PLASAMENTE ALTERNATIVE Tur de forţă în comerţul de artă

Acum o săptămînă s-a declanşat o acţiune de golire a buzunarelor şi conturilor iubitorilor de artă, a colecţionarilor sau a celor care doar investesc în acest domeniu. A fost o operaţiune scurtă, de numai patru zile, dar extrem de intensă, în valoare de milioane de dolari. Începem cu ultimul act al acestui ciclu, cel consumat marţi, 1 noiembrie, de fapt cred că la noi era deja miercuri, 2, aceeaşi lună. Aşa cum anunţam săptămîna trecută, casa londoneză Christie's a scos la licitaţie un "Sărut" de Brâncuşi, unul din seria care îl are ca şef pe "Sărutul" de la Muzeul de artă din Craiova. Estimată la 3-4 milioane de dolari, sculptura a fost vîndută cu 3,6 milioane, cam la mijlocul intervalului de anticipaţie. Sculptura a fost cumpărată în 1920 de un colecţionar european chiar de la Brâncuşi. După mai mulţi ani, moştenitorii lui au scos-o la vînzare, exact acum 23 de ani, la 4 noiembrie 1982, tot la o licitaţie new york-eză dar una din ograda Sotheby's, şi nu Christie's, ca acum. Cei care au cumpărat-o atunci au scos-o marţea asta la vînzare şi au obţinut pe ea 3,6 de milioane de dolari. Tot într-o zi de 4 noiembrie - o fi vreun semn - dar cu numai un an în urmă, tot la o licitaţie Sotheby's din New York, s-a atins preţul record pentru un "Sărut" de Brâncuşi: 9 milioane de dolari, dar pentru o statuie tăiată în piatră de rîu, ca la Craiova, şi nu turnată în ghips, ca lotul 43 de marţi.

Asta a fost, deci, marţi, pentru că luni am avut nu neapărat decernarea premiilor Uniunii Artiştilor Plastici din România pentru anul 2004, în defazare temporală, deşi şeful UAP s-a arătat mereu pe fază, ci o licitaţie în scopuri caritabile. S-a ţinut în Sala Rondă de la Intercontinental, mare pavoaz, organizare corectă, selecţie bună, dar participare slabă. Dacă ziariştii ar fi avut bani să cumpere, atunci ar fi fost prăpăd. Şi totuşi, toate lucrările, numai piese adevărate, oferite din tot sufletul de artişti, au fost vîndute, unele la preţuri de licitaţie adevărată. Preţurile de ofertă au fost accesibile şi chiar mai mici decît ne-au obişnuit artiştii să ceară pentru lucrările lor. Deşi destinaţia fondurilor obţinute este aceeaşi - ajutorarea victimelor inundaţiilor din acest an - nu este vorba de licitaţiile de opere de artă donate de autori şi adunate de Ministerul Culturii, acelea încă mai stau prin depozitele centrale sau cele judeţene, ci de o iniţiativă privată a unei familii de fraţi, care ar fi avut oricum destui bani să-i doneze direct, dar a preferat să organizeze o licitaţie de obiecte de artă donate de artişti, la care au fost cei mai tari cumpărători. Merită amintiţi cei 19 donatori care poate nu ar fi avut cash de donat, dar au găsit realizări de vîrf din prea plinul lor artistic: Nicolae Alexi, cu trei gravuri, propuse cu cîte 150 de euro dar ajunse şi la 700, Nicolae Blei, Traian Brădean, Aurel Bulacu, Marcel şi Monica Chirnoagă, Florin Ciubotaru, Marin Gherasim, Ion Grigore, Aureliu-Răzvan Ionescu, venit după o expoziţie la GalAteCa şi prezent la licitaţie, Teodor (Teddy) Moraru, absent de la eveniment, pentru că tocmai primea Marele Premiu al UAP pe 2004, Costin Neamţu, Mircea Novac, Ştefan Pelmuş, George Rădeanu, Ion Sălişteanu, Vladimir Şetran, cu o galerie de portrete canine, Marian Zidaru, cu toţii pictori sau graficieni, şi Alexandru Ghilduş, care îi şi întrece pentru că el a condus licitaţia, şi a condus-o bine de vreme ce s-a vîndut totul şi seara a fost plăcută, chit că lipsa potentaţilor generoşi pune sub semnul întrebării capacitatea mondenilor noştri de a fi caritabili şi chiar dacă sînt mondeni de-adevăratelea sau doar siluete de carton care se hrănesc pînă la umflare cu atenţia publică.

Alexandru Ghilduş a fost protagonist şi în actul precedent carităţii intercontinentale de luni, de această dată la propria licitaţie, a casei sale, Monavissa, ţinută duminică la GalAteCa. Acolo nu s-au vîndut toate piesele oferite, ar fi fost prea de tot şi nevoie de toţi Păuneştii din ţară şi cei ascunşi temporar prin străinătate să le cumpere, dar s-a vîndut cîte ceva, ca de obicei. Preţul cel mare şi suratele sale vin, inevitabil, de la secţiunea picturilor şi a desenelor, chiar în ordinea aceasta. Cu 46 de milioane de lei s-a dat, neaşteptat, un portret de femeie de Dimitrie Berea. Neaşteptat pentru că portretele prezintă rareori interes, chiar dacă persoana reprezentată este cunoscută, poate chiar celebră. Cu totul altele trebuie să fie explicaţiile pentru vînzarea unui simplu "Portret de femeie", altfel interesant, chit că nu era Monalisa, nici măcar la Monavissa.

La un milion distanţă găsim nu un portret, ci o pictură în culori de apă realizată de o femeie, Lucia Dem. Bălăcescu. "Cabaret", adjudecată în creştere, cu 45 de milioane de lei vechi, dar încă buni, reprezintă totuşi o femeie, dar mult mai mult decît doar un portret. Avem în imagine pălărie, mănuşi albe, decolteu ornat cu ceva textil, pantofi cu toc şi un picior hotărît, dominator, nu tocmai uşor. Cam puţin, însă, faţă de ce s-a scos la Alis, într-o licitaţie care s-a suprapus perfect ca timp al desfăşurării peste şedinţa Monavissa. Aici, o "Spaniolă" de Iser, focoasă şi ornată de zile mari, l-a bătut şi pe Grigorescu, reprezentat de un peisaj cam anost, dar cu o adevărată istorie a artei pe verso-ul său ascuns privirilor: autentificare de Cecilia Cuţescu-Storck, cea cu casa nu neapărat din Bucureşti, ci de pe malul mării, de la Balcic, şi o notă autografă a Ortansei Satmary, care confirmă provenienţa din colecţia sa şi a lui Alexandru Satmary, cel care i-a prezentat Balcicul reginei Maria, singura dragoste căreia englezoaica i-a rămas fidelă şi au avut împreună un castel de toată frumuseţea, chiar şi astăzi, la peste 80 de ani. Ambele picturi s-au vîndut cu preţul de ofertă: Iser - 350 de milioane, Grigorescu - 280.

Mai avem însă şi o tînără pe gînduri la gura sobei, "La Şemineu" de Nicolae Vermont, vîndut cu 190 de milioane, în creştere de la sută, o "suspendată" de Ion Alin Gheorghiu, care a ajuns la 105, venind de la 90 de milioane, nişte ţărănci, doar două, cam pensate şi triste, de Petre Remus Troteanu, achiziţionate cu 65 de milioane, mult peste cele 30 cerute în deschidere, sau un peisaj de Aurel Cojan, francezul nostru ce se îndreaptă spre centenar şi îi dorim din tot sufletul să-l înlocuiască pe maestrul Irimescu în vitrina recordurilor de vîrstă, care a urcat şi el cu 20 de milioane, de la 35 la 55 de milioane vechi.

Şi ar mai fi, că doar nu vă închipuiaţi că scăpaţi doar cu o adjudecare de Brâncuşi cu 3,6 milioane, o licitaţie caritabilă de contemporani valoroşi şi generoşi şi două licitaţii simultan. Nici gînd, sîmbătă şi duminică a mai fost, chiar dacă nu aţi văzut şi nici nu aţi auzit de asta, un Rom-antique, tîrgul anticarilor desfăşurat din ce în ce mai des la World Trade Plaza, atît de des că a scos din program ShopArt-ul, singurul tîrg de artă contemporană de la noi, cu lucrări proaspete şi artiştii în viaţă şi prezenţi. Altfel, expun aceiaşi anticari, ceea ce nu este neapărat un semn rău, negativ este doar cînd expun aceleaşi lucruri nevandabile. Pictura lui Bălaşa, cu arcaşii penetrîndu-se reciproc cu săgeţi, a fost mai potrivită ca niciodată, părînd că este capul de linie al unei lucrări fugite din personala artistului, deschisă niţel mai înainte la Cercul Militar Naţional.

Acum să refacem în ordine cronologică acest traseu cu tentaţii pentru colecţionari, amatori şi investitori: două zile de Rom-antique, ultima în suprapunere cu licitaţii la ambele case de la noi, Alis şi Monavissa, luni un respiro monden, licitaţie, dar caritabilă, în decor de fişe, iar marţi, dacă nu drum direct la New York, măcar licitaţie prin telefon pentru un "Sărut" de milioane, de dolari, dar şi de RONi, de la Brâncuşi. Mai rar un aşa tur de forţă, dar ar fi fost preferabil să avem ceva în fiecare week-end, decît să ne bulucim pe străzi cu toţi profanii ca să ajungem de la o licitaţie la alta, că de la tîrg mergeam acasă sau prin parc.