PLASAMENTE ALTERNATIVE Vorbe din sală

Licitaţiile publice de artă au fost şi au rămas un spectacol. Cu mai mulţi ani în urmă era doar unul, pe scena unui teatru. Acum sunt mai multe, în locuri şi zile diferite şi, aproape inevitabil, se suprapun copios. Săptămâna aceasta, circuitul de trei vânzări de la Artmark a coincis cu marţea Alisului, dar a reuşit să pice între joile Goldartului. Joia, însă, aşa cum am tot spus-o, înghesuiala este teribilă, numai vernisaje, conferinţe şi lansări de tot felul, astfel că dedublarea nu mai este suficientă, se face mereu o lis-tă foarte lungă de locuri în care ţi-ar plăcea sau ar trebui să te afli la aceeaşi oră, 18 sau 19 de regulă, sau chiar acelaşi minut.

La spectacolul licitaţiei de artă participă lume foarte diversă, dând de multe ori nota dominantă. Unele sunt de înaltă ţâfnă, preţurile şi ele sunt cu nasul pe sus, altele sunt prieteneşti, lumea vine să se vadă şi cu alţii, misterioşi ai vânzării de artă, sau să comenteze. Nu de ieri de azi, licitaţiile sunt o agora informală în care se plasează idei, imagini, păreri, fitile, sentinţe şi diagnostice. Desigur, informal, pe holuri sau, direct, cu voce tare, în timpul vânzării. Numai conducător să nu fii când tu vorbeşti cu o voce de papion, încercând să dai un oarece ştaif întâlnirii, şi un ton de obor comentează fiecare mişcare. Partea bună este că, pe lângă spirite expirate şi glume îndoielnice, se punctează bine, se spune unor lucruri pe nume şi afli atâtea secrete din culisele afacerii cât tone de cursuri nu ţi-ar oferi. Seturile şi serviciile sunt incomplete, materialul este incomplet, în Vest iei aşa ceva la jumătatea preţului de pornire iar la un magazin anume chiar la sfert, unele sunt prea mici, altele sunt prea mari, unele rame sunt prea vechi, altele prea noi, unele picturi sunt mai ieftine ca rama special pusă să ia ochii, desene din astea făcea maestrul pe bandă rulantă şi le dădea cu braţul, astfel că preţul e prea mare şi ele prea multe pe piaţă, când a murit artista cerea mia de euro, acum nu se vând nici la sfert, iar a apărut pictura aia, la preţul ăsta aş da şi eu tacâmurile bunicului, dar nu mă lasă maică-mea, dar văd că nu le cumpără nimeni nici pe astea şi nici propriile lucrări nu şi le mai cumpără artiştii.

Cu alt ton şi altă distincţie, să ne aplecăm şi noi asupra recentelor vânzări. Licitaţia de Mărţişor este deja un produs Artmark ce îşi apropie titlul de tradiţional. În acest an au fost două, oferta fiind generoasă şi devreme acasă. Adică ofertele au apărut devreme, ca ghioceii, şi s-au vândut cu destinaţie de cadou, de mărţişor pretenţios, ce nu se poate prinde pe piept, decât foarte rar, dacă a reuşit estetica şi silicoanele au fost bune, gen airbag, sau este chiar un mărţişor mic şi drăguţ, o bijuteriucă, un pandantiv ce poate fi folosit în acest scop, că doar nu s-au apucat bijutierii Occidentului să respecte tradiţiile românilor şi să toarne mărţişoare la Paris, Viena, prin Egipt, SUA, Europa sau chiar Suedia.

Mărţişorul mărţişorului de Mărţişor a fost un car cu boi, de Grigorescu, cu un întreg alai după el, cică venind de la bâlci, totul 18 pe 36,5 cm. Potentul, financiar, îndrăgostit a dat pe el 65 de mii de euro şi nu ne putem opri să ne gândim ce cadou va lua de 8 Martie sau ce a făcut de Sfântul Valentin. De fapt, un car cu boi de Grigorescu este un cadou perfect pentru Dragobetele nostru, care stă să vină, fiind plin de tradiţie şi autenticitate, specific şi pieţei româneşti de artă. Şi nici măcar nu a fost singurul car cu boi de Grigorescu vândut ca mărţişor tradiţional. Unul singur pe drum, că era de dimineaţă, dar cu doi boi, pozând amândoi din semiprofil, pictură venită din Germania ca să se vândă la noi, a reuşit să o facă pentru 50 de mii de euro. În schimb, "Casa pădurarului din Agapia", tot de Grigorescu, a reuşit doar 25 de mii de euro, confirmând declinul imobiliarului, de care se tot vorbeşte.

Deşi portret, "Primul bal", de Luchian, s-a dat cu 29 de mii de euro, completând podiumul cu doi Grigorescu, devansându-l pe al treilea, ca România cu URSS, pe vremuri, la gimnastica de la Olimpiade. Preţurile se duc, apoi, sub 20 de mii, în partea de jos: Petraşcu, natural şi static, adică "Natură statică", cu 12,5 mii, şi două Tonitza, două tătăroaice inevitabil la Balcic, luminoase ca nişte surori medicale din vremuri belice, la 12 mii de euro, şi o ulcică cu flori de vară, cu 11,5 mii de euro, mult peste estimarea maximă de 7,5 mii. Tot de Tonitza, un desen dintre cele mai frumoase dintre cele cu această semnătură ce ne invadară a plecat pentru 1,7 mii de euro, şi el peste maximul sperat. După care un portret în tuş, de ostaş obosit dar bucuros de venirea acasă, a obţinut 1,8 mii de euro. Ar fi nedrept, însă, să credem că licitaţia a fost o vânzare obişnuită, dar cu dimensiuni mai mici ale ofertei, ori numai pentru cei cu pieptul şi/sau buzunarul largi. Mai multe picturi de dimensiuni şi preţuri mici au devenit cadou potrivit de primăvară, aducând multă culoare şi semnături importante în vieţile publicului.

Casa Alis rămâne insensibilă la diversitatea vieţii în afara ritmului strict al vânzărilor, aşa că marţi nu şi-a propus o licitaţie de mărţişor dar, conform practicilor din ultima vreme, multe oferte li se pot constitui în mici cadouri pentru mari iubiri. Un aspect se conturează cu această ocazie, şi el spune că pictura se vinde mai puţin şi constată un interes redus, în timp ce bijuteriile, obiectele de argint, ceramica-sticla-porţelanul sunt căutate. Tocmai când răsfoiam, fără speranţă, lista cărţilor neadjudecate, sunt nevoit să constat că, mama, e numai una! Din 22 de oferte, a rămas doar albumul despre pictorii români din Bretania al Doinei Păuleanu, deşi preţul era mai mic decât în unele librării. Iar picturile au intrat în vânzare cu preţuri semnificativ sub cele anunţate ca fiind estimative. Din cele puţine adjudecate anunţăm, pe sistemul urma scapă turma, "Natură statică cu flori şi pere" de Ciucurencu, vândută cu 45 de mii de lei, adică vreo 10 mii de euro, ultima vânzare, precedată de o vânzare Marcel Iancu cu certificat de la fiica meşterului, Dadi Janco, membră de mare onoare a unei expoziţii bucureştene - Iancu, vizionarul artei moderne, de Colors Art, care se va vinde mai ales la Paris, luni, ultima şansă pentru parizienii care caută mărtzishoare sau cadouri de 8 Mars.