PSD-Gogoşanu, ramura cea buna!

Dacă ar fi să ne luăm după rezultatele guvernării, cele care ne privesc pe noi, plebea, nu pe ei, aleşii, atunci pe sediul PSD din... de-acolo... de unde e el, trebuia de mult să stea scris: "Închis pentru faliment". Anunţul nu a apărut, iar "rezonul" deloc fără motiv, este acela că nu s-a găsit încă şi nici nu s-a apucat nimeni să construiască, în România, opoziţia cu tupeul şi mai ales cu vîna electorală care să-i permită un asemenea gest. Povestea cu electoratul care o să pedepsească, o să "îngroape", el, Psd-ul, la următoarele alegeri, uitaţi-o, căci după cum merg lucrurile în materie de seducţie, manipulare şi prostire în faţă a celor care abia aşteaptă să fie pros­tiţi în faţă, sediul PSD, ca şi cele ale altor partide vieţuitoare în ograda noastră politică, are toate şansele să se afle des­chis pentru business pînă la sfîrşitul veacului. Al acestuia... cel puţin! Dovada falimentului guvernării, dacă mai era nevoie de una, nu vine chiar de oriunde. Ne-o furnizează, îndatoritor, chiar "Marele Conducător" de oşti pesediste, domnul Dragnea, însuşi. Ca un adevărat Saturn care îşi devorează pruncii, dă semne insistente că ar vrea să scape şi de Guvernul Dăncilă, aşa cum a scăpat de celelalte progenituri anterioare care nu i-au ieşit deloc pe plac ba, după nici cîteva luni, (cam şase de regulă!) s-au găsit să se puie curmeziş voinţei sale. Ar vrea să introducă, adică, o moţiune de cenzură şi împotriva actualului guvern. O aberaţie care, în ţara ce i-a zămislit pe Urmuz, Dada şi Ionescu, este îngăduită de Constituţia României şi, pînă la această oră, nu a deranjat nimănui simţul echilibrului şi al logicii democratice, nici "teoretic" şi nici "practic". Cu siguranţă, domnul Dragnea nu s-ar fi sinchisit cine ştie ce de "performanţele" guvernului său, dacă el ar fi dat, deja, blestemata aia de ordonanţă cu amnistia... că, uite, mai e puţin şi se încheie anul centenar iar noi, adică ei, nu apucă să-l serbeze aşa cum se cuvine, în deplină şi fără de griji libertate. Stau cu sabia lui Damocles deasupra capului şi cu mîna întinsă la mila Providenţei, adică a tragerii la sorţi a completelor de judecată de la Curtea Supremă de Justiţie. Păi, treabă-i asta!

Acum, desigur, orice om îşi pune întrebarea... bine frate, da cine-i de vină pentru că ne găsim astăzi în prăpastie, iar sondajele electorale, în ceea ce priveşte intenţia de vot pentru PSD, mai au puţin şi dau procentele cu minus!?? Că hîr, că mîr, c-o fi hăis, c-o fi cea, că minştrii nu ştiu să comunice, ba că unii nu şi-au făcut treaba, ori au uitat "biblia partidului", zisă şi program de guvernare, ba că Primul ministru e moale, ori e cu capul în altă parte, ori că ascultă de cine nu trebuie... mă rog motive şi motive, din acestea... banale, se găsesc întotdeauna, cîte în lună şi în stele. Cînd vine vorba să găsească cineva motive mai aşa... mai motive... d-alea din care nu-ţi ajung averile strînse într-o viaţă de "baron psd-ist" să le cumperi, ei, atunci nu oricine e în stare să dea peste ele şi să le scoată la lumină ca pe nişte uriaşe diamante, gata şlefuite. Aici e nevoie de simţ politic, vericule! Şi, desigur, de viziune! Ei bine, cineva s-a ridicat la înălţimea ameţitoare a acestor cerinţe şi ne-a luminat. Motivul pentru care lucrurile merg atît de prost şi din rău în mai rău, de s-au speriat şi cei mai optimişti previzionişti electorali ai PSD-ului, este acela că partidul a fost furat. A fost răpit, sechestrat şi supus la tot felul de cazne şi perversiuni de nişte "alogeni", de nişte pui de cuc care au ieşit cu grăbire din găoace şi au dat jos din cuib ouăle şi puişorii autentici psd-işti. Nişte ăia, nişte pedişti şi nişte peremişti vopsiţi de circumstanţă în culorile nobile al psd-ului, pe care, desigur, le-au întinat, mai ceva decît întinase Ceauşescu "Nobilele Idealuri ale Comunismului". Bine, o să zici, matale, dar ăştia, Pd şi Prm, ramuri sunt tot din măreţul arbore al Fsn-ului, ca şi Psd. Da, dar vezi mata, ăştia nu sunt ramura cea bună!!!

Vorba lui Brăescu, autorul schiţei Carre de dame, din care am împrumutat ideea de titlu şi încheierea: "Dacă ea e ramura cea bună, mă întreb cum o fi ramura cealaltă. O fandosită, nu pot s-o sufer".