PLASAMENTE ALTERNATIVE Din nou despre Brâncuşi. În America

Marţi, pe 1 noiembrie, la New York va fi propusă vînzării la licitaţie o sculptură de Brâncuşi, un "Sărut" pe care mereu am avut impresia că l-am mai văzut. Şi aşa şi este. Întîi detalii despre ce se va petrece la New York, în sala Rockefeller Plaza a casei londoneze de licitaţii Christie's. Oferta este un "Sărut" clasic, de 28 cm înălţime, absolut identic cu cel aflat la Muzeul de Artă din Craiova. Americanii, de altfel, oameni corecţi şi exacţi, recunosc că sculptura în piatră de rîu de la Craiova a fost întîi şi apoi a fost turnată în mai multe exemplare chiar de Brâncuşi, şi ei vînd tocmai unul dintre acestea. Astfel, capitala Olteniei, care a dat umanităţii pe Corneliu Baba, Nicolae Titulescu şi Dinel Staicu, a ajuns să fie pomenită în toată lumea bună a amatorilor de artă cu bani, şi asta la ceva mai mult de o săptămînă de la "Zilele" oraşului, sărbătorite cu mare fast şi kitsch.

În prezentarea ofertei realizată de Christie's apar insistent sintagme de genul "Craiova Kiss" şi "Craiova sculpture", cadou peste timp făcut de genialul sculptor oraşului în care şi-a chinuit adolescenţa, chinuri care, probabil, l-au convins să plece la Paris. Că dacă rămînea... Şi mai pomenesc americanii, că nimic nu le scapă, şi de Poarta sărutului pe care, alături de Coloana recunoştinţei fără sfîrşit şi Masa tăcerii, Brâncuşi ni le-a lăsat la Tîrgu Jiu adunate într-un ansamblu sculptural la a cărui simplă pomenire ar trebui să ne ţinem respiraţia, dacă realizăm măcar parţial cît de valoroase sînt. Că "Sărutul" de marţi este estimat la 3-4 milioane de dolari, aproximaţie pentru care milionul de dolari este o marjă acceptabilă. Ceea ce nu spun americanii, deşi ştiu cu siguranţă, este că românii noştri ca brazii s-au pus să dea coloana jos cu tractorul, prin anii "50, şi dacă o fi aflat bătrînul sculptor, la Paris, asta sigur l-a dus la mormînt, după reacţia "nemuritorilor" de la Academie care i-au refuzat donaţia. Ceea ce nu ştiu încă americanii este că talibanul care a vrut să distrugă Coloana trăieşte, este şeful unei loje masonice rurale chiar din Hobiţa, şi mărturiseşte că a vrut să ducă sculptura la fier vechi dar norocul ei a fost că nu i-au dat un tractor cu şenile. Asta explică, fraţi hermeneuţi şi gnoseologi, cum de au scăpat Masa şi Poarta! Că nu erau din metal topibil şi raportabil la plan! Apropo, ce se mai aude cu Rugăciunea, aşa cum era ea, copie, furată din cimitirul "Dumbrava" din Buzău? La Paris, "Sărut"-ul făcut pentru mormîntul nefericitei Taniusa este bine merci de vreun secol, privit cu apreciere, şi nu cu poftă de vandalism. Nu că "Sărutul" de la Craiova, cel recunoscut de americani ca fiind şeful categoriei din care face parte şi oferta de la New York, care a fost uşor ciobit în timpul unei plimbări prin străinătate la care l-a scos Muzeul din Craiova şi directorul lui de atunci.

"Sărutul" scos marţi la licitaţie la New York are o provenienţă clară. În 1920, un colecţionar european - identitate suficientă pentru americani, pentru care numai continentele contează - a cumpărat sculptura chiar de la Brâncuşi. A rămas la moştenitorii acestuia pentru o vreme, dar tot ei au scos-o la prima vînzare, cea din urmă cu exact 23 de ani fără trei zile, tot de la New York. Există şi o diferenţă, una mică: la 4 noiembrie 1982, pictura a fost vîndută la o şedinţă Sotheby's, şi nu Christie's. Aproape că nici nu mai contează, cele două case londoneze, cu o vîrstă apropiată, de vreun sfert de mileniu fiecare, se concurează strîns şi se urmăresc peste tot în lume. Unde îşi deschide una sala de licitaţii, hop şi cealaltă, tot cu o sală, vine una cu o vînzare de impresionişti, a doua zi şi cealaltă face licitaţie pe aceeaşi temă. Acum ne aflăm la aproape tradiţionala vînzare new-yorkeză de impresionişti şi arta modernă, moment în care se stabilesc şi se înlocuiesc recordurile.

Nu ştiu ce record va depăşi sculptura scoasă marţi la vînzare, dar sala Rockefeller Plaza a lui Christie's a văzut prăbuşirea succesivă a recordului mondial şi istoric la vînzarea publică a unei sculpturi şi de amble dăţi cu Brâncuşi. Întîi a fost, în mai 2002, Danaida, adjudecată cu 18 milioane, iar peste trei ani, în primăvara asta, tot în mai, "Oiseau dans l'espace" şi-a luat zborul pentru 27,460 milioane, toate preţurile fiind exprimate nu în RONi, ci în DOLARi. În schimb, luna noiembrie a mai văzut un "Sărut" de Brâncuşi, unul aproape identic şi el, doar că din piatră de rîu, tăiat, şi nu turnat. Şi nu la Christie's, ci la Sotheby's, nu v-am spus eu că se urmăresc zdravăn cele două firme, parcă ar fi în "Dueliştii". Sculptura a fost vîndută cu 9 milioane de dolari, în intervalul de apreciere de 8-12 milioane. Despre ea, americanii ne spun că a trecut prin colecţia lui Alexandru Bogdan-Piteşti, de altfel singurul român dintre mai mulţii ei deţinători. Într-adevăr, în cartea sa, Theodor Enescu trece sculptura pe lista celor aflate în proprietatea lui Bogdan-Piteşti, iar Sydney Geist presupune că acesta este acelaşi "Sărut" aflat mai tîrziu în colecţia Harold Diamond chiar din New York. Vînzarea "Sărutului" de Sotheby's, record pentru această temă, s-a petrecut la 4 noiembrie 2004, exact 22 de ani după ce, la o licitaţie Christie's din New York, "Sărutul" din gips de marţi a fost cumpărat pentru colecţia Edward R. Broida, cea care-l vinde acum. Dacă am fi agricultori sau statisticieni, am spune că luna mai este bună pentru Brâncuşi din bronz iar noiembrie pentru "Sărut"-uri din piatră sau alt material de construcţie. Se aşteaptă ca la licitaţia din New York, lucrările provenite din această colecţie, 14 picturi şi sculpturi printre care şi "Sărutul", să aducă peste 35 de milioane de dolari.

Bun-bun, Brâncuşi în străinătate, dar cum rămîne cu el pe la noi? Nu ne referim, desigur, la restaurarea Coloanei de la Tîrgu Jiu, atît de penibilă încît îţi vine să îţi doreşti ca autorii să fi deturnat banii pur şi simplu şi să fi lăsat monumentul în pace. Despre licitaţii parcă am mai vorbi dar în afară de nişte chestii dubioase rău de tot - un joc de table făcut la strung, o reducţie care ne jigneşte inteligenţa - dar care au fost trecute în contul genialului sculptor, nu avem ce înregistra drept vînzare Brâncuşi în România post-comunistă. E, nu vă supăraţi acum, este o convenţie cronologică, aşa i se spune României de după 1989, chiar şi celei conduse de Ion Iliescu. În schimb, aflăm de apariţia a tot felul de făcături prezentate drept, scuzaţi-ne termenul!, sculpturi realizate de, iartă-ne, Maestre!, Brâncuşi. Dar asta este o altă poveste pe care am tot relatat-o şi acum o lăsăm în pace, că s-a cam lămurit lumea cum este şi cu fraiereala asta.

Pe scurt, dacă aveţi viză, bilet de avion, drum prin New York şi, desigur, bani, poate vă luaţi un "Sărut" de la Brâncuşi. Cam multe necunoscute în această ecuaţie, dar dintre toate, cea cu banii pare cel mai greu de rezolvat pentru că, printre cunoscute e faptul că în acest week end, înainte de vînzarea Christie's de la New York, mai avem un Rom-antique şi o licitaţie Monavissa, simultan cu una Alis. Să vezi vijelii pe axa centrală a Bucureştiului, de la Universitate la Piaţa Presei Libere, cu escală în Piaţa Revoluţiei, şi mai ales să vezi furtuni în buzunare şi conturi.