Prostia salvează România!

Găleata nu mai e găleată, ci "bucket"! Gheaţa nu mai e gheaţă, ci "ice", iar prosteala nu mai e prosteală, ci "Ice bucket challenge"! Nu că m-ar mira din cale-afară, dar regula lui Murphy îmi dă frisoane! Dacă este adevărat, (şi este!), că "un obiect astfel creat încît să poată fi folosit de orice tîmpit, va sfîrşi prin a fi folosit doar de tîmpiţi", atunci lucrurile cu campania noastră electorală nu stau deloc vesel. Împinsă de marii specialişti într-ale "creării de evenimente", făcuţi "pe puncte", pe bani şi "pe repede înainte", spre zona lucrurilor exclusiv tîmpite, campania prezidenţialelor va fi folosită, în cele din urmă, doar de ei. Şi, cu noi, cum rămîne?, se vor întreba cu bun temei, toţi ceilalţi alegători care mai păstrează o urmă de interes pentru "treburile publice", care încă mai cred că politica este făcută nu ca să se dea unii în stambă la televizor şi în "manifestaţii publice", iar pe urmă, după ce sunt aleşi, să-şi umple buzunarele de la buget, că decenţa în spaţiul public nu este o formă de pornografie şi că, la urma-urmei, trimiterea cuiva într-o funcţie publică, cum este cea de Preşedinte al României, nu este "un joc", ci o chestiune serioasă care nu poate fi decisă nici la ruletă, nici la loz în plic, nici la "tîrgul de fete", ci trebuie dezbătută şi chibzuită de acest actor colectiv al spaţiului politic numit "cetăţean-alegător", pe baza unor criterii care au de a face cu interesele şi agenda sa. Atitudinea acestor "creatori" şi a "politicienilor" care se pliază pe "strategiile" lor, evident geniale, trimite însă la consideraţii mult mai serioase. De exemplu, ne lasă să înţelegem că tîmpiţii pentru uzul cărora sunt "inventate", cu atîtea cheltuieli şi eforturi de creaţie, aceste stupide giumbuşlucuri, constituie o majoritate în structura electoratului din România. Altminteri, ce rost ar avea să te dai de ceasul morţii ca să captezi atenţia, interesul şi în cele din urmă votul unei minorităţi interesată de cadrilul celor care-şi toarnă apă în cap, ca să-şi poată face un "selfie" şi să-l dea publicităţii?!!! "Trebuie să fie mulţi, foarte mulţi!", spune vocea din off!!

Mitul acesta, al "prostimii" majoritare, dacă nu chiar copleşitor majoritare, a fost cu metodă lansat şi întreţinut, încă din zorii slabei şi tinerei noastre democraţii post-decembriste. Purtătoarele principale de "mesaj" au fost televiziunile şi programele de "divertisment" construite pe reţeta infailibilă a întîmplărilor "despre tîmpiţi, cu tîmpiţi, pentru tîmpiţi"! Omniprezenţa acestor producţii şi audienţa de care s-au bucurat, măsurată "ştiinţific", au fost argumentele "beton" ale promotorilor, confruntaţi, din cînd în cînd şi tot mai slab, cu reproşul că prin aceste manele îngroapă ştacheta de calitate a celui mai important mijloc de comunicare în spaţiul public. "Se vinde, nene...! E proşti şi mulţi...!", îţi scuipa în faţă "managerul de programe", pe care îndrăzneai să-l deranjezi cu ceva remarci, critice. Cel de-al doilea vector, ca impact, al promovării ideii că electoratul e "prostime" a fost buchetul "intelectualilor politici" care s-au străduit fără oboseală şi fără pauze să ne arate, pe toate căile şi în toate chipurile, că noi, "ăştilanţi", prostimea, de!, habar nu avem, nu pricem iotă din politică, nu avem nici urmă de simţ politic, nu sesizăm unde sunt "cavalerii dreptăţii" care ne vor binele şi unde duşmanii şi mişeii ce vor să ne prade! O concepţie cu autentică rădăcină caragialiană, avîndu-l ca promotor pe Tipătescu, pentru care "cetăţeanul turmentat" este întruchiparea prostimii ce încurcă lucrurile în politică, mai mult decît le ajută: "beţiv, viţios, păcătos"!! În sfîrşit, al treilea mare promotor al ideii că electoratul este "prostime" a fost chiar vectorul politic prin excelenţă, partidul politic. Direct sau indirect, de la structura mesajului, la "strategiile de campanie", bazate pe găleată şi chilul de ulei, de orez sau de mălai, pe puiul îngheţat, ca unitate a mitei electorale, toate partidele noastre au mărturisit, într-un fel sau altul, că îşi consideră mare parte din electorat un fel de prostime, care....desigur...trebuie prostită, fie şi pentru că nu aşteaptă şi nu doreşte altceva, decît să fie... prostită! Cum ieşi din cercul strîmt şi, desigur, select, al acestor promotori ai prostiei pe tărîm politic, ce să vezi...? Lucrurile arată cu totul şi cu totul altfel! Electoratul României, în toate alegerile de pînă acum şi-a pus greutatea, constant şi fără greş, de fiecare dată, într-o tabără anume, după un criteriu sigur, simplu şi plin de sens: acolo unde a evaluat că se află cea mai sigură şi consistentă resursă de speranţă, de viitor credibil, pozitiv! Nu electoratul, "prostimea", s-a înşelat, de fiecare dată, ci politicienii au fost cei care au înşelat, cu cinism şi fără urmă de remuşcare, această investiţie de speranţă, făcută cu cea mai bună credinţă şi cu mintea limpede de Cetăţeanul României, la fiecare mare răspîntie electorală.