PLASAMENTE ALTERNATIVE La mai mare, cu evaluare şi estimare

La întîlnirea în care a fost prezentată consistenta ofertă Artmark pentru licitaţia de vară, Manuela Plăpcianu, şefa executivă a impetuoasei case, ne-a propus un joc, unul pe care îl recomandam uneori cititorilor noştri: să încerce să ghicească preţurile de adjudecare pentru o serie de oferte. Lipsea ceva din jocul propus de noi mai demult - premiul. Acum e vorba de o cină romantică, în ton cu atmos-fera de deschideri de palate şi pinacoteci uitate, promovată de casa de licitaţii şi afaceri cu arta.

Băieţii cu mănuşi albe au adus pe rînd patru picturi. Prima era un Dărăs-cu, o Chioggia pastelată, plasată în catalog la poziţia 63, estimată la 30-50 de mii de euro, cu o pornire tradiţional sub estimarea minimă. Apoi a venit primul Grigorescu cu pretenţii, după miniaturala Ţărăncuţă cu broboadă albă de la poziţia 9. Aceasta este o imagine complexă, o tînără extrem de subţire, cu o furcă la brîu, mînînd două vite şi mai multe oi. Estimarea acestui Grigorescu de la poziţia 56 oscilează între 120 şi 220 de mii de euro. De la poziţia 61 din catalog ne este adusă o maternă în alb, pe verandă, scenă cu o doză serioasă de stranietate, de Tonitza. Estimarea ei era de 100-175 de mii de euro. La urmă, a patra, a fost o altă pictură de Grigorescu, un nud superb în semiumbră de Grigorescu şi cu ramă de gală. Respectiva nimfă somnoroasă avea o estimare cunoscută, de 120-220 mii de euro.

N-ar corespunde realităţii să susţin că pe măsură ce se derula licitaţia nu mi-am verificat loteria. Am nimerit-o exact în centru cu torcătoarea, am indicat 250 de mii de euro, dar la a doua pictură de Grigorescu, spatele feminin gol, am fost prea entuziast, am dictat 350 de mii şi au ieşit 220. Nu aş fi putut fi făcut să cred că nimfa va scoate mai puţin decît torcătoarea. Unde am greşit? M-am lăsat purtat de propria încîntare şi sistem de apreciere şi nu am înţeles că Grigorescu este un nume de succes, dar purtătorul acestuia este filosofia "carului cu boi", chiar şi cînd acesta nu apare în poză. Este drept că întunericul verde smarald, în ghiduşii de clar-obscur, cu carnaţia feminină porţelanată este tot un dat grigores-cian, dar el păleşte şi dispare ca fluierat de agentul de circulaţie în faţa societăţii car cu boi. Organizatorii de la Artmark spuneau că vînzarea lui Grigorescu cu succes devorator poate fi un lucru negativ pe piaţă, dacă îi mai şi umple Top Ten-ul, dar nu şi-au închipuit că piaţa Grigores-cu va fi o piaţă Caru cu boi. Primul Grigorescu, miniaturalul portret cu broboadă, a scos şi el o sumă de angoasă, 48 de mii de euro, un preţ gigantic raportat la milimetrul sau chiar centimetrul de pictură. Am fost totuşi raţional şi exact, faţă de un cotidian cu trecut glorios dar care a trecut pe curat, adică a dat drept certitudine, cu o săptămînă înaintea licitaţiei, vînzarea celor două picturi de Grigorescu, ornate cu aşteptări mari şi strălucitoare, cu cîte 300 de mii de euro. Suma era luată dintr-o estimare-supoziţie lansată sub această rezervă de organizatori. După ce că au schimbat doar cîteva cuvinţele, şi acelea au fost greşite.

Dacă la Grigoreşti am fost unu da şi altul ba, la celelalte două a fost o dată aproape şi alta departe. Adică am anticipat 150 de mii pentru scena de verandă a lui Tonitza, faţă de cele 155 reale, dar am sperat şi declarat doar 40 de mii pentru Chioggia lui Dărăscu, care s-a dus la 57.

Deşi aveam în cap tot ce e mai nou în materie de rezultate de licitaţii de artă, plus observaţiile temeinice şi detaliate ale ofertei, anticiparea sorţii celor 4 picturi nu a fost deloc uşoară. De fapt jumătate din muncă fusese deja făcută. Ştiam că se vor vinde sigur, fuseseră alese doar 4 din 123, şi numai vedete. Se bănuia că Grigoreştii vor depăşi recordul în curs, 270 de mii, deţinut tot de un Grigorescu, o fată cu mărgele roşii, aflată acum la Bruckenthal dar apărută într-un tabloid sub forma picturii ce reprezintă, culmea, tot o fată cu mărgele roşii, dar realizată de prietenul şi contemporanul nostru, Mihai Potcoavă.

Revenind la discuţia despre previzibilitatea pieţei de artă, după ce am mai dat în vileag o gogomănie comisă de jurnalişti la adresa jurnalismului şi a artei, să mărturisim că inerţiile personale sînt tot atît de mari pe cît de uriaşe sînt prejudecăţile care umplu viaţa cetăţii.

Astfel, diversificarea pieţei cu ieşire din siajul cu mare forţă gravitaţională a lui Nicolae Grigorescu este inevitabilă, dar nu şi rapidă. Chioggia lui Dărăscu este o piesă deosebită a unui pictor în creştere continuă de cotaţie dar, aşa cum era ea pusă, la 63, şi după Grigoreşti, 56 şi 58, şi după Tonitza, 61, părea că pică pe o piaţă secătuită, în plină recuperare a forţelor pentru asalturi viitoare. De altfel, 40 de mii, cît anticipasem pentru acel Dărăscu, era o variantă decentă, exact la mijlocul estimării de 30-50 de mii de euro.

Desigur, sînt calcule personale, dar vă recomand să faceţi aşa ceva şi acasă, în loc de rebus şi sudoku şi fără proiecţie. Dacă o faceţi şi la birou, cu siguranţă vă veţi epata colegii care nu ştiu că este aproape imposibil să anticipezi perfect şi exact evoluţia burselor tradiţionale, de mărfuri şi valori, dar altminteri o piaţă atipică rău, precum cea de artă. Şi ne mirăm cum de există oameni care pot spune cît face un tablou sau cît merită să se obţină pe el, fără a fi "evaluator trădător".

Selecţia propusă de organizatori a fost uşoară. Pentru că nici în ruptul capului nu aş fi bănuit că o pictură rară de Piliuţă, cu dansatoare, va fi oferită la un preţ mititel, 1,6 mii de euro, şi se va duce cu grăbire, în aplauzele asistenţei, la 15.500 de euro, aproape de 10 ori picimea de la început. Şi nici pe Cheller nu îl mai credeam în stare să mai urce de 3-4 ori, ca în vremurile bune care i-au fost date, mai ales că şi nivelul intrării în licitaţie, 3.750 de euro, este unul mărişor pentru aşa performanţă. Licitaţia de vară Artmark a avut o proporţie însemnată, vreo treime, de picturi sub 2.000 de euro, şi toate au fost piese bune, de nume consacrate.

În dificultate de estimare m-ar fi pus şi fantasticul domn Artachino, pictorul fără de barbă, prezent în licitaţie cu mai multe piese, dar una care le şi întrece. "Turcoaice pe malul Dunării" a trecut peste toate preţurile, urcînd de la o estimare de 18-28 de mii la 40 de mii de euro. Un salt mare, punător în încurcătură, a realizat Camil Ressu, cu un peisaj din Ardeal care a urcat de la o pornire de 9.800 euro şi a ajuns la 26 de mii. Nu sînt salturi dar au reuşit preţuri frumoase un Pallady cu mîţişori, plecat cu 65 de mii de euro, nivelul de sus al evaluării, o abundenţă de fructe de Tonitza, aproape carnală, vîndută cu 55 de mii de euro, la mijlocul estimărilor. Un preţ însemnat, 32 de mii de euro, a obţinut şi Petraşcu, cu o vază cu flori de cîmp, armonie în pămînturi, apreciată între 20 şi 32 de mii, dar de la care aş fi aşteptat mai mult. Mai mult, într-adevăr, a reuşit o altă pictură de Petraşcu, un peisaj cu case la Silistra, vîndut cu 42 de mii de euro, mai mult decît se spera.

Şi astfel, din anticipare în eroare am trecut în revistă şi într-un joc pe care îl recomandăm, rezultatele probabil celei mai bogate licitaţii de artă organizate pînă în prezent.