PLASAMENTE ALTERNATIVE Milionul de dolari, ca unitate de măsură

Tradiţia spune că, în mai şi noiembrie, toată piaţa de artă stă cu ochii pe New York, acolo unde Christie's şi Sotheby's organizează adevărate întreceri de vânzare de artă, nume uriaşe la preţuri pe măsură. Se ajunsese la o cutumă, licitaţiile erau una după alta şi cuprindeau în titlu cuvintele contemporan, modern şi/sau impresionist. De altfel, cele două case londoneze, cu un sfert de mileniu de istorie, se urmăreau la pas şi umăr la umăr peste tot în lume, cum apărea una cu o idee, hop şi sediul celeilalte, uneori pe aceeaşi stradă şi cu acelaşi profil la vânzare. În ultimul timp, la New York se încearcă salvarea unor minime aparenţe. Se vinde acelaşi tip de artă, dar titlurile sunt uşor diferite. A rămas formula vânzărilor "evening" şi "day", nocturna şi matineul din fotbal, ceea ce lasă de înţeles ce spectacol va avea loc. Şi, mai ales, cât costă.

Christie's a început "ostilităţile" pe 9 noiembrie, cu "21st Century Evening Sale", care a adunat aproape 220 de milioane de dolari, pentru 40 de loturi, cel mai scump, un Basquiat, ajungând la fix 40 de milioane de dolari. Într-adevăr, artistul american Jean-Michel Basquiat a murit în 1988, la 28 de ani, deci nu a prins nici ajunul secolului XXI, dar organizatorii au avut clar o intenţie de lăudat, estetică sau comercială, când l-au plasat în această categorie. O a doua lucrare de Basquiat a primit aproape 20 de milioane de dolari, amândouă contribuind cu 60 dintre cele 220 de milioane de dolari ale licitaţie, deci ceva mai mult de un sfert.

Pe 11, suma totală ajunge la 332 milioane de euro, la licitaţia "The Cox Collection: The Story of Impressionism, Evening Sale", deşi se sperau doar vreo 200. Au fost doar 23 de loturi, dar numai piese rare, de mult nevăzute, din colecţia unui petrolist texan, celebru şi bogat rău de tot, care a început să colecţioneze cu vreo 50 de ani în urmă. Edwin Lochridge Cox a trăit fix 99 de ani şi ar fi împlinit un secol în octombrie trecut.

Estimarea mai apropiată de rezultat a fost cea pentru pânza lui Gustave Caillebotte, care a primit 53 de milioane de dolari. Caillebotte nu este un răsfăţat al artei, a trăit doar 45 de ani, toţi în secolul al XIX-lea, dar pictura sa este excepţională. Vânzarea de la New York a pus-o la nivelul de apreciere pe care îl merită. Oricum, lumea cam începuse să se prindă şi să îl aprecieze cu expoziţii impresionante, destul de greu de realizat, pentru că nu a lăsat pre multe lucrări. Exact cu doi ani în urmă, tot la New York, fusese stabilit cel mai mare preţ pentru o pânză de Gustave Caillebotte, la 19 milioane de dolari, celelalte preţuri fiind departe de acest record.

Vedeta licitaţiei colecţiei Cox a fost, însă, Van Gogh, care a adus jumătate din suma adunată de întreaga licitaţie. Amintind de vremurile când japonezii aruncau cu milioane pentru impresionişti, "Cabanes de bois parmi les oliviers et cyprPs" a primit 71,350 de milioane de dolari. Estimarea era, desigur, la ofertă. Un chip mai ciudat, un tânăr cu o floare albastră înfiptă într-un zâmbet larg, pictură din 1890, a primit 46.732.500 dolari. Un desen cu culori de apă, pe hârtie, de Van Gogh, cu un peisaj campestru, având în centru o căpiţă, a fost vândut cu 35,855 milioane de dolari.

A treia licitaţie de seară din campania de noiembrie a acestui an, la Christie's, a fost dedicată secolului XX. Numerotarea celor 58 de oferte o continuă pe cea din licitaţia dedicată colecţiei Cox, desfăşurată în aceeaşi seară, niţel mai devreme. Licitaţia "21st Century Evening Sale" a adunat 420 de milioane de dolari, aproape jumătate de miliard. Dacă punem şi cele 332 de milioane de la licitaţia Cox, ne apropiem chiar de miliard. Mai exact, 11 a 11-a a fost, la New York, o seară de 750 de milioane de dolari, toţi din vânzări de artă. Mai exact, din vânzarea a 82 de lucrări de artă. Cel mai mare preţ al acestei licitaţii a fost tot de vreo 40 de milioane de dolari şi l-a avut în centru tot pe Basquiat. De această dată, nu ca autor, ci ca model. Estimarea pentru portretul lui Basquiat, realizat de Andy Warhol, a cedat nervos şi nu a oferit o cifră, a lăsat totul la cerere. În indicaţiile tehnice apare o menţiune care nu este reluată şi nici comentată în notele despre lot. Este vorba de menţionarea urinei, alături de tuşuri şi acrilice. Nu, nu este un gest de frondă al autorului, celebrul Andy Warhol, şi nici al cuiva din sulfurosul său anturaj, este vorba de interesul pentru diferite efecte de oxidare, inclusiv cu ajutorul urinei, obiect de studiu prin anii '70. Andy Warhol este cel care a inventat metoda, în ciclul Oxidations, cromatica fiind obţinută prin oxidarea cu urină proaspătă, direct de la furnizor, a unor medii metalice, mai ales din cupru. Una dintre aceste "opere de artă" a fost vândută, în mai 2008, la New York, de Christie's, cu aproape 1,9 milioane de dolari.

A fost o abundenţă de impresionişti în aceste zile de milioane, de la New York, dar noţiunea în sine apare doar în titlul vânzării colecţiei Cox. În licitaţia secolului trecut apar nu mai puţin de şase Degas: "La coiffure", 6,990 de milioane de dolari, un nud pastel, din seria "Băilor", a primit 2,790 de milioane, un alt pastel, " Femme lisant", a fost adjudecat cu 2,670 milioane de dolari, şi alt pastel, cu o cântăreaţă de cabaret, a primit 1,950 milioane, sau altul cu o călcătoreasă, doar 1,180 milioane de dolari. Colecţia Cox a avut doar un Edgar Degas, un pastel de 1,950 de milioane de dolari.

Claude Monet este mai "bogat" în licitaţia Cox: "Le bassin d'Argenteuil" a fost adjudecată cu 27,840 milioane de dolari, iar "Nympheas", despre care ni se spune că ar fi un fragment, probabil din sala de la Orangerie, cu 6,270 milioane de dolari. Cezanne-ul lui Cox, " L'Estaque aux toits rouges", a primit 55,320 de milioane de dolari, în timp ce lucrarea aceluiaşi pictor, neterminată şi cu mere, a fost vândută cu 5 milioane, la licitaţia secolului XX. La aceeaşi şedinţă, Renoir a însemnat 4,830 de milioane plus 2,430 de milioane de dolari, pentru un peisaj şi un portret de tânără. La Cox, "Madame Henriot" a purtat singură stindardul Renoir şi a reuşit o cotă de 3,390 de milioane de dolari.

Nu putem să uităm, de la Cox, un Alfred Sisley de 3,63 de milioane de dolari, o scenă de la Argenteuil, cam pe unde şi-a pictat şi Monet lucrarea de 27 de milioane. Sau un superb portret de Berthe Morisot, vândut cu 5,31 milioane, ori flori de Odilon Redon, la 2,8 milioane, un Camille Pissaro, la două milioane de dolari, o pictură de Edourad Vuillard, cu 2,670 de milioane, chiar şi o schiţă de Toulouse-Lautrec, la 1,5 milioane. Şi nu-l putem uita pe Childe Hassam, americanul îndrăgostit de Franţa, prezent în vânzare cu o scenă de grădină, de 5,790 de milioane, şi o scenă de terasă pariziană, cu flori şi două doamne, de această dată, care a primit două milioane. De dolari americani, pentru că vorbim de licitaţiile de record şi groază de la New York.