PLASAMENTE ALTERNATIVE Piaţa de artă, la echinox

Primăvara nu vine când vrem noi şi nici de mărţişor, fie că îl purtăm sau nu. Aşa susţin astronomii, astrologii şi astronauţii. Primăvara vine când e echinocţiu, sau echinox, altfel spus. Pe scurt, este momentul când ziua este egală, în durată, cu noaptea. În 2014, numitul echinocţiu s-a petrecut ieri, pe 20. De azi, deja ziua e niţel mai lungă. Anul viitor, echinocţiul pică pe 21 martie, la fel ca în 2011. De fapt, cam astea sunt posibilităţile, 20 sau 21 martie, altădată nu se produce echinocţiul de primăvară. Mai este un moment când ziua este egală cu noaptea, toamna, şi tot echinocţiu se numeşte, dar este celălalt, de toamnă, mai trist. La echinocţiul de toamnă se ajunge la egalitate prin creşterea nopţii şi scăderea zilei, iar procesul continuă, după echinocţiu, până la solstiţiu, în decembrie, când noaptea e cea mai mare. Un solstiţiu urmează şi după echinocţiul de primăvară, la trei luni, în iunie, dar acum cea mai tare este ziua. Aţi fi zis că de fapt, vara, în lunile nebune de vacanţă, în iulie şi august, ziua scade treptat şi iremediabil? După depresia începerii şcolilor, toamna, vine şi dovada astronomică a faptului că ne îndreptăm spre iarnă. Dar de ce tot pomenim de asta când tocmai am luat-o spre vară?

La echinocţiul de primăvară, piaţa de artă duduie, toate casele de licitaţii de artă organizează vânzări, diverşi organizează târguri, galeriile încearcă să se organizeze şi ele. Artmark şi-a pus licitaţia de primăvară chiar în seara echinocţiului, moment magic în care se tipăresc şi ziarele bune. Oferta este, ca de obicei, generoasă şi începe cu un remember al vremurilor trecute, mai exact cu "Ziua de Bobotează", geroasă şi cu popă, de Ludovic Bassarab. Din mediul rural vine şi un răzeş de Loevendal, mai exact vine din Fundu Moldovei. Este un chip de ţăran bucovinean cum numai baronul pictor ştia să facă, la un preţ afectat de faptul că nu este ulei pe pânză, ci pastel pe hârtie. Octav Băncilă oferă flori şi o ţigăncuşă, Nicolae Vermont o florăreasă cu flori. De altfel, sunt multe flori, fete şi pictori renumiţi în oferta Artmark. Culmea, nu lipsesc iernile din licitaţia de primăvară, unele sunt stăpâne, ca la Ion Grigore, sau pe ducă, precum cea din Sighişoara lui Gheorghe Ionescu Doru, sau una anacronică, din Nisa, cu oameni în palton pe Promenade des anglais, chiar în faţă la Negresco, de Gheorghe Ionescu Sin.

Un portret de Eustaţiu Stoenescu are un nume derutant, dar inspirat, se numeşte "La hipodrom" şi reprezintă o tânără în rochie roşie, uşor plictisit-arogantă, ca de participare la un eveniment monden, ba chiar cu un iz sport, ca pentru un derby. Estimarea sa este de 20-35 de mii de euro.

În relief ni se oferă, la 9-14 mii, o statuetă de Oscar Han, un nud feminin în picioare, maillolian, şi o nouă variantă a sculpturii "Omul - Timpul - Spaţiul", în varianta mai de birou, la doar 3-4 mii de euro. Este aproape un chilipir când te gândeşti că o variantă mai mare a fost vândută, la Artmark, după licitaţie, cu 30 de mii de euro, iar cea mai mare instalată de primărie la un colţ din Centrul Vechi, şi reinstalată mai încolo, că pe acel colţ s-a pus un Gheorghe Dinică de vise rele, a scos 3,2 milioane lei din buzunarul public, la prima instalare, în 2008.

Vedeta serii Artmark de aseară este un portret feminin de Tonitza, uşor frigian după posibila bonetă ce îi aspreşte chipul, estimat jos la 30 de mii, dar sus la 50 de mii, mai mult, în partea superioară faţă de alte oferte ce pornesc de la 30 de mii. Astfel, avem în ofertă "Întoarcerea de la târg", nu pe jos, ci cu carul cu boi de Nicolae Grigorescu, evaluată la 30-45 mii de euro. La fel ca o scenă de Şirato, cu două pisici, una multicoloră, întinsă pe o parte, şi alta în şezut, cu o rochie roşie şi un umăr dezgolit.

Contemporanii sunt rari în primăvara Artmark, dar abundă la Grimberg, în şedinţa de martie ce va fi în câteva zile. Îi salutăm şi, sper, îi şi cumpărăm pe Augustin Costinescu, Ion Grigore, Harry Gutmann, Vasile Crăiţă Mândră, băcăuanul, şi Eugen Bratfanof, tulceanul, pe Marinela Măntescu, dirijor de culori abile în simfonii subtile, pe Rodica Toth Poiată, care a cucerit deja cu senzualitatea sa cromatică licitaţiile Grimberg, pe Mihail Gavril, pelerin bucovinean al picturii de mare temă, pe graficianul însemnelor Mircea Deaca, pe psihedelicul Florin Ghergu, pe Mircea Răsvan Ciacâru, atât de atent la detaliu, şi pe mai tânărul său confrate pietrean, Ciprian Istrate, pe Cristian Lăpuşan şi Sorin Adam, pe Daniel Crăciun, din clanul de artişti care i-a dat pe părinţii Eugen Crăciun şi Micaela Nica.

Pentru prima dată într-o licitaţie din România apar bruţi, singulari, raw şi outsideri. Este vorba, desigur, de adepţi şi practicanţi ai acestor genuri de artă, mai ales pictură, care nu se îngrijesc prea mult de reguli, canoane şi limite. El lider maximo al acestui curent, aici, în România, dar cu rădăcini tari în lumea civilizată şi franţuzită, este Laurenţiu Dimişcă, doctor, pe bune, în pictură, descălecat din Piatra Neamţ, care are studii de pictură cât toată istoria artei "în afara normelor" pe care o promovează. Şi-a asigurat un succes instantaneu în lumea artei, dar asta nu l-a împiedicat să pună pe roate un adevărat cartier general pentru România şi sud-estul Europei, cu excepţia Crimeii şi a anexei sale, Rusia, al Outsider Art, titlul generic sub care băgăm arta brută, arta singulară, arta naivă, arta folclorică, populară, în afara normelor, instinctuală şi multe alte denumiri sub care regăsim plăcerea neţărmurită şi fără datorii de a face artă. La licitaţia Grimberg de marţi avem o selecţie serioasă de artişti din grupul Dimişcă, pe Laurenţiu însuşi, dar şi pe concitadinul său Petru Diaconu, meşter în huhurezi de o mare armonie geometrică, pe Aida "Coloraida" Radu şi pe Andra Iulia Margină, cu ochi mari, uimiţi şi inocenţi. Atenţie, în oferta "singulară" şi în premieră de la Grimberg se află şi câţiva "stranieri" dintre cei vehiculaţi de Laurenţiu Dimişcă în echipa sa de saloane internaţionale: Alain Ponşon, Stephane Carel, Sylvie Kyral.

Din domeniul certitudinilor de primăvară avem o licitaţie specială, pe care a avut curajul să o organizeze Goldart, mişcându-se armonios pe ritmurile pieţei. Astfel, a apărut un lot de 44, nu mucenici sau pahare, ci loturi de vânzare semnate Ion Irimescu, sculptorul, şi Jean Alexandru Steriadi, pictorul. Nu este prima reacţie rapidă de încărcătură culturală a proiectului Ghildushart, care la un moment dat a avut curajul să bage primii contemporani şi vieţuitori în licitaţii. După ce ne-am luat două fotolii Empire din oferta de deschidere la desene şi sculptură, am asistat la o defilare de nuduri semnate, ulterior realizării, de Ion Irimescu, şi portrete binişor şarjate de hâtrul Steriadi. Nu se putea Irimescu fără sculptură, mai exact 5 loturi de sculptură mică şi diversă, cu provenienţă sigură din colecţia familiei. Avertizăm publicul că în timpul licitaţiei speciale a Goldart de miercuri, niciun preţ nu a trecut de o mie de euro.