English
Contestarea şi rescrierea istoriei au devenit o preocupare la cel mai înalt nivel în ultimele două zile. Avem două cazuri, Ungaria şi Turcia, în care unele afirmaţii publice legate de evenimente istorice sunt contestate vehement de la cel mai înalt nivel. Problema poate părea una marginală, dar în actualul context geo-politic, astfel de gesturi sunt intens analizate. Specialiştii susţin că tăgăduirea unor evenimente istorice de către conducătorii unui stat este urmată adesea de nerecunoaşterea unor graniţe şi de acţiuni revendicative. De asemenea este interesantă şi poziţia unor persoane publice care nu se sfiesc să facă declaraţii pe teme sensibile şi care nu ţin cont întotdeauna de părerea istoricilor pe o temă sau alta, provocând reacţii oficiale tocmai pentru a crea o stare de tensiune. Cum situaţia din Ucraina, în care toate taberele fac recurs la istorie pentru a-şi justifica acţiunile, preocupă pe absolut toată lumea, este evident că astfel de controverse pot da apă la moară unor grupări extremiste care îşi doresc să provoace haos într-o regiune.
În urmă cu două săptămâni, Papa Francisc a vorbit despre masacrarea armenilor, în urmă cu 100 de ani, drept "primul genocid din secolul al XX-lea". Imediat preşedintele turc, Recep Tayyip Erdogan, a reacţionat virulent, s-a arătat "consternat" de declaraţiile Papei şi i-a cerut acestuia să nu mai repete această "eroare": "Dacă politicienii şi feţele bisericeşti vor face munca istoricilor, atunci nu vom ajunge la adevăruri, ci la aiureli. Trebuie să lăsăm istoria în seama istoricilor". Potrivit unor istorici, 1,5 milioane de armeni au fost ucişi de către turcii otomani în timpul Primului Război Mondial, însă Turcia refuză să recunoască un genocid şi insistă că bilanţul masacrului a fost exagerat şi că victimele au fost ucise în timpul unui război civil. Dezbaterea pe marginea acestui subiect nu s-a oprit însă aici, Parlamentul European a adoptat o rezoluţie, săptămâna trecută, prin care solicită Turciei să recunoască genocidul împotriva armenilor: "Evenimentele tragice care au avut loc în perioada 1915-1917 împotriva armenilor din Imperiul Otoman constituie un genocid. Nu trebuie să uităm că oameni au fost ucişi, că aceste evenimente aparte sunt descrise pe bună dreptate ca fiind un genocid". Ministerul turc de Externe a reacţionat şi a acuzat parlamentul European că vrea să rescrie istoria.
Nici nu s-au stins bine ecourile acestui scandal "istoric" că un altul a şi apărut. Directorul FBI, James Comey a vorbit la Muzeul Holocaustului din Washington despre rolul ungurilor în Holocaust, făcând referiri la "oameni de treabă" care au cedat idealurilor naziste şi au devenit "asasini şi complici" în Germania, Polonia, Ungaria şi alte locuri în al Doilea Război Mondial, fapt ce a stârnit indignare la Budapesta şi Varşovia. Conform Mediafax, ministrul maghiar de externe, Peter Szijarto, a reacţionat pe acest subiect într-o intervenţie la postul de radio InfoRadio, susţinând că Guvernul ungar a protestat pe lângă administraţia Statelor Unite. De asemenea Guvernul polonez l-a convocat pe ambasadorul Statelor Unite şi i-a solicitat să prezinte scuze pentru afirmaţiile despre Holocaust ale directorului FBI.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 23.04.2015, 07:25)
Turcia si Ungaria, doi din prietenii traditionali ai Romaniei. Cine nu invata din greselile trecutului risca sa le repete, cine le neaga.............
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 23.04.2015, 07:51)
Turcii nu sunt urmasii otomanilor, asta e principalul lor argument, cand nu le convine trecutul. Cand le convine sunt urmasii oricui, sarazini, selucizi, otomani.
2. Foarte bine că deschideți subiectul
(mesaj trimis de Cristi C în data de 23.04.2015, 11:40)
Tot în același muzeu se notează următoarele despre România:
"ROMANIA AND THE NAZI-SOVIET WAR, 1941-1944"
"După invazia Uniunii Sovietice, Romania a reanexat Basarabia şi Bucovina de Nord, care fuseseră luate de către sovietici un an mai devreme. După cucerirea Ucrainei de trupele germane şi române în iulie şi august 1941, Romania a primit teritoriul dintre râurile Nistru şi Bug. Autorităţile române au instituit o administrație militară acolo și au numit regiunea "Transnistria."
Atât în sprijinul SS dar şi din propria lor iniţiativă, Armata Română şi Jandarmeria au masacrat mii de evrei din Basarabia, Bucovina de Nord, şi Transnistria. Unităţi de romani si germani a început execuțiile sistematice a locuitorilor evrei din Chişinău, capitala a Basarabiei, la scurt timp după ocuparea orașului în iulie 1941. Supravieţuitorii masacrului iniţial, aproximativ 11.000 de oameni, au fost înghesuiți într-un ghetou şi recrutați pentru a efectua munca forţată în condiţii dificile. În octombrie, cei rămaşi în viaţă au fost deportați în tabere şi ghetouri din Transnistria, ... Mulţi evrei au murit de expunere la foamete sau boala în deportările din Transnistria sau după sosire. Alţii au fost ucişi de unități române sau germane, în Transnistria ....
Autorităţile române a stabilit mai multe ghetouri de facto si doua lagăre de concentrare în Transnistria. Printre cele mai notorii (pe care românii le-au denumit "colonii") au fost Bogdanovca, pe malul vestic al râului Bug, unde mii de evrei au fost internați. În decembrie 1941, trupele romane, precum și cele auxiliare ucrainene, au masacrat aproape toţi evreii de la Bogdanovca; Impuscaturile au continuat pentru mai mult de o săptămână. Românii au masacrat evreii în lagărele de Domanevka şi Akhmetchetkha. Devastați de tifos, evreii au fost înghesuiţi în "colonia" din Moghilev. Autorităţile române au înfiinţat lagăre de concentrare la Pechora şi Vapniarka în Transnistria în iarna 1941-1942. Vapniarka a fost rezervat pentru detinuții politici evrei deportaţi din România inițială. Din cele mai multe mii de prizonieri, foarte puţini au reuşit să supravieţuiască.
Între 1941-1944, autorităţile germane şi române au ucis sau au cauzat moartea a între 150.000 şi 250.000 evrei români sau ucrainieni din Transnistria."
Nimeni din România nu vrea să vorbească despre asta. Ne ascundem în spatele motivului eliberării teritoriale. Dar atacul asupra Rusiei a fost făcut de Antonescu și din alte motive, foarte rușinoase, pe care ar trebui să le amintim ca să ne vindecăm de xenofobie și naționalism.
"Problema ”purificării etnice”, despre care s-a vorbit mai înainte, este readusă de ”mareșal” la ordinea zilei în mai multe situații: astfel, la ședința Guvernului din 26 februarie 1942 Antonescu a declarat că mai sînt și ”ceilalți minoritari de care vrem să scăpăm: ucraineni, polonezi, bulgari, găgăuzi, toate litfele acestea care s-au așezat în Nordul și Sudul Basarabiei”( ANRM. 706. Inv. 1. D. 566. Fila 54). ”Noi trebuie, a continuat el la aceeași ședință a Guvernului, să realizăm pe toate căile și prin orice mijloace propaganda antirusească”( ANRM. 706. Inv. 1. D. 566. Fila 167). Platforma ideologică a ”conducătorului” era susținută și de apropiații săi. Astfel, ministrul de externe Mihai Antonescu, în discuția cu Hitler, menționa: ”Numeroasa și primitiva rasă slavă constituie pentru Europa nu o problemă politică sau spirituală,ci o gravă problemă biologică față de natalitatea europeană. Acestei probleme trebuie să i se găsească soluții radicale și serioase”( Buzatu Gh. Mareșalul Antonescu în fața istoriei. Culegere de documente. Doc. 55. Iași, 1990. P. 301-302)."
Administrația românească în Rep Moldova în perioada WW2 a fost CRÂNCENĂ. Niște turbați rasiști, asta am fost, la fel de răi ca naziștii. Doar și pentru acest moment penibil al istoriei noastre ar trebui să ne fie rușine față de Rep Moldova (locuită în 1930 de doar 56% români).
"La începutul ofensivei militare germano-române, propaganda românească a glorificat cu mult zel faptele măreţe ale mareşalului Ion Antonescu, una din ele fiind şi ocuparea „Ţării de dincolo de Nistru – Transnistria. Pentru exploatarea teritoriilor vaste din Transnistria şi suplinirea numărului de braţe ieftine de muncă, autorităţile române i-au deportat între anii 1942-1944 pe ţiganii nomazi din România, precum şi o parte din romii sedentari consideraţi „periculoşi” pentru menţinerea ordinii publice în spatele frontului.
În total la Recensământul secret efectuat de Jandarmerie şi Poliţie pe întreaga ţară la 25 mai 1942, au fost trecuţi pe liste, în total 40 909 persoane.
Jean Ancel (1940-2008), cercetător principal la Institutul „Yad Vashem” din Ierusalim, în cadrul unui studiu al holocaustului romilor din România, prezintă date grăitoare privind condiţiile de trai şi detenţie ale romilor deportaţi în ghetourile din Transnistria: "Cu toate că tragedia romilor nu a fost cunoscută până în prezent de comunitatea internaţională, mărturiile lor constituie de fapt o repetare a holocaustului evreiesc"
În perioada 20-21 octombrie 2011, la Chişinău s-a desfăşurat Conferinţa ştiinţifică internaţională „Holocaustul romilor şi provocările contemporane: combaterea discriminării şi acţiunile privind incluziunea romilor”, organizată de Ambasada Suediei în Republica Moldova, Centrul Naţional al Romilor din Republica Moldova, Revista romilor din Suedia „Romani Glinda” (Oglinda Romilor) şi Asociaţia Obştească „Porojan”. Obiectivul principal al acestui for ştiinţific a fost creşterea gradului de conştientizare a opiniei publice din Republica Moldova faţă de Holocaustul romilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi consecinţele sale pentru comunitatea romă."
2.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de anonim în data de 24.04.2015, 02:06)
Bravo! Mai des asemenea comentarii documentate, ca sa afle si noua generatie, cu mintea aburita de "american dream", adevarata istorie si nu modificarile ce se aduc evenimentelor de atunci, sa pice bine politicii agresive de acum, pro neo-naziste rusofobe, impotriva pacii si cooperarii in Europa si nu numai.