PLASAMENTE ALTERNATIVE Când şi cum să cumpărăm artă

Acum, gata, au trecut şi "sărbătoarea pascală", şi "şcoala altfel", e timpul ca străzile oraşelor să se reumple şi să se mai şteargă din aerul acesta de vacanţă. Chit că încă e vacanţă, cel puţin pentru şcolari. Ne aflăm în plin sezon de vârf al achiziţiilor de artă, a început uşor, pe nesimţite, dar, tot ca primăvara, l-am aşteptat cu dor infinit şi greu de ostoit. Au fost şi licitaţii între timp, aşa că vom vorbi de cifre şi vom încerca să stabilim tendinţe, să punem un strop de apă vie la rădăcina previziunilor.

La ultima vânzare dinainte de Paşti, Alis a venit cu lucrări mai degrabă mici ca dimensiune, un fel de nostalgie a mărţişorului, atunci când primăvara a sosit deja. Mai este şi o confuzantă evaluare în euro, simultană cu vânzarea afişată în lei. Au mers bine gravurile. Sau cel puţin aşa puteam aprecia vânzarea, cu 950 de lei, unei "Egiptence" de Marcel Chirnoagă, semnată cu creionul de regretatul meşter, şi a unei "Cărămidărese", probabil tot egipţiancă, semnată în placă Nicolae Vermont, cu 1,1 mii de lei. La pastel străluceşte Costin Neamţu, probabil cel mai bun maes-tru contemporan al acestei tehnici, cu doar 800 de lei în licitaţia Alis dinainte de Paşti. Contemporanii noştri se numesc Ştefan Pelmuş, artist de puternică originalitate, unul dintre puţinii cu un sistem personal, şi Sorin Adam, încă tânăr şi încă impetuos, cu un peisaj irlandez în tuşe groase, de 1,3 mii de lei.

O categorie mai amplă o formează contemporanii regretaţi, mulţi dintre ei recent trecuţi la această categorie eternă. Un peisaj cu periferie de piatră, de Piatra Neamţ, de Mircea Dumitrescu, a nu se confunda cu Mircia Dumitrescu, graficianul din zilele noastre, a plecat cu 1,4 mii de lei, iar nişte superbi trandafiri de Gheorghe Teodorescu-Romanaţi s-au vândut cu 1,7 mii de lei. Cu 2 mii de lei s-a dat un "Portret de tânără" de Octavian Angheluţă, artist de recuperat şi cunoscut, mai ales că tineri entuziaşti precum Adrian Buga s-au ocupat de asta.

La picto-imobilare avem o culă şi o moschee. De fapt, este o casă din Oltenia, cu un balcon interesant, pictată de Mişu Teişanu şi vândută, aşa pictată, cu 2,2 mii de lei. Nici mos-cheea nu este doar o moschee, este un peisaj oriental, exclus să fie dobrogean, realizat de cel cunoscut drept Constion şi vândut cu 2,8 mii de lei. Emoţionantă este reîntâlnirea cu lumea lui Spiru Vergulescu şi cu cea care i-a fost jumătate cel puţin o eternitate, Gunka. Venită din Bulgaria, dăruită cu talent muzical dar părăsită de simţul vederii, Gunka a fost alături de pictor, însoţindu-l în lumea artei vizuale mai bine decât mulţi dintre cei care putem privi, dar nu profităm de asta. Ea este prezentă în multe picturi ale lui Spiru Vergules-cu, iar în pânza vândută la licitaţie cu doar 2,2 mii de lei, mai firesc era să pot scrie euro, Gunka apare într-un minunat costum macedonean, de fapt aromân. Să notez undeva să nu uit să mă întreb dacă era bulgăroaică sau aromâncă!

Minoritatea preţurilor mai răsărite înseamnă "Flori şi banane" de Vasile Grigore, cu 6 mii de lei, dublăm, cu aproximaţie în plus, la 13 mii cu un Balcic de Iser, guaşă pe hârtie, şi dublăm, dar cu o aproximaţie în minus, la 24 de mii, cu o "Lectură în grădină" de Ipolit Strâmbulescu, bună de colecţia lui Vâlcov.

Marţea dinainte de Paşti a însemnat vânzare la Goldart. Miile capătă exprimare în euro, mai ales cu o natură statică de Tonitza, adjudecată la 12 mii de euro. Aproximativ de zece ori mai ieftină, sau exact 1,3 mii de euro, a fost o marină cu dig de Kimon Loghi, apoi notăm un portret de doamnă cu pălărie de un pictor vechi, Dimitrie Mihăilescu, vândut cu mia de euro. Coborâm sub acest nivel cu piese de excepţie, care au avut norocul să intre sub pătura îngustă a acoperirii ofertei de către cerere. Sau a cererii cu oferta, depinde cum vedem lucrurile, oricum, este vorba de un număr mare de piese foarte bune la preţuire, de-a dreptul excepţional de bune scoase la vânzare şi cărora li se răspunde cu puţine confirmări de adjudecare.

Un nud cu transparenţa lui Ion Stănescu s-a dat cu 850 de euro, preţ la care s-a vândut şi un desen, tuş cu accente, de Tonitza. O madonă cu pruncul de Magdalena Rădulescu, nu foarte plăcută privirii, s-a dat cu 800 de euro, o casă cu pridvor de Nicolae Angelescu-Ange - doar 700 de euro, un peisaj de pe Olt, în griurile lui Nicolae Tempeanu, s-a dat cu 650 de euro, o bunicuţă cu o privire ce te topeşte, de Elena Brătescu Moisescu, a plecat la o adjudecare de 550 de euro iar un tren de Panteli Stanicu a plecat, chiar de la Paris, din Gare Saint-Lazare, la tarif economic, doar 450 de euro. O imagine cu flori, florile lui Ion "Nică" Murariu, care se dădeau cu preţuri exorbitante, acum a fugit rapid la 400 de euro, parcă pentru a nu realiza noi ce minunăţii apar pe piaţă.

Cele două vânzări din Săptămâna patimilor au fost un regal "sub mia de euro", în timp ce o minoritate, grupată spre sfârşitul şedinţei de licitaţie, venea cu sume parcă din alte vremuri. Oferta continuă să nu fie acoperită, oricât de mic ar fi preţul de pornire. Nu este sigur că se dă nici de cobori preţul la niveluri inadmisibil de mici, şi aceasta este marea problemă. Înseamnă că publicul care ar fi dispus să treacă arta printre interesele de cumpărare este foarte redus. Casele de licitaţii şi galeriile care nu pot coborî preţul prea mult nu ştiu spre ce strategie de marketing să se îndrepte. De fapt, spre ele, case şi galerii, ar trebui să se îndrepte orice persoană cu pretenţii intelectuale, să descopere arta plastică şi să şi-o apropie.

Pe scurt, cumpăraţi artă, e de fiţe, de nervi, de talente, de nas pe sus, de depresie, de căutări, de epatare, de regăsire, de viitor, de bani, e de toate. De Paşti, după Paşti, în loc de Paşti, cumpăraţi artă!