranţă nu face excepţie. Creşterea consumului în semestrul al doilea s-a datorat în principal creşterii încrederii populaţiei, dar şi deblocării unor disponibilităţi financiare, mai ales în sectorul bugetar. Pentru această tendinţă, avem un indicator foarte fidel în factoringul intern pe zona de FMCG, a cărei pondere în totalul operaţiunilor de factoring a fost de 15,15%, în creştere faţă de 2013 şi 2012, când se situa la 12 procente. Aşadar, creşterea factoringului în zona FMCG a fost direct generată de consum".
Bogdan Roşu a menţionat că sectorul care s-a finanţat şi gestionat cel mai mult prin factoring intern rămâne cel al construcţiilor (cu o pondere de 23,82% din totalul operaţiunilor), dar în scădere semnificativă faţă de 32,8% în 2013, "confirmând nivelul foarte scăzut al investiţiilor şi proiectelor derulate anul trecut, dar şi nivelul în continuare crescut de neperformanţe pe acest sector (28% din total finanţări, conform BNR)".
Cel mai mic procentaj de finanţări prin factoring intern a fost înregistrat în domeniul farmaceutic (2,5%).
"În continuare, sectorul farma are mare nevoie de factoring, iar potenţialul este enorm aici. Din păcate, întârzierile mari la plată de la beneficiarii finali şi birocraţia cu privire la cesionarea creanţelor asupra caselor de asigurare fac aproape imposibilă accesarea de către furnizori (importatori şi distribuitori) a unor astfel de finanţări", a precizat Roşu.
Alte creşteri importante ale ponderilor domeniilor de activitate care au apelat la factoring intern s-au relevat în sectorul metale, chimicale şi reciclare (8,72% în 2014, faţă de 4,72% în 2013), precum şi în transporturi (7,58% în 2014, raportat la 6,2% în 2013).
Preşedintele ARF a mai declarat că, tot în zona de factoring, piaţa auto a raportat creşteri substanţiale anul trecut, atât la export, cât şi la import. Această tendinţă se observă în ponderea de 27,58% pe care această industrie o deţine în totalul operaţiunilor de factoring de import.
"Aceeaşi industrie a însemnat, pentru factoringul de export, 11,98% din totalitatea rulajelor realizate. Ponderile factoringului de import şi de export pe zona auto au crescut în 2014, însă principalul sector în care se apelează la factoring, atât pe export (60%), cât şi pe import (33,5%) rămane, şi în 2014, sectorul metale, chimicale şi reciclare", a spus Roşu.
Studiul de piaţă urmăreşte, totodată, profilul companiilor care accesează solutiile de factoring. Astfel, cele mai mari volume derulate prin factoring în 2014 provin de la companii care au cifre de afaceri de peste 50 milioane euro (43,3% ). Aportul companiilor cu cifră între 5 şi 50 milioane euro a fost de 36,4%, în timp ce 20,3% provin de la firmele cu afaceri sub 5 milioane euro.
Bogdan Roşu a detaliat: "În ceea ce priveşte categoriile de companii care s-au finanţat prin operaţiuni de factoring în 2014, am remarcat două tendinţe. Prima arată că a crescut volumul derulat de catre companiile mari, cu afaceri de peste 50 de milioane de euro, ceea ce înseamnă că la acest nivel există o nevoie din ce în ce mai accentuată a externalizării serviciilor de colectare şi de administrare a clienţilor. Experienţa acestor companii dovedeşte că a devenit destul de ineficient să opereze aceste activităţi intern, tendinţa clara fiind externalizarea serviciilor de acest tip către un factor cu experienţă si resurse dedicate în mangementul portofoliului de clienţi. O altă tendinţă se referă la companiile din categoria IMM, cu afaceri anuale de sub 5 milioane de euro, care au accesat factoringul mai puţin ca în 2013. Acesta este un efect al competitivităţii scăzute, dar şi al nivelului mare de risc asociat, care se reflectă în cerere eligibilă redusă din partea companiilor de acest profil".
Experienţa instituţiilor bancare sau ale celor nebancare (IFN-uri) care oferă servicii de factoring a demonstrat că, în cea mai mare parte, comportamentul la plată al debitorilor se îmbunătăţeşte semnificativ, ca urmare a cesunii de creanţe specifice contractelor de factoring. Astfel, reducerea termenului de plată este alt efect direct al factoringului, care reiese şi din studiul ARF.
"Faţă de anul 2013, întârzierea medie la plată a debitorilor faţă de termenele contractuale s-a redus în 2014 cu aproximativ 7%", a subliniat Roşu.
Asociaţia Română de Factoring intenţionează să promoveze intens acest produs, ce aduce multiple beneficii companiilor: lichidizarea creanţelor, acoperirea riscurilor asociate neîncasării acestora şi, nu în ultimul rând, o administrare eficientă a portofoliului de clienţi cu îmbunătăţirea timpilor de încasare.