PLASAMENTE ALTERNATIVE Licitaţii anticipate şi preţuri inundate

Parlamentul e în vacanţă, una zbuciumată, bîntuită de spectrul anticipatelor, campionatul de fotbal s-a încheiat, teatrele au luat şi ele vacanţă, simpozioanele şi conferinţele au trecut pe subiecte turistice, doar casele de licitaţie îşi continuă activitatea fără să ţină cont de călduri, ape şi ţînţari, toate în cantitate exagerată.

Şedinţele de licitaţie de artă din timpul verii suferă de sezonalitate din plin, dar nu în cele ce ţin de organizatori, poate cu excepţia vacanţei pe care Alis-ul o ia în ultimii ani, după decenii de foc continuu. Vara, publicul este mai rar şi mai vlăguit, dar piesele tari tot se vînd, în rest, decorul este acelaşi, procedurile neschimbate şi nici conducătorul licitaţiei nu vine în pantaloni scurţi.

Monavissa tocmai a ţinut, duminica trecută, şedinţa sa din iulie, şi în preziua Adormirii Maicii Domnului o va organiza pe cea din august, conform principiului "nici o lună fără o licitaţie bună". Alis şi-a respectat, pînă acum, ritmul întîlnirilor la fiecare două săptămîni şi nici previzibilă pauza din august nu va fi o surpriză. Cînd vedeta, pictura, desigur, ajunge la 2.250 de euro ceea ce, ca în cazul următoarei clasate, înseamnă triplul estimării, parcă nu-ţi vine să împroşti vacanţa cu reproşuri. Aşadar, cel mai bine vîndut a fost un peisaj cu case ţărăneşti, din acelea cu acoperiş de paie, pitoreşti rău de tot, dar total neputincioase în caz de inundaţii sau dacă ateriza vreun elicopter cu ştabi prin apropiere. S-au cerut pe el pînă în 800 de euro şi s-au obţinut 2.250. A fost realizat de Rudolf Schweitzer-Cumpana, în 1953. Maestrul este un nume cunoscut şi apreciat în arta românească, iar lucrările sale se dau constant şi cu preţuri în creştere, sau cum spune obsesiv un onorabil critic din zilele noastre într-un remarcabil dicţionar al creatorilor de pictură de la noi, cota sa este în creştere. Am traduce imediat prin "este un tînăr de viitor", numai că maestrul ar trebui să fie onorat în acest an cu ocazia împlinirii a trei decenii de la trecerea sa definitivă, iar picturile sale au avut mereu cote înalte.

La licitaţia din 17 aprilie, tot de la Monavissa, o scenă cu ţăranii săi obişnuiţi, dar nu la cîmp, ci la o masă de birt, s-a vîndut cu 3.500 de euro. Cu exact o săptămînă înaintea licitaţiei Monavissa de duminică, la Alis s-a dat un "Peisaj" din celebrul Rîmnicu Vîlcea de Rudolf Schweitzer-Cumpan cu 900 de roni, preţ de pornire. Hai că nu vă mai ţin cu creionul în mînă, înseamnă 9 milioane de lei, adică 300 de dolari. Dar asta la începutul secţiunii, pentru că mai la sfîrşitul ei, "Rue du Bac", peisaj din localitatea Paris, de acelaşi autor a urcat de la 1.200 la 4.000 de lei noi, adică 40 de milioane de lei vechi, cei mai utilizaţi încă. Apropo, aţi remarcat că şi miniştrii noştri estimează pagubele produse de inundaţii tot în lei vechi, de parcă nu s-a băgat obligativitatea exprimării în lei noi decît la magazine şi pentru ţăranii din pieţe, fie ei cumpărători sau vîn-zători.

La şedinţa Alis anterioară, cea din 26 iunie, un peisaj rural, tot dinainte de inundaţii şi tot de Schweitzer-Cumpana, s-a vîndut cu 125 de milioane vechi, pornirea fiind de 70. Pe lîngă toa-te acestea, mai multe alte picturi sau doar desene ale maestrului au rămas nevîndute în cele două şedinţe. Mai avem de semnalat, în aprilie, o "Ţărancă", care a urcat de la 90 la 150 de milioane, şi mai multe lucrări de Rudolf Schweitzer-Cumpăna vîndute în primele şase luni ale acestui an cu o 1-1,5 mii de dolari. De fapt, chiar de la începutul anului astrele s-au arătat favorabile cotei pictorului: la prima licitaţie a anului, cea din 16 ianuarie - parcă vine un val de răcoare cînd citeşti această dată, şi asta din cauza senzaţiei de iarnă, nu că s-ar fi născut ADI Ceauşească în acea zi - s-a vîndut un autoportret cu 85 de milioane, preţ de pornire de 32, şi "Hamali", cu 120 de milioane, preţ de pornire de 78, iar la următoarea, cea din 30 ianuarie, "Căruţă cu cai", o scenă ce pare luată de la imaginile cu refugiaţi din ultimele zile, a urcat pe scenă la 175 şi cînd a plecat valora 210 milioane.

Un alt pictor cu căutare, dar şi cu prezenţă bună este Hipolit Strâmbulescu, cel care la alte vînzări activează sub numele Ipolit Strâmbu. La Monavissa, o scenă ovală şi veselă, cu un singur pesonaj, nu ca la Washington, a urcat de la o estimare de vreo 500 de euro la un preţ de adjudecare de 1.500. În acest an, cam tot ce a apărut la GalAteCa purtînd semnătura maes-trului s-a vîndut, şi încă bine. La şedinţa din aprilie, "După baie" a fost adjudecată cu 3.200 de euro şi numai simpla atribuire în contul pictorului este în stare să vîndă tabloul cu sute de euro. S-a întîmplat luna trecută, cînd un nud atribuit lui Ipolit Strâmbu, de această dată, a fost vîndut cu 700 de euro, iar în martie, o altă atribuire, "Fetiţă cu basma albă", a obţinut 650 de euro şi o prezentare a momentului în această rubrică.

Al treilea tablou ce s-a alăturat categoriei de peste o mie de euro, la licitaţia Monavissa de duminică, a fost o "uliţă" de Gheorghe Teodorescu-Romanaţi, cu nimic mai prejos de multe dintre peisajele de periferie ale lui Jean Cheller, lovite în ultimul timp de o epidemie de inflamaţie cronică de preţ. Poate aşa a gîndit, şi mai ales a simţit, şi cumpărătorul care a urcat preţul de la vreo 700 de euro vechi, de estimare, la 1.200 de euro noi, de adjudecare. Maestrul este de găsit cu predilecţie la Monavissa, dar nici acolo zi-lumină, adică nu oricînd. Anul acesta a venit doar duminica trecută, şi a venit cu folos. Anul trecut a fost de cel puţin trei ori, toate vizite remarcabile, dar cu folos a fost doar cea cînd s-a vîndut "Casă cu flori pe prispă", o imagine romantică dintr-o zonă superbă, acum inundabilă, pentru că s-au făcut defrişări, şi tradiţionalul şanţ din faţa curţii - pe unde se scurgea apa şi nu intra în gos-podărie musai sub nivelul drumului - nu era astupat de depunerile post-revoluţionare. Respectiva pictură, în ulei pe carton, a fost adjudecată, atunci, cu 850 de euro, cotă de avarie depăşită duminică cu 50 la sută, digul astfel deschis permiţînd simbolurilor monetare europene să se reverse în buzunarul deţinătorilor de romanaţi. E vorba, desigur, de picturi de Gheorghe Teodorescu-Romanati, şi nu de moneda naţională românească, după numele propus de Heliade-Rădulescu în secolul al XIX-lea (vezi ca bibliografie suplimentară articolele precedente, mai ales cel cu leul nou, precum şi tematica de bacalaureat, cel dinainte de inundaţii şi demisia promisă).

La şedinţa Monavissa de duminică s-au dat cu preţuri de cîteva sute de euro nişte desene, iar cu mai multe sute chiar şi picturi în ulei. Nimic din ofertă nu avea vreo legătură cu inundaţiile sau alegerile anticipate, dar după atîtea discuţii pe aceste subiecte, din ultimul timp, nu se poate să nu găsim legături şi corelaţii. De exemplu, cu greu am fost convins că Elena Vavylina, care semnează natura statică vîndută cu preţul de estimare şi pornire, 700 de euro, nu este Elena Udrea, zisă Preşedinta Norvegiei, singurul preşedinte consilier la un alt preşedinte - cel care a transformat strigătul de luptă "Ne vedem la ţepe, în Piaţa Victoriei!" în strigătul de muncă "Ma găsiţi la nămoale, pe Podul Mărăcineni!"- dar voi susţine sus şi tare că, după halul de anti-talent cu care este contra-realizat, "Peisaj cu rîu" semnat R. Weber, în dreapta jos, este o creaţie a consilierului prezidenţial cu acelaşi nume, colegă cu vavylina de mai sus.