PLASAMENTE ALTERNATIVE Lectură în lumina după-amiezii

Artmark a început sezonul toamnă-iarnă al licitaţiilor de artă, care va include şi Luna cadourilor de tot felul, cu o rafală de vânzări tematice. Mai exact, trei şedinţe într-o seară, urmate de alte trei, seara următoare.

Deschiderea a aparţinut lui Aman şi ai lui. Trăitor în secolul al XIX-lea, Theodor Aman a făcut multe deschideri în arta şi în cultura românească, inclusiv în învăţământul artistic. Casa sa din Bucureşti, de lângă BCU şi peste drum de Artmark, este muzeu, unde îi putem vedea operele şi chiar uneltele. Putem vedea acolo şi presa la care Aman îşi trăgea gravurile, acum folosindu-se alte prese. A fost revoluţionar şi unionist, şi a studiat şi la Paris. În articolul copleşit de aniversare de data trecută aminteam că a pictat "Hora Unirii la Craiova" în 1857, la scurt timp după întoarcerea de la Paris şi cu mai bine de un an înainte ca Unirea să se petreacă, prin dubla alegere a lui Cuza, în ianuarie 1859.

În categoria "elevii săi" sunt menţionaţi Vermont, Nicolae Grant, Ipolit Strâmbu, Sava Henţia, Kimon Loghi, Alexandru Satmari, Artachino, sculptorul Ion Georgescu. Era oarecum inevitabil dacă apucai să faci şcoală de artă până în 1891, când moare Aman, să nu îi fii mai degrabă student decât elev.

Desigur, de la licitaţia cu pictură de Aman şi de alţi mari artişti români cărora le-a fost profesor au venit preţurile cele mari. Cu 150 de mii de euro s-a dat o natură statică cu căpşuni învelite, total neigenic, dar neglijent-artistic, în ziarul "L'Independance roumaine", alături de o modernă redare a unei fotografii, cam cum învaţă viitorii pictori în zilele noastre, la şcoala înfiinţată de Aman în urmă cu un secol şi jumătate. Cu puţin timp înainte, preţ de 15 poziţii, se vânduse, cu 110 mii de euro, o "Horă de la Aninoasa", pe lemn. Mai vine şi un baci, plin de blănuri, de oaie, şi în opinci, în faţa unei pivniţe, vândut cu 22 de mii de euro. În contrast, un flăcău de abia acoperit, dar cu o cobză în braţe, s-a vândut cu 15 mii de euro, iar o elegantă domnişoară ce îşi caută culorile pe o paletă, la umbra şevaletului, tot ulei pe lemn, mic, a plecat la 12 mii.

A rămas neadjudecat un peisaj cu pariziana Jardin de Luxembourg, care a mai văzut lumina licitaţiilor de artă, estimarea fiind de 12-18 mii de euro.

Dintre elevi, a ieşit în evidenţă nu Vermont sau Kimon Loghi, nu Artachino sau Satmari junior, ci Nicolae Grant. O scenă de grădină bine susţinută, cu doamnă în alb plutind printre straturi înflorite, sugerând o "Amiază în Port Aven", a fost vândută cu 8,5 mii de euro. Vermont a scos cel mai mult 4 mii de euro cu o scenă caricaturală, cu un bătrân căruia îi susură la ureche, pe post de înger şi, respectiv, drăcuşor, un posibil Iisus şi, clar, un Bacchus. Al doilea titlu al picturii vorbeşte despre victoria lui Bacchus, primul titlu fiind "Dilemă". O altă imagine cu viciul victorios, pictată de Nicolae Vermont, se numeşte "Fumătorul de pipă" şi a fost vândut cu 3,750 de mii de euro. Ipolit Strâmbu a reuşit şi el un destul de modest 3,250 mii de euro, cu o luminoasă imagine a unei tinere pătrunsă de lectură.

O imagine de interior de grajd, cu cai cu tot, realizată de Oscar Obedeanu, a fost vândută cu 2,750 de mii de euro. Pictorul este mai puţin cunoscut, iar de la moartea sa s-a împlinit un secol în ianuarie trecut. Neam de boieri olteni, s-a născut la Bucureşti, a început să picteze la Craiova, unde fusese trimis tatăl său, militar de carieră, participant la Războiul de independenţă. De altfel, majoritatea picturilor sale tratează subiecte batailliste sau de viaţă militară. Un preţ bun, 4,250 mii de euro, a reuşit Alexandru Satmari, energicul fiu al lui Carol Popp de Szathmary, descoperitor al Balcicului, cu un peisaj exuberant de primăvară albită de flori de pom.

Numită generos "România Iluministă - de la Brâncoveanu la Cuza", a doua licitaţie a "rafalei" Artmark a avut şi o ofertă pe măsură. Preţul cel mare, de 26 de mii de euro, a fost primit de deja pomenitul "Cap de bour" de 27 de parale. În schimb hărţile nu au trecut de 600 de euro, oricât de vechi ar fi fost ele. Iar cartea cea mai scumpă, de 1,8 mii de euro, nu a fost vreuna sfântă, ci prima şi în ordine alfabetică în licitaţie, prima ediţie, din 1719, a volumului "Despre îndatoriri" de Vodă Nicolae Mavrocordat, exemplarul ce a aparţinut lui Constantin Văcărescu.

Penultima seară de septembrie s-a adâncit în nonconformism la Artmark, cu o licitaţie de curiozităţi tehnice. Deşi preţurile nu au trecut de pragul de 700 de euro, atins de un mic telescop, cu o evaluare de 10 ori mai mică, merită să amintim câteva piese: mic teodolit Krauss pentru aplicaţii militare, din anii '30, staţiograf maritim, presă de ştanţat timbre, staţie militară de emisie-recepţie din al Doilea Război Mondial, maşini de scris şi aparate de fotografiat, ba chiar şi de filmat, vechi şi frumoase, putinei de brânză, mărunţitor de parmezan, fier de călcat cămăşi.

S-a revenit la artă a doua zi, cu vânzări extrem de atrăgătoare, sculptură sub trei nume - Apostu, Irimescu şi Guguianu, pictură, gravură şi sculptură sub numele colecţionarului Mircea Athanasiu, şi impresionism ori postimpresionism la greu. Cu ochii pe bani, vom analiza evoluţiile de la aceasta din urmă, tradiţională. Cel mai mare preţ a fost de 17 mii de euro şi a fost stabilit pentru un portret feminin de Tonitza, venit din colecţia Veturia Sîrbulescu. După el, imediat, s-a vândut un Dărăscu, cu 15 mii de euro. Este vorba de un atelier de bărci din Balcic, cu clădire, turc, mal maritim şi colţ de culme de calcar luminos. Un alt duo făcuse o vânzare bună, chiar la preţurile ce ar urma în clasament. Prima pictură s-a dat cu 8 mii de euro, şi era o imagine cu culegători de varză de Samuel Mutzner, iar a doua reprezintă un drum bine condus, spre Dârste, de Camil Ressu, vândută cu 10 mii.

Difuz, alunecând pe ape veneţiene, o reflecţie a campanilei din San Marco de Eustaţiu Stoenescu s-a vândut cu 6,250 mii de euro. Şi de Băncilă, cu 5,5 mii de euro, s-a vândut o imagine de lectură calmă şi zâmbitoare, în lumina după-amiezii, ceea ce vă dorim şi noi.