PLASAMENTE ALTERNATIVE Mici maeştri şi mari japonezi

La vremea cînd oamenii de ză-padă se topesc iremediabil, cel pictat de Ţuculescu ori într-un sat, ori la o margine de Bucureşti, s-a vîndut de parcă ar fi fost de aur. De dimensiuni medii spre mari, pictura în ulei pe carton a fost realizată în 1942 şi, propusă cu 88 de milioane, a urcat pînă la 320, adică vreo 10 mii de dolari. Este explicabil, la "Alis", unde s-a petrecut fapta anterioară, un Ţuculescu nu a mai apărut din 2002, adică nimic anul trecut, nimic în 2004, pînă acum. Şi-n 2002 au fost propuse chiar două lucrări. Prima, "Zori de zi", s-a dat, în septembrie 2002, cu 190 de milioane, cu 10 mai mult decît se cereau, iar alta, "Peisaj", a fost propusă cu 151 de milioane, în decembrie, dar nu a fost adjudecată. În schimb, în 2001, a apărut în vînzare chiar o sculptură de Ţuculescu, o coloană din granit pe care se cereau 176 de milioane, ceva bani pe vremea ceea, dar nici ea nu s-a vîndut. Sculptura pictorului avea o provenienţă neclară dar compensa cu apariţii interesante într-o monografie şi chiar în expoziţia bucureşteană cu lucrări ale Muzeului de Artă din Craiova.

Următorul clasat la licitaţia "Alis" de acum 10 zile a adunat jumătate din ce a obţinut "Omul de zăpadă". "Uliţa satului" de Adam Bălţatu pare a fi varianta de vară a aceluiaşi peisaj, cel surprins de Ţuculescu, redat, desigur, în maniera specifică a artistului, cu culori pastelate şi suprafeţe clare. Preţul său de pornire a fost de 80 de milioane, iar cel de adjudecare, dublu. În apropiere s-a aflat o pictură de Petre Iorgulescu-Yor care şi-a dublat şi ea preţul, fiind vîndută cu 130 de milioane. De fapt, toate vînzările remarcabile de la "Alis"--ul trecut au pornit de la preţuri mult mai mici decît cele pronunţate înainte de căderea ciocănelului. "Natura statică cu flori şi cărţi" de Paul Miracovici s-a vîndut cu 60 de milioane, după o creştere impetuoasă de la 25 de milioane. Cu 10 milioane mai jos, la 50 de milioane preţ de adjudecare dar tot 25 de pornire, se află un peisaj de Gh. N. G. Vînătoru, "Casa de sub deal".

Pînă aici, toate lucrările vîndute au fost realizate în ulei pe carton. "Pe terasă", o pictură de-a dreptul solară de Raoul Egon Lebel, a pornit de la un preţ record pentru artist, 24 de milioane, şi s-a vîndut cu un alt record, al preţului de adjudecare, de 50 de milioane, cît n-au strîns lucrările acestui artist în cei doi-trei ani de cînd apar constant în vînzări. Anul acesta au mai fost oferite două monotipuri de Lebel, cu 3,2 milioane, dar nici unul nu s-a vîndut. Anul trecut au apărut şase şi s-au vîndut jumătate, preţul maxim obţinut fiind de 22 de milioane de lei, pentru "Eleva", ulei pe carton cu o schiţă de portret pe spate. Asta a fost în februarie, acum un an. La şedinţa precedentă, "La masă", acuarelă de acelaşi Raul Lebel Egon, identic cu Raoul Egon Lebel, se vînduse cu 5 milioane, după închiderea licitaţiei la care se ceruseră 6,6 milioane pentru această piesă. Mai tîrziu, în aprilie, "Femeie scriind" avea să se dea cu 7,5 milioane, asta fiind tot, "La fereastră", preţ de pornire - 5,4 milioane, "Femeie cosînd" şi "Portret de femeie", fiecare cîte 7,4 milioane, rămînînd nevîn-dute. La "Monavissa" a mers mai bine. Numai pe 1 februarie, acest an, un interior cu personaj feminin a fost vîndut cu 60 de euro, deci cel puţin 2,4 milioane de lei, iar o scenă de plajă cu tineri înşiraţi pe funie a obţinut dublu, 120 de euro. În decembrie, un superb portret de fe-meie, intitulat anost "Bluza roşie", de parcă textila era importantă, a rămas nevîndut, preţul de pornire fiind de numai 105 euro.

Şi aşa, uşor, am ajuns la preţuri mult mai mici, o zecime din ce era Ţuculescu. Totuşi, fiind vorba de o mie şi mai bine de dolari, ne bucurăm că un astfel de preţ, mai exact 38 de milioane, a fost atins de un contemporan dintre cei care ne-au părăsit nu de mult. "Bărci la chei" de Ion Pacea a urcat de la 20 la 38 de milioane de lei, iar, puţin mai jos, la 24 de milioane, găsim o superbă "Veneţie" de Sorin Ionescu, care a urcat de la 11 la 24 de milioane, iar la 20 de milioane dăm de o "Grădină suspendată" de Ion Alin Gheorghiu, pornită de la 12,5. O schiţă în creion, o siluetă la şevalet, de Constantin Piliuţă, cel dispărut anul trecut, s-a vîndut cu 11 milioane, preţul de pornire fiind de numai 3.

Două anonime dar absolut remarcabile peisaje portuare au cunoscut creşteri de preţ suficient de mari. Acuarela "Moschee pe Bosfor" a urcat de la 13,5 la 34 de milioane de lei, o evoluţie mai bună decît a uleiului pe carton "Bărci în port" care a plecat de mai sus, de la 16,6 milioane, şi s-a oprit mai jos, la 24. O fi turc sau nu cum-părătorul, dar cu siguranţă era în stare să aprecieze frumuseţea de care este în stare o acuarelă, realizată, probabil, de unul dintre cunoscuţii orientalişti cu nume italiene care evoluează anonim pe la noi.

Şi dacă pe cumpărătorul "Mos-cheii" l-am bănuit a fi turc, cine o fi cumpărat portretul tinerei ţigănci cu un uşor strabism, realizat în pastel de Ludovic Bassarab? Că a făcut-o pentru 18 milioane de lei, preţul de pornire fiind de numai 7,8.

O stradă în pantă, cu un om urcînd domol, unul dintre cele mai bune laviuri din cîte am văzut, şi nu numai dintre cele ale lui Jean Cheller, s-a dat cu 14 milioane, faţă de 6,8, cît se cerea în deschidere. În aceeaşi tehnică, "Iarnă în mahala" s-a dat, cam acum un an, cu 8,5 milioane, cît se cereau pe el. La un moment dat, în septembrie 2003 mai exact, pe un peisaj urban de Jean Cheller în ulei pe carton s-au cerut 41 de milioane şi, deşi nu s-a dat, preţul era justificat. Cu două luni înainte, în iulie, o "Noapte de iarnă" a pictorului român de origine germană urcase zdrobitor de la 14 la 38 de milioane, într-o şedinţă în care "Ulcica cu crizanteme" de acelaşi maestru se vînduse cu 28 de milioane, preţ şi el în creş-tere, de la 13,8. Recordul pentru o pictură de Jean Cheller fusese atins, totuşi, în februarie şi este de 90 de milioane. Ea se numeşte simplu "Peisaj de iarnă" şi preţul de pornire a fost de vreo opt ori mai mic, 12 milioane mai exact. Se pare că acest nivel este foarte potrivit ca preţ de testare. De la 12 milioane a pornit "La malul apei", de un artist care apare prima dată în licitaţie, cel puţin în ultimul timp - Teodor Harşia. Şi s-a oprit la 26 de milioane. Şi dacă artistul transilvan coboară prima dată pe scenele de licitaţie bucureştene, în ultimul timp, la fiecare întîlnire de acest gen se vinde o piesă japoneză. Niponnica de data asta s-a numit "Restaurantul Prunilor înfloriţi din cartierul Kameido", autorul se intitulează Ando, ca şi pe caricaturistul nostru, dar şi Utagawa şi chiar Hiroshige, ca pe acel Hiroshige, celebrul creator de ukiyo-e. Despre acesta aflăm că-l chema Ando Tokutaro. A luat lecţii de la Utagawa Toyohiro, iar la sfîrşitul uceniciei a primit numele de artist Utagawa Hiroshige. Şi mai aflăm că numele Ando Hiroshige nu-l desemnează pe artistul, cel celebru, care a trăit între anii anun-ţaţi în catalog, 1797 şi 1858, ci pe un epigon al său, Hiroshige lll Shigemasa. Preţul de vînzare, 18 milioane, este destul de mic pentru o lucrare a acestui mare artist japonez. Oricum, în des-chidere se cereau doar 6,8 milioane, dar a fost deschis gustul pentru arta japoneză care înnebunise Occidentul la sfîrşitul se-colului al XlX-lea şi începutul ce-lui pe care-l încheiarăm deunăzi.