Prăbuşirea casei Dragnea

Nuvela Prăbuşirea Casei Usher de Edgar Allan Poe, de la care am parafrazat titlul articolului de faţă, un model al literaturii gotice, istoriseşte - dacă nu ne aventurăm dincolo de nivelul analizei superficial psihologice - efectele devastatoare ale teorie conspiraţiei malefice asupra celor care o practică. E ceea ce pare să se întâmple astăzi şi cu membrii Casei Dragnea, care, invocând atât de mult spectrul malefic al "statului paralel", au ajuns într-un punct în care nu mai pot discerne adevărul de fantasmă. În nuvela lui Poe, atunci când situaţia devine haotică, Roderick Usher, personajul principal, începe să recite poemul "Palatul bântuit", aşa cum astăzi membrii casei Dragnea recită monologul "Statului bântuit". De altfel, ultima strofă din poezia lui Poe - scrisă şi publicată mai devreme în 1839 şi apoi inserată în celebra nuvelă - este elocventă pentru viziunea conspiraţională: "Azi drumeţii acelor locuri/Prin ferestre roşii, văd/Spectri-n năzdrăvane jocuri/Duşi pe muzici de prăpăd,/Şi-n portal, puhoi de jale,/Gloate ce c-un hohot hâd/Nencetat îşi taie cale,/Dar pe veci nu mai surâd".

Liviu Dragnea şi membrii Casei sale, Viorica Dăncilă sau Carmen Dan, ori, de ce nu, Cătălin Rădulescu sau Paul Stănescu, alături de jurnaliştii şi analiştii de casă, de agenţiile de presă, televiziunile şi jurnalele satelite au ajuns să confunde naraţiunea despre conspiraţie, pe care au folosit-o pentru a legitima preluarea puterii, cu adevărul. De aici şi încercarea de a denatura ceea ce credeau, convenabil, că ar fi fost o conspiraţie: protestul Diasporei din 10 august. Cum o manifestaţie este prin însăşi natura sa o formă de exprimare politică, iar politica înseamnă în primul rând comunicare, ceea ce au încercat membrii Casei Dragnea a fost să imprime direcţia discursului despre manifestaţia Diasporei în jurul violenţei. Cum protestul a venit ca un răspuns la manifestaţia PSD din 9 iunie, încercarea de delegitimare a protestului devenea esenţială în logica comunicării. Deşi nimic nu seamănă între cele două demonstraţii, una fiind organizată de partid prin mobilizarea "militanţilor", cealaltă, neasumată organizatoric de nimeni, o dovadă în plus că Marshall McLuhen a avut dreptate şi "mediul este mesajul", a antrenat pe cei nemulţumiţi de cursul politicii la romani, mulţi dintre aceştia venind din afară. Deşi reţelele sociale au fost cele care au determinat atât organizarea, cât şi mesajul protestului, purtaţi de fantasmele conspiraţioniste membrii Casei Dragnea au încercat să contracareze şi, dacă să poate, chiar să anihileze "forţa malefică" a Diasporei. Or, deja Karl Popper explica, acum mai bine de o jumătate de secol, că mecanismul "teoriei conspiraţionale a adevărului" constă în a pune pe seama intervenţiei cuiva (demon sau conspirator, după gust) un eveniment care scapă înţelegerii comune. Aşa zisa "teorie" a conspiraţiei presupune deci o dificultate de înţelegere, iar nu o conspiraţie reală. Pentru unii, destul de mulţi, când mersul evenimentelor nu corespunde capacităţii lor de înţelegere, "teoria" conspiraţiei este o soluţie de interpretare a evenimentului. Şi aceasta, ne explica Popper, datorită unei viziuni optimiste asupra adevărului, a credinţei că adevărul este simplu şi uşor de dezvăluit.

Dominată de "logica" conspiraţională, Casa Dragnea nu s-a mulţumit să lase lucrurile să-şi urmeze cursul şi să se evaporeze în arşiţa verii, ci a încercat să preia controlul mediatic şi politic al evenimentului. Şi, pentru aceasta, a încercat să folosească toată puterea etatică de care dispunea. Or, cum Ministerul de Interne este una din perlele Coroanei, deformarea şi falsificarea protestului Diasporei a revenit acestuia şi, în special Jandarmeriei care s-a lăsat instrumentalizată într-un război propagandistic. Încă cu mult înainte ca protestul să aibă loc, acesta a fost pus sub semnul violenţei. Orice comparaţie între mobilizarea de forţe de ordine pe 9 iunie sau pe 10 august dovedeşte dacă nu reaua voinţă a jandarmeriei, oricum un dezechilibru de tratament care trimite deja la politizarea instituţiei. Dar lucrurile nu se opresc aici, ci în numele aşa zisei "violenţe legitime a statului" - formulă inspirată probabil de pseudo-sociologii de serviciu ai Casei Dragnea - forţa brută a fost efectiv folosită împotriva manifestanţilor: gaze lacrimogene şi şarje violente care amintesc mai degrabă de intervenţiile poliţiei turce din piaţa Taksim din 2013. Şi astfel una din sursele de inspiraţie "ideologică" ale actualului regim din Romania se dezvăluie şi în spiritul acţiunilor poliţieneşti. Mai lipsea doar "lovitura de stat eşuată" folosită de Erdogan sau, mai recent, de Maduro, pentru a justifica neutralizarea opoziţie, dar mai ales a preşedintelui. De altfel, Liviu Dragnea l-a şi acuzat pe preşedintele Klaus Iohannis că este "sponsorul politic al violenţelor şi manifestărilor extremiste" prin care a încercat să răstoarne guvernul şi să "atace ordinea constituţională".

Pe aceeaşi linie, prim-ministra a cerut explicaţii SRI-ului, iar ministra de Interne a justificat folosirea violenţei. Dar cea mai malignă strategie discursivă a fost cea folosită la conferinţa de presă a Jandarmeriei, care deconspiră sursele de inspiraţie din zona presei Casei Dragnea: instrumentalizarea cazului jandarmeriţei rănite în timpul manifestaţiei de vineri seara şi apelul repetat la emotivitate pentru a justifica folosirea violenţei.

Dar, cu toate acestea, de ce s-ar prăbuşi Casa Dragnea? În fond, sunt la guvernare, au toate mijloacele la dispoziţie, au o majortate parlamentară, şi pot oricând folosi "violenţa legitimă" în numele Constituţiei. Poate pentru că, deşi se pregătiseră să câştige "războiul" mediatic, Casa Dragnea a reuşit contra-performanţa să consolideze internaţional imaginea unui regim corupt care se cramponează prin orice mijloace, inclusiv prin violenţă, de putere. Imaginea internaţională a Casei Dragnea este grav afectată, iar lovirea cu brutalitate - bineînţeles în numele "violenţei legitime a statului" - nu doar a unor manifestanţi de nimic vinovaţi, ci şi a jurnaliştilor, inclusiv a celor străini - nu a făcut decât să confirme deriva iliberală a puterii şi sursele ei de inspiraţie. Casa Dragnea este acum asociată Casei Erdogan sau Orban, dar în nici un caz democraţiei.