Un posibil banc de piaţă cu umor din acela chinuit, americănesc, ar suna aşa: Cum ştie un pasionat de artă că e vară? Se ţine Licitaţia de vară de la Artmark. Gata, v-aţi oprit din râs? Să vedem, atunci, cu un umor local, dres cu sarcasm, ce s-a vândut la numita licitaţie ţinută miercurea trecută. Orice s-ar fi cumpărat, este un gest firesc, oferta fiind una densă, delicioasă, demnă de toată atenţia, fie cea de început de pasiune, fie de confirmare focusată a unor opţiuni bine argumentate. Explicaţia vine şi din actele de provenienţă a loturilor din ofertă, care vorbesc, simplu şi direct, de "colecţiile Marie-Jeanne (Diamandy) şi Nicolae Bastaki, Ion Mateescu, Vasile Stoica, dr. Gustave Müller, Ion Musceleanu, Emanoil Pantazi".
Preţul cel mare este de 60 de mii de euro, obţinuţi conform reţetei zilei, cu un Tonitza. Este un portret fantomatic, cu stranii reflecţii şi umbre, numit "Puritate". Tot de Tonitza este un buchet intens de trandafiri albi, adjudecat cu 13 mii de euro la licitaţia de vară 2015 a Artmark.
Până la al doilea Tonitza mai sunt şi alte preţuri "adolescente", adică între 13 şi 19 mii de euro. Un Ţuculescu ce ţine aproape de figurativ, reprezentând o vită păscând în mijlocul unor câmpuri expresionist-cromatice, s-a dat cu 17 mii. În apropiere, cu 16 mii, avem un alt nume ce face cotă bună în vânzările de artă, Gheorghe Petraşcu. Şi această pictură este una de dimensiuni mai degrabă mici, dar este o lucrare puternică, dinamică, reprezentând o siluetă feminină, celebra sa soţie Lucreţia, înfiptă pe tocuri, în adieri estivale şi ţinută de epocă. În totală apropiere, ca preţ, dar şi ca succesiune, mai avem un Petraşcu, dar mult mai static, chiar de este "natură", una de atelier. Conţine cărţi, o cană de pământ şi un evantai roşu, probabil al Lucreţiei, şi a costat 15 mii de euro. Cu acelaşi preţ s-a dat "Confidenţe", o pictură cu trei graţioase, aşezate şi îmbrăcate, de Mihail Simonidy, parizianul nostru de frumoasă carieră şi apreciere, care a lăsat şi pe la noi piese deosebite, dar rare. Un preţ bun pentru o pictură bună înseamnă şi cele 12,5 mii de euro licitate pentru o natură statică de Pallady, având în dotare, conform titlului, "Flori, evantai şi cariatidă", adică un evantai din care se desfac florile, din care, la rândul său, se ridică o statuetă, totul într-o piesă de colecţie pariziană, cea a familiei Bastaki. Alte câteva oferte semnate de Pallady, cu preţuri exprimate în zeci de mii de euro, au rămas neadjudecate, spunând, parcă, fără cuvinte, că piaţa nu poate duce acum astfel de preţuri, altfel meritate de opera ciufutului artist. Revedem, cu această ocazie, o insistentă apariţie. Întâi am zărit-o, cu peste 15 ani în urmă, într-o expoziţie cu piese de artă recuperate de poliţie. Era la începutul tuturor lucrurilor în România, chiar şi a activităţii de descoperire şi recuperare a obiectelor de artă infracţional schimbătoare de proprietar. Ulterior, desenul de Pallady a apărut de mai multe ori în licitaţii, vânzându-se sau nu. Acum, Regina Cimiez nu s-a vândut, preţul fiind de vreo 700 de euro. Am salutat cam fiecare apariţie cu explicaţiile asupra ciudatului nume dat unui trup sculptural de egiptean. Nu există nicio regină cu numele Cimiez. Numele acesta aparţine unui cartier din Nisa, o splendoare unde se află şi hotelul Regina, purtător al acestui nume datorită unui oaspete insistent, Victoria a Marii Britanii. "Regina Cimiez" stă scris pe desenul lui Pallady, dar nu ca identificare, ci ca localizare. Un pic mai sus scrie "Chez Matisse" pentru că celebrul pictor francez stătea şi el tot în acest cartier, aproape de vestitul hotel. Pallady îl mai vizita, mai trăgeau câte o ceartă, dar şi discuţii memorabile, una dintre ele, probabil pe vreo terasă la Regina, lăsându-se cu respectivul desen.
Să revenim de pe Coasta de Azur şi să aruncăm o privire spre Japonia. De o rară delicateţe, demn de istoria internaţională a artiştilor români, "Poissons rouges" de Samuel Mutzner ne aduce în atenţie acea hipnotică magie ce l-a purtat pe artist, acum un secol, tocmai în Japonia. Este mare, centenară, din Kyoto şi a costat, la plecare, 14 mii de euro. Tot mare artist, dar de altă factură şi cu alt destin, este Rudolf Scweitzer-Cumpăna, piteşteanul. În licitaţia Artmark de vară s-au vândut mai multe dintre creaţiile sale: o extrem de naturală scenă, de-a dreptul cinematografică, cu o femeie de la ţară cărându-l pe pintenat, printr-un vad de râu, la piaţă, după cum ne spune titlul, cu 7,5 mii de euro, un peisaj din centrul Sibiului, cu 6 mii de euro, deşi estimarea de la care se pornea era de 1,5 mii de euro, un frumos portret de cal, din profil, cu 1,6 mii de euro, o micuţă turmă de oi, mai mult detaliu, cu 700 de euro. În ofertă au mai figurat, dar nu s-au vândut, şi alte picturi de Schweitzer-Cumpăna, precum emoţionantul drum spre casă, prin pădure, al unei bătrâne sprijinindu-se într-un băţ şi cărând o cârcă de vreascuri, sau scena de cârciumă cu un cuplu rural foarte expresiv ori imaginea cu mult roşu a moscheii din Salonic.
Un alt artist bogat reprezentat în licitaţia de care vorbim, dar şi în epoca în care a trăit este Octav Băncilă. Alaltăieri, la Cesianu-Racoviţă, s-a dat, cu 7 mii de euro, o scenă cu două tinere, una blond-albinotic, alta şaten-roşcat, ce merg printr-un sat de munte în pas de balet, cu recipiente cu apă în mână. Nu este orice sat, ci Broşteniul de care vorbeşte Ion Creangă pe când se prezenta drept Nică al lui Ştefan a Petrei. Sau cel în care locuiau atât sora, cât şi viitoarea soţie a pictorului. "Leda şi lebăda" este o neobişnuită privire de semi-spate a unui nud planturos, ce câştigă în masivitate prin plasarea ca un baraj la marginea unui lac, pe care pluteşte tăcuta şi pura înaripată. Tot ansamblul a plecat pentru 4,5 mii de euro. S-a dat, de asemenea, cu 4 mii de euro, şi un buchet din florile ce l-au făcut celebru şi bogat pe autor, iar cu 2 mii s-a adjudecat "De la mure", titlu ce numeşte o imagine emoţionantă prin accentele ce străbat tuşa difuză.
Dintre preţuri, lăsându-i pe contemporanii noştri pentru discuţii mai de vară, să amintim un 4,250 de mii de euro pentru un grup de turci cu fes la o cafenea, în ulei, alţii decât cei în acuarelă, care au rămas neadjudecaţi. Din altă lume, "Composition en bleu" de Alexandru Istrati, s-a vândut cu 4 mii de euro.
Mai de sezon şi cu rămas bun de poftă bună, avem o delicioasă scenă cu cireşe incredibil de sticloase, în dialog cu o mână de flori dintr-o ceramică pe vertical, în comparaţie cu farfuria adâncă de pământ, ideală pentru fructul Cireşarului. De Nicolae Vermont, numai 5,5 mii de euro.