PLASAMENTE ALTERNATIVE Fabergé şi ouăle de aur

Invitaţia lansată de şeful Guvernului de la tribuna parlamentului de a-i fi numărate ouăle de la Cornu a făcut carieră, deşi gustul acestei glume este mai mult decît îndoielnic. Plouă cu parafraze, caricaturi, aluzii strecurate la pachet cu zîmbete largi. Totuşi, cele mai celebre ouă au aparţinut unui alt lider de stat, cu multe deosebiri faţă de cel anterior amintit, iar poves-tea lor arată, încă o dată, că nu numărul contează. Este vorba de ţarul Rusiei, mai exact, de doi dintre ţarii acestui imperiu trecut, de ultimii doi, Alexandru al III-lea şi Nicolae al II-lea, cei care stabiliseră cu un mare bijutier să îi surprindă în fiecare an, de Paşte, cu un ou din cele mai scumpe materiale şi în tehnici care şi astăzi uimesc. De Paşti, prilejul este foarte potrivit să ne amintim de minunăţiile pe care le creau oamenii pentru a sărbători Învierea Mîntuitorului, cînd nu le este gîndul doar la contabilităţi vulgare.

Totul a început în 1885 cînd tînărul Carl Fabergé a prezentat ţarului Alexandru al III-lea primul ou din seria celor care aveau să apară, ca într-un ritual, în fiecare an, de Paşte. Dar asta pînă la venirea bolşevicilor. În ciuda numelui de sorginte franceză, Carl era născut la Sankt Petersburg, iar strămoşii săi părăsiseră Franţa cu mai bine de un secol înainte. Tatăl lui Carl, Gustav, era tot bijutier, şi în atelierul său de la Sankt Petersburg s-au întors şi cei doi fii, Carl şi Agathon, după ce şi-au făcut ucenicia în aceeaşi meserie. Carl devine şeful atelierului, în 1872, iar după zece ani cîştigă medalia de aur la expoziţia Pan-Rusă de la Moscova, prilej cu care a fost remarcat de ţarina Maria Feodorovna. E greu de spus a cui a fost ideea cu oul de Paşte făurit de casa Fabergé, cert este că în 1884 ea a devenit furnizor al Casei Imperiale ruse şi peste un an s-a pus baza acestei strălucitoare tradiţii. În dimineaţa primei zile de Paşte din 1885, an în care cuplul imperial sărbătorea două decenii de căsnicie, Peter Carl Fabergé a prezentat ţarului ceea ce părea a fi un ou din materiale preţioase şi emailuri dar care ascundea în interior, în gălbenuşul de aur, o găină, care la rîndul său ascundea un diamant în forma coroanei regale şi un rubin ca un ou. Încîntarea a fost maximă şi gestul s-a cerut repetat în următorii vreo 30 de ani. La oul de Paşte al lui Fabergé se lucra un an sau chiar mai bine dar nimeni, în afară de bijutieri, nu ştia cum va arăta acesta şi mai ales ce miniatură va ascunde. Ţarul avea încredere în Fabergé şi se pare că aceas-tă încredere nu i-a fost niciodată înşelată.

În 1984 Alexandru al III-lea a murit şi a fost urmat la tron de fiul său, Nicolae al II-lea, iar tradiţia ouălor de Paşte a continuat să lumineze ultimii ani ai dinastiei Romanovilor. Dacă pînă atunci casa Fabergé făcea un singur ou pe an, din 1894 a început să producă două, unul pentru fosta ţarină, Maria Feodorovna, şi un altul pentru noua ţarină, Alexandra Feodorovna. În 1900, după 15 ani de experienţă, ouăle Fabergé din proprietatea ţarilor sînt expuse pentru prima dată în public, la Expoziţia Universală de la Paris. Ele sînt mai mult decît ouăle de aur din poveşti, în conţinutul lor se armonizează aurul şi platina, emailuri diverse şi pietre preţioase din plin şi din toate genurile. Fabergé are imaginaţie şi măiestrie, dar este şi un novator al tehnicilor bijutierilor. La Paris uimeşte lumea şi cîştigă, cum altfel, o medalie de aur. Casa intră în expansiune, că nu producea doar ouăle ţarului, ci mii de alte minunate bijuterii. După Sankt Petersburgul natal şi Moscova imperială, Fabergé deschide reprezentanţe la Odesa, Kiev şi chiar la Londra.

Cel mai cunoscut ou dintre cele confecţionate de Fabergé este cel din 1897, dedicat încoronării lui Nicolae al II-lea şi ţarinei sale, în anul anterior. Oul este din aur, cu o "plasă" din frunze de laur şi vulturi cu diamante pe piept, dar "surpriza" din interiorul oului este cea mai grozavă. Meşterilor lui Fabergé le-au trebuit 15 luni să migă-leas-că o replică miniaturală a caleştii încoronării, cu detalii dintre cele mai exacte, cu perne din email, roţi din platină, coroana imperială din diamant. Anul următor a fost, rîndul unui ou în stil Art Nouveau să uimească familia imperială. A fost numit "Lăcrămioară" datorită perlelor cu care este acoperit şi dau impresia acestei flori. Surpriza acestui ou sînt trei portrete - al ţarului şi ale celor două fiice mai mari - pe care un mecanism fin le scoate din interiorul oului şi le răsfiră ca pe un evantai. În 1903, ruşii au sărbătorit două secole de la fondarea Sankt Petersburgului, oraşul natal al lui Fabergé, care i-a dedicat acestui eveniment cea mai importantă creaţie a sa: oul imperial şi pascal. Şi surpriza acestui ou este împinsă în afară de un mecanism special, şi ea este o replică a celebrei statui a lui Petru cel Mare, din aur, pe un safir. Multe şi minunate sînt bijuteriile sub formă de ou făcute de casa Fabergé acum o sută de ani, dar ele sînt şi un barometru exact al stării de spirit a acelor vremuri. Fabergé era cel care alegea subiectul oului şi aceste opţiuni denotă un spirit extrem de viu şi atent la ceea ce se petrece în jurul lui. Ouăle create după începutul războiului sînt cutremurător de simple, de sobre, chiar triste. Cel din 1915 care ca temă "Crucea Roşie", cel din 1916 este din oţel şi este susţinut de 4 obuze, iar supriza este un tablou miniatural reprezentîndu-l pe ţar cu ofiţerii săi, pe front. A fost ultimul an al nobilei tradiţii a ouălor Fabergé. Deja bijutierul nu mai avea nici oameni şi nici materiale. 1917 a fost anul revoluţiilor, iar în 1918 Carl Fabergé şi familia sa de abia reuşesc să scape din Rusia cuprinsă de nebunia bolşevică, cu ajutorul ambasadei britanice. Singurul rămas a fost fiul său, Aghaton, numit ca şi fratele său, care face cunoştinţă cu închisorile şi tratamentul comuniştilor victorioşi. Fuge din Rusia în 1928, dar tatăl său, celebrul Peter Carl Fabergé murise cu 8 ani înainte, la Lausanne, obosit de vîrstă şi amintiri.

Se pare că, pentru familiile imperiale, au fost confecţionate 56 de ouă. Dintre acestea, 44 se ştie pe unde şi pe la cine sînt, iar de la altele două au rămas fotografii. Fabergé a mai primit o comandă de 12 ouă-bijuterie din partea lui Alexandru Kelch, un foarte bogat proprietar de mine de aur din Siberia, dar colecţia ţarilor este covîrşitor cea mai importantă în acest sens. În 1917, bolşevicii au pus mîna pe tot tezaurul imperial şi, implicit, pe toate ouăle Fabergé. Culmea este că un număr incert de ouă, după unii 11, după alţii 14, au ieşit din Uniunea Sovietică prin anii '30 ai secolului trecut, împreună cu mii de bijuterii meşteşugite de atelierele Fabergé pentru casa imperială rusă. Stalin avea nevoie de valută străină pentru a-şi consolida regimul şi a apelat la unul dintre cele mai ciudate personaje care au bîntuit Kremlinul sovietic - Armand Hammer. Milionarul american, cu nume ciudat şi vederi comunis-te - a fondat partidul comunist din SUA - a primit aceste bijuterii, inclusiv ouăle Fabergé, pentru a le vinde şi a da banii Mos-covei staliniste. Numai că America anilor '30 era una a recesiunii, astfel că lumea nu s-a prea bătut pe minunăţiile aduse de Hammer din Rusia. Ele au fost vîndute cu greu şi la preţuri mici. Astfel, ouă-bijuterie care acum costă milioane au fost vîndute cu cîteva sute de dolari, chit că e vorba de cursul de acum 8 decenii, cînd dolarul era puternic, nu glumă.