PLASAMENTE ALTERNATIVE Căldura care îngheaţă

Vine vara, cu vacanţe şi concedii, şi asta se cam simte pe piaţa de artă. O fi prea devreme, o fi normal? Greu de spus cu exactitate, dar tendinţa este ca vacanţele să se întindă pe toate cele trei luni de vară, nu să se înghesuie în luna de la mijlocul lui iulie pînă la Sfînta Maria. Sau Ziua Marinei, ca să-i placă şi domnului preşedinte! În plus, parcă am fost cu toţii mai obosiţi în jumătatea asta de an, pe care l-am început deja obosiţi, cu teama că nici schimbarea pe care o pecetluisem la mijlocul lui decembrie nu va aduce vreo schimbare. Iarna a fost capricioa-să, iar primăvara a fost ca o iarnă. Cum am văzut o rază mai insistentă de soare am crezut că e deja luna lui Cuptor, şi ni s-au trezit simţurile litorale, iar gîndurile de investiţii în artă şi achiziţii de profil s-au transformat în telefoane la agenţiile de voiaj. Şi toate acestea fac ca la licitaţii să vină mai puţină lume, mîna cu cartonaşul de licitaţie să atîrne greu, iar preţurile de adjudecare să facă priză pînă la confuzie cu preţurile de ofertă.

După o duminică de Alis combinată cu un tîrg de colecţionari, a fost rîndul Monavissei să urce pe scenă, să ne arate ce ştie. Păcat că atmosfera este aceeaşi, ba din ce în ce mai "îngheţată" de razele tot mai estivale ale soarelui. Cel mai mare preţ al sesiunii a fost de 1.600 de euro, obţinut, paradoxal, pentru un portret. "Doamna cu toca roşie", adică portretul Elenei Galaction, de Dimitrie Berea, a fost estimată la o treime din preţul de adjudecare. În acest an obosit, Berea nu a mai apărut la Monavissa, ci doar o dată la Alis. Erau flori, preţul de ofertă de 44 de milioane, iar cel de adjudecare tot de vreo trei ori mai mare, 110 milioane, mai exact. Precedenta apariţie a fost tot la Alis, anul trecut, şi a fost, de această dată, un portret, iar preţul i-a crescut numai de la 40 la 65 de milioane de lei.

Portretul de Dimitrie Berea a fost vîndut cam pe la sfîrşitul secţiunii. La mijlocul ei, în schimb, vînzîndu-se locul 2, un peisaj. "Pod peste rîu" este semnat Koszulanyi, un deloc cunoscut reprezentant al şcolii maghiare de pictură din ultimele secole, a cărui manieră aminteşte de Radu Dragoescu al nos-tru şi al Monavissei mai ales, şi a fost dat cu preţul de ofertă, 1.500 de euro. Numele cunoscut vine pe locul trei şi este Lucia Dem. Bălăcescu. "Dans", o scenă ca de cadril parizian, semnată, datată 1966 şi estimată la vreo 700 de euro, a urcat pînă la 1.100. Dacă aceasta este prima lucrare a pictoriţei care apare în acest an la Monavissa, anul trecut a fost plin de "plaje" de Lucia Dem. Bălăces-cu, culmea, nici una adjudecată. Acum probabil că s-ar fi dat mare bătălie pe aceste teme de vacanţă.

După o destrăbălare cu dans, publicul a simţit imediat nevoia unui subiect mai spiritual şi s-a cumpărat direct o casă parohială. Una în culori luminoase, de vară la amiază, surprinsă în ulei pe carton, în 1945, de Aurel Vasilescu. Estimată la cel mult 800 de euro, pictura a fost vîndută cu 1.100 de euro. Mia de euro a fost atinsă şi de o "Natură statică cu draperie verde" de Spiru Chintilă, estimată în catalog la ceva mai mult. În aprilie s-a mai dat o lucrare a acestui pictor, o "Natură statică cu fructe", tot la Monavissa, cu 900 de euro.

De dimensiuni mici, o "Zi de tîrg" de cosmopolitul Samuel Mutzner nu a avut puterea să treacă de preţul de ofertă, aşa că a fost adjudecată cu 800 de euro. Chiar în aceste zile a apărut pe piaţă un album dedicat acestui pictor, unul apărut la timpul potrivit, în condiţii foarte bune, dar extrem de scump, ceea ce îi reduce drastic circulaţia. Cu preţul tabloului vîndut duminica la Monavissa tot s-ar fi putut cumpăra vreo 30 de exemplare ale albumului, dar unde găseşti atîţia ahtiaţi de Mutzner la un loc? Oricum, cota artistului este bunicică şi în creştere, scoaterea cîte unei monografii atrăgînd atenţia asupra respectivului, dacă nu era deja atrasă, cum s-a întîmplat cu recentul "Jean Cheller" al lui Tudor Octavian.

Lui Ipolit Strîmbu sau, dacă vreţi, Strîmbulescu, nu îi scoate nimeni album, nici LP, nici single. Nu îi scoate deocamdată, pentru că nu este deloc exclus să fie unul dintre cei înscrişi din vreme la coada creşterii de cotă. Numai atribuirea cu numele său a unui nud rubicond a făcut ca tabloul, de dimensiuni mari, să fie vîndut cu 700 de euro, nici unul mai mult sau mai puţin decît s-a cerut. Cunoscut şi ca Hipolit, cu sau fără "escu", artistul apare destul de des în licitaţii, iar valoarea lucrărilor sale este recunoscută şi poate mai mult. Important este, ca la anumite jocuri de perspicacitate, să le oprească cineva, să le cumpere, pentru a le vinde mai tîrziu cînd, e drept, cu ceva investiţii, raritatea şi aprecierea le-ar putea dubla sau tripla preţul. Totuşi, 700 de euro pentru o suprafaţă de 130 pe 71 de nud de aproape un secol nu este mult. Sînt tehnici de izolare modestă care costă mai mult. E drept că pînza lui Strîmbu încălzeşte doar inima, nu şi oasele.

De dimensiuni chiar mai mici decît uleiul lui Mutzner, o gravură de Theodor Aman a urcat de la ceva mai puţin de 200 de euro pînă la 500. Prin apropiere, cu 450 de euro, preţ de adjudecare, se plasează o "Marina" semnată D. Florian şi care pune o sută de euro la estimarea de catalog, în timp ce un alt "Peisaj marin", de Paul Scortescu de această dată, cel fost Scortesco, a coborît sub estimare, dar nu şi sub ofertă, că nu era loc, şi s-a vîndut cu 380 de euro.

De aici încolo avem preţurile accesibile, cele care se privesc ochi în ochi, de la egal la egal, cu majoritatea salariilor oamenilor care muncesc cinstit, în cea mai mare parte a timpului normat şi normal de lucru. Cu 250 de euro poate fi luat un bătrîn de la poartă sau, mult mai exact, un anonim "Bătrîn la poartă", semnat indescifrabil, dar nu se ştie cum, tot a scos 250 de euro, exact cît o mai viguroasă şi dinamică scenă de port, semnată mai puţin anonim şi cu mult curaj: J. Bardot.

La preţul de 200 de euro bucata, duminica, la Monavissa, s-a putut încropi un mic muzeu Jules Perahim, cu litografii color în manieră suprarealistă: o "Compoziţie" din 1977, o altă "Compoziţie cu personaje imaginare" - ar fi fost îngrozitor ca figurile alea de Star Wars să fie reale, şi o "Pasăre fantastică", toate cu timbrul sec şi dubios ca apariţie al litografului Michel Casse. Acestea fiind datele problemei, ar trebui să ne aflăm în faţa unor lucrări din Franţa, ţara unde s-a stabilit, în 1969, nestatornicul artist care a făcut prima parte din anii "40 prin Uniunea Sovietică. Între Moscova şi Paris a stat niţel şi prin România, ţara natală, de altfel, şi a avut timpul să facă un uriaş mozaic proletcultist şi bine înfipt pe peretele unei case litorale de cultură, dar nu spunem unde că, deşi rezistă exemplar de ceva decenii, ar putea dispărea ca sistemele de irigaţii, la începutul anilor "90: piatră cu piatră, pentru pavaje şi coteţe pentru animale.

Acum, că tot am prins curaj, aş afirma că secţiunea vedetă a licitaţiei Monavissa de duminică nu a fost Pictura, ci Cărţile. Şi nu neapărat cărţile, cît mai ales autografele şi paginile de manuscris. De mult nu am mai văzut manuscrise prin licitaţiile noas-tre şi cu siguranţă nu aşa de multe la un loc, semn că s-a spart o colecţie. Dacă prezentăm cîteva oferte vom înţelege că nu sînt resturi ale unui colecţionar care îşi face sistematizarea de primăvară, ci de piese prestigioa-se: o "Sacontala" tradusă de Coşbuc, dar cu autograful lui Nicolae Iorga, la 20 de euro, o carte cu autograful lui Anne-Marie Callimachi, cu o sută de euro mai mult, 45 de euro pentru "Viaţa lui I. L. Caragiale, ediţia 1940, cu dedicaţia autorului, Şerban Cioculescu, 50 de euro autograful lui Alexandru O. Teodoreanu pe cartea sa "Mici satisfacţii". Artileria grea înseamnă o scrisoare de Veronica Micle - 200 de euro, 375 pentru volumul "Din ţara zimbrului" cu dedicaţia autorului, Vasile Voiculescu, pentru Arghezi, cu ex libris-ul acestuia, 400 de euro şapte pagini de manuscris de Ion Vinea şi o pagină scrisă de Ion Creangă, în 1879, cînd lucra la poştă, că CFR-ul nu se inventase, deşi greva exista deja. Toate aceste vînzări remarcabile de carte şi manuscrise vin cînd lumea a luat deja vacanţă sau este pe ultima sută de metri a sesiunii, cu ochii din interiorul cărţilor spre exteriorul lor luminos şi vesel, aproape estival.