PLASAMENTE ALTERNATIVE Anul trecut, la Paris

La prima vedere, s-ar părea că e vorba de un jurnal secret, dar secret de tot, al Lenei. Da, Leana, nu cea din "Vacanţa Mare", ci Leana lu' Ceauşescu, pe care o uităm din ce în ce mai copios. Totul este făcut să dea aparenţa apariţiei într-o foarte îngrijită şi serioasă ediţie Flammarion a scrierilor Elenei Ceauşescu. Deja folosim termeni derutanţi care nasc idei periculoase, cum că "Academiciana" ar fi ştiut să scrie şi, mai rău, simţea nevoia să facă asta aproape zilnic, dintr-un prea plin intelectual. Desigur, putea foarte bine să i le scrie "negrişorii" care au slujit-o cu devotament toată viaţa ei şi au dispărut ori s-au metamorfozat subit după decembrie 1989, când "iubita tovarăşă" a ajuns "sinistra plumbuită". Portretul fotografic este unul puţin flatant, probabil de neavizat pentru cenzura comunistă, dar îi dă un aer, aşa, gânditor. Totul pe fond alb, cu supracopertă, numele îi este scris cu roşu, titlul cu negru. Apoi scrie că ediţia a fost "prezentată şi stabilită" de Patrick Rambaud şi Francis Szpiner. Francofilii subtili ar trebui să înceapă să aibă o bănuială. Românii, mai senini, îngheaţă când citesc titlul colecţiei: BIBLIOTHEQUE DE LA SECURITATE!

De fapt, este un mişto scos de francezi chiar în 1990. După aceea a tot fost pusă în scenă, cu o Leană vorbind încontinuu, iar designul copertei, cam identic cu al unei ediţii celebre a unei alte edituri franceze faimoase, a dus la distrugerea exemplarelor, peste 5 mii, aflate în stoc după prima distribuire în librării. După procesul câştigat de Gallimard coperta a fost schimbată în punctele esenţiale, dar tot albă, cu roşu şi negru, a rămas. Culmea este că, în unele prezentări, "Carnetele screte" sunt încă luate de bune! Pe internet, acest volum se mai găseşte ba la 18 dolari americani, ba la vreo 30 de euro. La o licitaţie pariziană specializat,ă din 9 aprilie 2015, s-a vândut cu 200 de euro.

"Binoche et Giquello" ar trebui să fie un nume cunoscut colecţionarilor, francofililor, iubitorilor de artă, întregii suflări româneşti. Este casa de licitaţii care a vândut, în 2011, loturile Emil Cioran care au iscat atâta emoţie pe la noi. În final, ştim cu toţii, un om bogat şi de bine le-a luat şi le-a donat Academiei Române. Ne amintim, desigur, că românul care a preempţionat tot lotul, omul de afaceri George Brăiloiu, a trebuit să plătească de vreo 4 ori mai mult decât se estima iniţial şi global, din cauză că mobilizarea naţională a generat o supralicitare pe fiecare piesă în parte, în final ridicându-se preţul total, cel plătit de licitatorul dispus să ia totul.

Această prestigioasă casă de licitaţii, cu oameni pricepuţi şi de cursă lungă, a vândut şi Leana's Carnets dar şi multe alte piese de excepţie despre care nu am mai avut timp să vorbim. Înainte de Paştele de anul trecut, pe 15 şi 16 aprilie, Binoche et Giquello a organizat două vânzări de suprarealism, cu oferte ce bagă în fantezii orice iubitor, degustător sau simplu cunoscător de acest curent artistic de gândire şi trăire. Pe coperta primei licitaţii se afla un Victor Brauner care a plecat pentru 89 de mii de euro. Organizatorii licitaţiei ne povestesc că acest ulei pe pânză, "Plante şi animale", este inspirat de scrierile lui Ilarie Voronca, un alt român cu rădăcini acasă şi aripi în Franţa, după cum se autodefinea Matei Vişniec. Mai mult, pictura trebuia să apară în volumul "Plante şi animale" a lui Voronca, carte ilustrată, până la urmă, cu 3 desene de Brâncuşi. Unul dintre aceste desene a fost propus în aceeaşi licitaţie, chiar înainte picturii lui Victor Brauner care, dacă nu a avut loc pe coperta lui Voronca, a fost publicat, 87 de ani mai târziu, pe coperta catalogului licitaţiei unde s-a vândut cu 89 de mii de euro. Desenul lui Brâncuşi, însă, nu s-a dat, având o estimare de 35-40 de mii de euro. "Plante şi animale" este singura carte ilustrată vreodată de Brâncuşi şi se apreciază că a avut un prim tiraj de 218 exemplare, primul dintre ele fiind imprimat special pentru Ion Minulescu. Această carte şi chiar desenele originale de Brâncuşi au apărut în răvăşitoarea licitaţie organizată de Binoche et Giquello la 9 mai 2011 şi care oferea, la o lună după vânzarea Emil Cioran, "colecţia unui istoric de artă european".

Dar tot s-a dat un desen de Brâncuşi, la vânzările suprarealiste de anul trecut, de la Binoche et Giquello. Este vorba de o scrisoare cam fără echivoc trimisă de sculptor lui Florence Meyer, fiica jurnalistei Agnes Meyer, pe care se pare că Brâncuşi o cunoscuse mai de aproape. Meşterul foloseşte cuvinte alese, meşteşugite şi bine simţite şi când le termină dă cu un desen. Cel cu cuvintele, de la casa de licitaţie, scrie că "desenul care ilustrează finalul scrisorii are, în mod evident, o conotaţie erotică". Este, de fapt, o bandă de 11 "săruturi", puse în linie cam ca pe "Poarta sărutului" de la Târgu Jiu. Scrisoarea era estimată la 12-15 mii de euro şi s-a dat cu 18 mii.

Pe lângă Brauner şi Brâncuşi, în licitaţia suprarelistă pe care o evocăm apar loturi legate şi de alţi avangardişti originari din România, afirmaţi în Franţa: Tristan Tzara, Brassai, Jacques Herold, Jules Perahim, Paul Păun. Un lot de corespondenţă Benjamine Fondane, tragicul nostru Fundoianu Wexler, a fost adjudecat cu o mie de euro, iar mai multe fotografii de Aurel Bauh au apărut şi el în licitaţie, cu mai mult sau mai puţin succes.

Aurel Bauh este şi el din România, unde, de altfel, s-a şi întors. S-a născut la Craiova, în 1900, pe la 20 de ani era deja la Paris, în anturajul avangardiştilor, mulţi dintre ei din România. Drumurile sale sunt un pic în contrasens, revine în ţară pe la sfârşitul domniei lui Carol al ll-lea şi reizistă până în 1960, când pleacă în Franţa, unde şi moare 4 ani mai târziu. În 1938, Aurel Bauh şi-a deschis o primă expoziţie de "picturi fotografice", denumită "De o seamă cu Brassai şi Man Ray". Atelierele sale din Bucureşti au fost loc de întâlnire pentru avangardişti precum Saşa Pană, Jules Perahim, Harry Brauner sau Geo Bogza, iar în anii "puterii populare" a lucrat pentru propaganda comunistă. În 2014, la o licitaţie Artmark a apărut un lot de 6 astfel de imagini, "Şcoala de recalificare", pe care nu a dat nimeni 80 de euro. La Paris, s-a dat 500 de euro pe un superb portret al actriţei Lyne Clevers, tiraj originar din anii '30, cu ştampila atelierului lui Aurel Bauh.