PROPUNERE DE DIRECTIVĂ Persoanele suspectate şi învinuite din UE vor avea dreptul la avocat în orice stat membru

Reporter: Stimată doamnă, ce ne puteţi spune despre implicarea dumneavoastră în domeniul cooperării judiciare în materie penală?

Oana Antonescu: Mi-am manifestat interesul să mă implic în acest domeniu odată cu începerea mandatului în Parlamentul European, mai exact în anul 2009, în momentul în care am început să activez în cadrul Comisiei de libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne.

Profesia mea de bază este cea de avocat, iar în decursul anilor în care am profesat m-am confruntat cu diverse cazuri care mi-au dat ocazia să constat că nivelul de protecţie a drepturilor fundamentale în procedurile penale din Uniunea Europeană este insuficient.

Odată cu crearea, de către Uniunea Europeană, a unui spaţiu de liberă circulaţie şi şedere, a crescut şi numărul de cetăţeni care călătoresc, studiază sau lucrează într-o altă ţară decât cea de reşedinţă. Implicit, a crescut şi numărul cazurilor în care o persoană este implicată într-o procedură penală într-un alt stat membru decât cel de reşedinţă.

În timp, a devenit evident faptul că libera circulaţie a persoanelor implică necesitatea ca fiecare cetăţean să beneficieze de acelaşi grad de protecţie şi de acces la justiţie oriunde s-ar afla pe teritoriul Uniunii.

Iată de ce, în aceste situaţii, drepturile procedurale ale persoanelor suspectate sau acuzate devin deosebit de importante.

Cetăţenii europeni trebuie să aibă garanţia că Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia le vor proteja şi le vor garanta drepturile.

Reporter: Când au fost puse în discuţie la nivelul UE aceste drepturi?

Oana Antonescu: Deşi, la nivel european, discuţiile privind drepturile procedurale în contextul Uniunii Europene au început încă din anul 2003, propunerile iniţiale ale Comisiei elaborate în acest domeniu, în anul 2004, nu au beneficiat de sprijinul unanim al guvernelor statelor membre ale Uniunii, în special, din cauza divergenţelor de opinii dintre delegaţiile naţionale.

În anii ce au urmat s-au înregistrat progrese semnificative în domeniul cooperării judiciare şi poliţieneşti privind măsurile de facilitare a urmăririi penale. De aceea, s-a constatat că trebuie luate decizii pentru îmbunătăţirea echilibrului dintre aceste măsuri şi protecţia drepturilor procedurale ale persoanelor.

Prin urmare, în anul 2009, Consiliul Uniunii Europene a adoptat o "foaie de parcurs pentru consolidarea drepturilor procedurale ale persoanelor suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale" şi a invitat Comisia Europeană să propună o serie de măsuri concrete referitoare la drepturile procedurale fundamentale.

Aceste măsuri sunt menite să dezvolte progresiv încrederea reciprocă între autorităţile judiciare ale statelor membre şi vizează consolidarea drepturilor procedurale ale persoanelor suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale pe teritoriul UE.

Reporter: Care au fost primele măsuri propuse de Comisia Europeană şi care a fost contribuţia Parlamentului European?

Oana Antonescu: Prima măsură propusă de Comisia Europeană în anul 2009 şi adoptată de Parlament şi de miniştrii de justiţie ai statelor membre ale Uniunii, în anul 2010, a fost cea privind dreptul la traducere şi interpretare în cadrul procedurilor penale.

Această Directivă garantează dreptul persoanelor suspectate şi acuzate în procedurile penale de a obţine servicii de interpretare în cursul procedurilor penale, în propria lor limbă şi în faţa oricărei instanţe din UE.

Cetăţenii vor avea dreptul la servicii de interpretare în cadrul tuturor interogatoriilor şi întâlnirilor cu avocaţii. De asemenea, vor avea dreptul să primească şi traducerile scrise ale tuturor documentelor esenţiale din procesul penal.

Costurile de traducere şi interpretare vor fi suportate de către statul membru şi nu de către persoana suspectată.

A doua măsură propusă de Comisia Europeană în anul 2010 şi adoptată de Parlament şi de miniştrii de justiţie în anul 2011 este cea referitoare la dreptul la informare în cadrul procedurilor penale.

Gradul de informare a cetăţenilor cu privire la drepturile lor, în situaţiile în care sunt arestaţi şi învinuiţi de comiterea unei infracţiuni, varia foarte mult de la un stat membru la altul, în unele state membre informaţiile fiind oferite în scris la cerere, sub forma unei note, în altele, verbal.

În 2004, când Comisia a luat în considerare pentru prima dată comunicarea în scris a drepturilor, aceasta exista doar într-o singură ţară. În anul 2010, la data lansării propunerii de Directivă de către Comisie, această notă era disponibilă doar în 12 ţări.

Odată însă cu adoptarea acestei Directive, persoanele suspectate de comiterea unei infracţiuni vor fi informate cu privire la drepturile lor, într-o limbă pe care o înţeleg.

Această măsură va garanta că statele membre ale Uniunii vor transmite tuturor persoanelor arestate sau care fac obiectul unui mandat de arestare o notă privind drepturile în care sunt enumerate toate drepturile lor fundamentale în cursul procedurilor penale.

Nota privind drepturile, elaborată într-un limbaj simplu, uzual va fi pusă sistematic la dispoziţia persoanei suspectate de comiterea unei infracţiuni, indiferent dacă aceasta o solicită sau nu.

Comisia a propus un model orientativ al notei, în 22 de limbi ale UE, însă statele membre sunt libere să aleagă formularea exactă.

Această măsură va contribui la evitarea erorilor judiciare şi la reducerea numărului de căi de atac introduse de către persoanele suspectate sau acuzate.

În anul 2009, odată cu începerea mandatului meu în Parlamentul European, am fost desemnată raportor din partea grupului politic al Partidului Popular European pentru Directivele menţionate mai sus. Alături de colegii mei din celelalte grupuri politice am contribuit la îmbunătăţirea propunerilor Comisiei şi am participat activ la negocierile cu Consiliul şi Comisia Europeană.

Anul 2009 a adus cu sine schimbări importante pentru Parlamentul European în domeniul justiţiei şi afacerilor interne. Odată cu intrarea în vigoare a tratatului de la Lisabona la 1 Decembrie 2009, rolul Parlamentului European, care era doar consultat în cadrul domeniului cooperării poliţieneşti şi judiciare în materie penală (aşa-numitul al treilea pilon), a crescut considerabil.

Parlamentul a devenit co-legislator, balanţa inter-instituţională în procesul decizional fiind astfel modificată. A fost un pas foarte important, Parlamentul trecând efectiv de la un rol consultativ la un rol decizional în domeniul justiţiei şi afacerilor interne. Acest lucru a condus şi la creşterea responsabilităţilor noastre în calitate de membri ai Comisiei de libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne şi la o implicare mult mai activă şi susţinută în toate etapele procesului decizional.

Reporter: În 2011 aţi fost desemnat raportor al Parlamentului European pentru Propunerea de Directivă privind dreptul de a fi asistat de un avocat în cadrul procedurilor penale. Care sunt principalele prevederi ale acestei Directive şi cum au decurs efectiv procesul decizional?

Oana Antonescu: Acest raport reprezintă din punctul meu de vedere cea mai mare realizare a mandatului meu.

Munca efectivă a început în luna iunie 2011 odată cu lansarea de către Comisie a propunerii de Directivă şi se va finaliza la nivelul Parlamentului, în luna septembrie a acestui an, când este programat votul în plenară.

Această propunere va garanta că toate persoanele suspectate şi învinuite din UE vor avea dreptul la un acces adecvat şi efectiv la un avocat în orice stat membru al Uniunii Europene.

Totodată, persoanele suspectate sau acuzate vor avea dreptul să comunice reţinerea lor unei terţe persoane şi să contacteze autorităţile consulare sau diplomatice.

La data elaborării propunerii, în anul 2011, în multe dintre statele membre accesul la o apărare efectivă în cadrul procedurilor penale avea o extindere diferită, depinzând atât de sistemul juridic specific al statului membru cât şi de aplicarea sa practică.

Chiar şi la ora actuală există încă discrepanţe foarte mari în ceea ce priveşte accesul la avocat. În mai multe state membre, suspectul nu are dreptul de a consulta un avocat înainte de orice interogatorii ale poliţiei şi de a fi asistat de un avocat în cursul acestor interogatorii.

Dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare sunt consacrate atât în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene precum şi în articolul 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului. Conform hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), suspecţii au dreptul de a consulta un avocat încă de la primul interogatoriu al poliţiei precum şi de a fi asistaţi de un avocat care să joace un rol activ în apărarea lor în cursul interogatoriului poliţiei.

Odată cu adoptarea acestei Directive, persoanele suspectate şi acuzate în procedurile penale vor avea garanţia că au un drept efectiv la apărare pe teritoriul oricărui stat membru al Uniunii Europene.

Nu în ultimul rând, odată cu adoptarea acestei directive, atât numărul erorilor judiciare cât şi numărul recursurilor, apelurilor, condamnărilor pronunţate de CEDO va scădea considerabil. Totodată, Comisia Europeană a estimat că economiile pe care le vor face statele membre în următorii 10 ani vor fi cuprinse între 3,73 milioane de euro şi 11,19 milioane EUR.

Încă de la începutul muncii la acest dosar am afirmat şi am susţinut cu tărie că persoanele suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale trebuie să aibă un acces efectiv la asistenţa unui avocat, acesta fiind un element cheie pentru ca cetăţenii suspectaţi sau acuzaţi să se poată apăra în mod adecvat în faţa autorităţilor de anchetă şi la proces. În lipsa asistenţei adecvate a unui avocat, exercitarea efectivă a celorlalte drepturi la apărare poate rămâne doar iluzorie.

Procesul de negociere a fost unul lung şi anevoios care a presupus atât foarte multe ore de muncă dedicate dosarului cât şi o serie de întâlniri cu ceilalţi europarlamentari, membri ai comisiei LIBE (n.r. Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne), cât şi cu reprezentanţi ai Comisiei, Consiliului, ai diferitelor organizaţii non-guvernamentale din domeniu, reprezentanţi ai barourilor din mai multe state membre şi ai unor organizaţii profesionale europene de avocatură.

Aşa cum am menţionat, sistemele juridice ale statelor membre sunt diferite, de aceea şi opiniile delegaţiilor naţionale în cadrul şedinţelor Consiliului au fost diverse, însă în urma unor dezbateri intense şi constructive am reuşit ca după doi ani de zile de la data lansării propunerii Comisiei să ajungem la un rezultat foarte bun care să fie acceptat de către toate cele 27 de state membre ale UE.

Pe tot parcursul acestor doi ani am avut o colaborare excelentă cu Comisia Europeană, având o serie de întâlniri cu comisarul pe justiţie Viviane Reding. Aceasta a declarat public în nenumărate ori că această Directivă este pe lângă unul dintre cele mai importante puncte ale mandatului său şi cel mai important instrument juridic al foii de parcurs privind drepturile procedurale. Munca mea cât şi a colegilor mei care au fost raportori din umbră din partea celorlalte grupuri politice a fost apreciată în mod deosebit de către comisarul Reding care ne-a felicitat în mod public în câteva rânduri pentru importantul succes obţinut, lucru care mă onorează în mod deosebit.

Dezbaterile din şedinţa plenară vor avea loc luni, 9 septembrie, votul în plen fiind programat a doua zi, pe 10 septembrie.

Reporter: Care vor fi beneficiile acestei Directive pentru cetăţenii români?

Oana Antonescu: Toţi cetăţenii români, indiferent de locul în care se vor afla pe teritoriul Uniunii Europene, vor avea dreptul să fie asistaţi de un avocat în cadrul procedurilor penale şi vor avea dreptul să comunice reţinerea lor unei terţe persoane şi să ia legătura cu autorităţile consulare.

Să ne aducem aminte că în ultimii ani mai mulţi cetăţeni români au fost implicaţi în diverse proceduri penale transfrontaliere fără însă să poată beneficia de o asistenţă juridică adecvată. Acest lucru se va schimba odată cu adoptarea acestei Directive.

De asemenea, prin implementarea acestei Directive vor fi evitate şi o serie de erori judiciare.

În cadrul procedurilor privind mandatul european de arestare, până în prezent, nu existau norme europene care să reglementeze consilierea juridică pentru persoana urmărită atât în statul emitent cât şi în statul de executare, lucru care se va schimba odată cu adoptarea acestei Directive. Practic, un cetăţean român arestat în temeiul unui mandat european de arestare va putea beneficia de asistenţă juridică atât în statul emitent cât şi în statul de executare. Acest lucru va duce la scăderea semnificativă a cazurilor în care a fost emis în mod eronat un mandat european de arestare.

Scopul procesului penal este constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel că orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nicio persoană vinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor şi libertăţilor acesteia, la prevenirea infracţiunilor, precum şi la educarea cetăţenilor în spiritul respectării legilor.

Reporter: Care sunt următorii paşi?

Oana Antonescu: În vederea finalizării foii de parcurs privind drepturile procedurale, Comisia pregăteşte o serie de ultime trei măsuri care se vor referi la dreptul la asistenţa juridică în cadrul procedurilor penale, la drepturile persoanelor vulnerabile şi ale copiilor în cadrul acestor proceduri precum şi la prezumţia de nevinovăţie. Cel mai probabil, ele vor fi lansate de către Comisie în luna noiembrie a acestui an, urmând ca la scurt timp să înceapă dezbaterile în cadrul Parlamentului.

Salut eforturile depuse de Comisie în acest sens şi sunt decisă să mă implic la fel de mult ca şi până acum în muncă la aceste viitoare dosare. Deşi din 2009 şi până în prezent s-au făcut paşi uriaşi şi deosebit de importanţi pentru consolidarea drepturilor procedurale, consider că doar odată cu desăvârşirea foii de parcurs cetăţenii europeni vor avea garanţia că drepturile lor procedurale sunt protejate oriunde se află pe teritoriul Uniunii Europene. Avantajul deplin al legislaţiei UE în domeniu va fi resimţit numai după ce toate măsurile se vor concretiza în acte legislative.