PLASAMENTE ALTERNATIVE Pseudonume celebre: Kaufman, Negely, Garcea

La GalAteca este bine vara: central, umbros, răcoros, atrăgător, interesant, bonton, artă, ce mai, o adevărată licitaţie de obiecte de artă şi de colecţie! Aşa îţi mai vine să scoţi din buzunar sume remarcabile şi să le dai pe subiectele mai sus enunţate ale licitaţiilor Monavissa care se ţin aici, o dată pe lună, indiferent de anotimp. Duminica trecută a fost iulie la Monavissa.

Cel mai mare preţ a fost de 20 de mii de lei şi chiar aşa, exprimată în lei noi, tot ai nevoie de buzunare serioase ca să bagi pentru a scoate ulterior această sumă. Acest preţ absolut remarcabil a fost obţinut pentru o răcoroasă imagine cu crîng de Samuel Mützner şi este la nivelul de jos al estimării cu care pictura a intrat în vînzare. Deşi am tot scris despre acest mare artist român, dar care aparţine şi altor culturi de pe mai multe continente, am făcut-o deja recent şi de mai multe ori, aşa că mergem mai departe, la următorul.

Şapte mii de lei noi pentru Karl Kaufmann, cu "Portul Roterdam". Cum, cum aţi zis? Roterdam. Nu nu Roterdam, şi apropo, se scrie Rotterdam, ci numele autorului? Karl Kaufmann! Păi nu este o lună de cînd am vorbit de o vînzare Karl Kaufman, tot la Monavissa. Nu vă speriaţi, cu doi n, cu unul singur, este acelaşi pictor, mai mult, este aceeaşi persoană cu Leo Perla şi, mai ales, Henri Carnier, născuţi cu toţii, că doar este acelaşi, la Neuplachowitz, în 1843, şi mort la Viena, în 1905. Există riscul să-l confundăm cu englezul Henri Carnier, trăitor între 1800 şi 1868, dar nu prea mare, că este destul de incert şi rar, acesta, supusul Majestăţii Sale. Dacă atunci ne entuziasmam pentru 50 de milioane de lei, fiind tot cel mai mare preţ al şedinţei Monavissa, acum vorbim de 200 de milioane de lei. Pe vechi. Şi ne aminteam că în mai, dar la Alis, "Bărci de pescari lîngă Harlem", ulei pe lemn din 1869, a fost vîndut cu 40 de milioane de lei vechi, în creştere de la numai 3.400 lei noi. În 2005 nu am avut Kaufman-Kaufmann-Perla-Carnier, ci doar în 2004, în noiembrie, la Alis, "Stradă în Cairo" s-a vîndut cu 50 de milioane, în contul lui Henri Carnier, plecînd de la 23,9 milioane. Cu alţi doi ani înainte, sub acelaşi nume, Karl Kaufmann îşi reuşise recordul de piaţă românească, 90 de milioane de lei, pornind de la mai puţin de jumătate, 40 de milioane, mai exact. Este vorba de o "Veneţie" care te face să înţelegi de ce imaginile sale din acest oraş se bucură de apreciere, alături de scenele sale orientale. Akoun-ul îi dă lui Kaufmann o cotă de la 2.900 de euro până pe la vreo 9.000 de euro, exact pentru scenele orientaliste. Tot pe la 9 mii de euro este plasat şi Henri Carnier, despre care ni se spune că ar fi un pictor din secolele XIX şi XX. Deci, exact omul nostru, şi nu englezul.

Şi mai omul nostru este Spiru Chintilă, a cărui viziune de atelier, aproape de cubism, a fost onorată cu 60 de milioane, de asemenea în limitele estimării, ceea ce ne permite deja să credem că licitaţia a fost una liniştită, fără lupte, zvîcnete cu cartoanele cu cifrele de identificare în sus, pentru a-şi impune preţul, cu dinţi strînşi şi pumni încleştaţi, ceea ce de fapt nu a fost niciodată. Ca să nu mai vorbim de "Silueta" lui M. H. Maxy, dată cu 3,5 mii de lei, cam mia de euro, deşi se cereau de vreo două ori mai mult. Piesa este o litografie care a trecut prin colecţia Doru-Dan Preda, probabil o singură dată, chit că are trei ştampile ale colecţionarului. În lipsa altor calităţi, cele trei ştampile pot fi trecute şi ele la inventar.

De la mia de euro trecem la mia de dolari, mai exact la 2,8 mii de RONi, cu un anonim portret de bărbat, o copie abilă după o şcoală italiană din secolul al XIX-lea. De la tuşa plină a uleiului în clar-obscur trecem la sugestia urmei lăsate de atingerea de cărbune sau creioane colorate pe hîrtie, un nud adolescentin sau subnutrit de Corneliu Baba care s-a vîndut cu 25 de milioane de lei vechi. Facem ce facem şi tot pe vechi ne exprimăm, aşa că despre peisajul semnat de Remus Troteanu, care tocmai se lasă în jos pe firul nostru epic, nu putem spune decît că s-a vîndut cu acelaşi preţ, fie în lei vechi, fie din cei noi. Cu bucurie putem constata că această pictură a ajuns la cele 2,5 mii de lei noi, venind de la o estimare mai mică, fie în latura de jos, de 1.800, fie în cea de sus, 2.000.

"Pe canale", o scenă de margine de Veneţie, am putea să îi spunem, deşi este justificată îndoiala organizatorilor care au mers pe abţinere în localizarea scenei, s-a vîndut cu 23 de milioane, sub estimare, dar simpla sa adjudecare repune în drepturi grafica. Deşi mîna de artist a autorului anonim e clar că este obişnuită şi cu uleiul.

Poate cunoscut dar cam făcut anonim, R. Negely a semnat ilizibil dar a pictat "Oraş la malul mării", ulei vîndut cu 1.650 de lei noi la licitaţia Monavissa de duminică. Să fie tot una cu Rudolf Negely, cel născut în 1883 şi mort în "semnul întrebării"? Specialiştii nu spun nimic, culorile şi maniera spun un daaaaa mare de tot. Nu mai departe de aprilie, un Rudolf Negely semnat clar s-a vîndut, tot la Monavissa, cu 1.750 de lei noi după ce, în aprilie, la Alis, un "Peisaj mediteranean" de R. Negely a ajuns la 5,5 mii, pornind de la 2,8. Toate aceste vînzări vin după o pauză mare în vînzările de Negely, fie el R. sau Rudolf sau doar pauză, pauză care a intervenit după un adevărat regal Negely petrecut la 5 decembrie 2004, la Alis. Regal a fost, din păcate, doar din partea ofertei, cu nu mai puţin de trei tablouri de forţă, reprezentative, în timp ce adjudecarea a fost la pămînt, nu a luat nimic. Preţurile propuse erau de 24, 28 şi 33 de milioane, acum vechi, atunci normale. În iulie se mai înregistrase un rateu Negely, chit că atunci i se cunoştea şi recunoştea numele, complet, ba chiar şi anul naşterii, 1883. În schimb, în mai, "Bărci la Spalato" de Rudolf Negely a urcat de la 18 la 110 milioane de lei de tranziţie, unul dintre cele mai mari salturi înregistrate în licitaţiile de la noi şi record absolut, greu de ameninţat, pentru artistul care devine tot mai necunoscut pe măsură ce este mai prezent în licitaţii. Exact un an mai tîrziu, în 2005, o pictură de Rudolf Negely se vindea la o casă din Budapesta, Nagyhaz, despre care am mai povestit în acest spaţiu, cu 3.845 de dolari, care dau în lei vechi cam suma record de care am pomenit mai sus.

Apropo, cheltuiţi toţi leii vechi în acest concediu că de la 1 ianuarie nu mai sînt buni. Şi asta nu din cauză că intrăm în Uniunea Europeană şi o să avem parte de euroinundaţii, ci pentru că aşa spune procesul de trecere la leul nou, început acum un an, cînd preşedintele nu avea probleme de spate şi putea să ridice banii din bancomat şi să-i bea cu ziariştii care nu se prinseseră că preşedintele conduce în orice stare. Şi nici nu primise celebra scrisoare de la poliţie care îţi spune că acum trei săptămîni îţi vor suspenda dreptul de a conduce maşina pentru că ei nu au aflat că tu ţi-ai făcut şi revizia şi ţi-ai luat şi asigurare obligatorie. Şi îşi cer scuze dacă nu este aşa, au făcut şi ei o încercare, dar dacă tot aţi intrat în vorbă mergeţi dumneavoastră şi spuneţi-le colegilor de la calculatoare să vă treacă acolo. Sigur că ar putea să o facă şi ei, poliţiştii, dar sînt ocupaţi să rodeze Loganurile noi trecînd uşor şi fără de oprire pe lîngă Loganurile ASIROM care vînd poliţe, deşi nu mai au voie să vîndă asigurări în mijlocul străzii dar, iar, ce ştie tot statul nu ştie bărbatul, cel de la poliţie.

Odată încheiat şi capitolul de critică socială mai rămîne doar cel de divertisment şi cultură, de care se va ocupa fiecare cum îi vine mai bine la plăcere, că de aia este vacanţă şi concediu, să-ţi faci coif din ziar, după ce îl citeşti, ca să poată citi şi vecinul sau vecina de cearşaf. De pe plajă, desigur.