English
Ajungem îndată şi la actualitate. Pentru început însă, puţină istorie a reprezentărilor puterii politice. Degetele au fost întotdeauna un obiect al fascinaţiei. Picturile vechi ne înfăţi-şează episcopi dând binecuvântarea cu degetele com-puse într-o formă specifică. Monarhii arată cu degetul către cer sau indică un loc pe o hartă. Suveranul francez era renumit pentru că ar fi avut puterea vindecării scrofulelor (o formă de tuberculoză care produce ganglioni) prin simpla atingere a bolnavului. Ultima dată acest ritual a fost performat în public în 1825. Inelul a fost unul dintre însemnele puterii patriarhale a suveranului englez, despre care unii autori ai secolelor XVI-XVII speculează că ar fi fost căsătorit ritual cu Regatul său (considerat ca partea feminină a relaţiei). Winson Churchill a făcut celebru semnul Victoriei, cu două degete în "V". Într-un faimos poster american, din timpul războaielor mondiale, Unchiul Sam arată cu degetul înspre privitor, spunându-i: I want you for the US Army ("Am nevoie de tine în Armată!"). Mai nou, în spiritul vremurilor noastre, cu degetul ridicat în sus este transmis un mesaj de contestaţie elementară.
Ce fel de putere semnalează degetul celor puternici? Întrebarea e mai dificilă decât pare. Iată o schiţă de răspuns.
Suntem obişnuiţi să vorbim des-pre "cele trei puteri în stat": legislativă, executivă şi judecătorească. Problema e că această teorie, detectată îndeobşte în lucrarea Spiritul legilor (1748) a lui Montes-quieu, nu e nici pe departe singura despre numărul şi funcţiile "puterilor în stat". Chiar şi în această grupă restrânsă, a teoriilor "separaţiei puterilor", există diferite enumerări. Spre exemplu, John Locke vorbeşte despre puterea "federativă". Benjamin Constant adaugă "puterea regală". Unele teorii moderne men-ţionează o putere admi-nistrativă, de con-trol sau de reglementare birocratică.
O putere pe care astăzi o trecem cu vederea este puterea de a admonesta. Cu variantele sale: puterea de a protesta, de a mustra, de a îndruma, de a povăţui.
De ce o trecem cu vederea? E foarte simplu. Pentru că trăim într-o epocă a democraţiei de masă. Acum, fiecare crede că are de spus ceva. Adesea chiar o face, indiferent dacă vorbeşte cu sens sau nu. Dreptul de a deschide gura a devenit universal.
Nu la fel stăteau lucrurile în trecut. Dreptul de a te adresa cuiva sau de a face semn cu degetul, mustrător, era mai degrabă un privilegiu care îşi dădea, automat, un ascendent social, politic sau spiritual asupra celor din jur. La începutul unul text despre puterea Papei, un faimos teolog, William Ockham, analizează mai întâi dacă un simplu credincios are măcar dreptul să îşi pună această întrebare. Episcopului Romei i se recunoaşte o putere, universală şi pastorală, aceea de a-şi îndruma turma de credincioşi. La căderea comunismului au contribuit, major, şi admonestările şi îndemnurile Papei Ioan Paul al II-lea, formulate în vizite precum aceea din Polonia, care au căpătat, în acel context, o importanţă politică majoră. Iar parlamentele şi "Stările Generale", înainte de a le veni ideea de a adopta legi, se întruneau mai ales pentru a primi sau formula petiţii sau proteste adresate Regelui. Protestanţii au fost definiţi ca schismatici tocmai pentru teoriile şi actele lor de contestare.
A dispărut această putere distinc-tă? Surprinzător, nu. O găsim explicit formulată, spre exemplu, în dreptul constituţional al monarhiilor din ţările nordice, unde monarhului i se recunosc drepturi precum acela de a avertiza, de a sfătui sau de a fi consultat. Acelaşi lucru se petrece în unele republici vest-europene, unde Preşedintele, prin lege sau cutumă, are dreptul de a formula obiecţii sau observaţii care, astfel, capătă o greutate aparte. Preşedintele Klestil, al Austriei, a folosit în repetate rânduri această opţiune pentru a se distanţa de participarea grupării lui Jörg Haider la guvernare. La ceremonia de în-vestire, foarte scurtă, Klestil a adoptat ostentativ o atitudine glacială.
În fine, care e situaţia la noi? Constituţia şi uzanţele sunt confuze în această privinţă, dar asta nu înseamnă că acest drept nu există. Mesajele adresate Parlamentului şi naţiunii, precum şi "puterea de mediere" a Preşedintelui pot fi gândite din această perspectivă. La fel, practica interpelării în Parlament a reprezentanţilor Executivului. Avocatul Poporului şi Curtea Constituţională au, la rândul lor, atribute ce le plasează destul de aproape de acest teritoriu.
Dreptul de a dojeni, de a avertiza ori de sfătui este, aşadar, o componentă importantă a mecanismului politic. El merită să fie recunoscut ca distinct şi reglementat rezonabil.
Problema, la noi, ca de obicei, este excesul. Pentru a avea o valoare, pentru a i se înţelege semnificaţia, ar trebui ca policienii şi instituţiile să aibă o atitudine mai reţinută. Nu să apară şi să protesteze la te miri ce, pe toate canalele de televiziune. În politică se întâmplă la fel ca în viaţă: uneori mai puţin înseamnă mai mult.
Notă: Domnul Cătălin Avramescu este consilier prezidenţial.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. Functiunile omise ale degetului
(mesaj trimis de Natafletz în data de 09.02.2010, 01:20)
Dreptul de care frumos ne povestesti, cum bine descrii, este o ramasitza feudala pura. E un drept frumos si tentant pentru cei cu inclinatzii dominatoare vietuitori in vremuri de "restriste democratica". Nu pot sa nu remarc o oarecare voluptate in peroratzia dumitale care'tzi tradeaza poftele. Zici pe undeva prin articol "la noi fiecare isi da cu parerea" ca si cum n'ar cam trebui sau nu e bine asa. Pai nu Cataline. Nu e bine pentru oameni superiori ca dumneata. Dumneata la fitece emisiune te iei in gura cu comesenii si'i faci zerouri, nulitatzi si alte alea. Cum sa se puna cu asa intelectual? Nu tot prostul poate sa'si dea cu parerea. Doar cand e vreun referendum la care prostitorul e jupanul, ACOLO E BUNA PLEBEA. Acolo poa sa se pronuntze si tolomacii iar elitele sa taca, caci atunci SE PRONUNTZA POPORUL!... Hotaraste'te Cataline, ca nu mai tzine dubla masura. Daca esti elitist bate'te cu elita si, mai ales, bazeaza'te pe parerea elitei. Daca esti cu pleava, ramai cu pleava ca "POPORUL NU GRESESTE NICIODATA"
P.S 1 Dar parca erai antimonarhist?. sau sa inteleg ca daca cel pe care'l slujesc are o placere, e buna si monarhia. Politicienii sa taca!!! caci a ridicat degetul domnul Basescu!
P.S 2 Mai uitasesi doua semnificatzii legate de degetzel. Una tzine de o vorba romaneasca> Sigur a murit ciu degetul in .... si una de'o vorba freudiana ... a ramas cu degetul in gura!
2. Adica "ciocul mic"!
(mesaj trimis de Moftangiu în data de 09.02.2010, 08:45)
Cu alte cuvinte "ciocul mic", si suportati ca normala dojenirea "sefului suprem".
Eu vad ca natiunile cele mai evoluate, adica cele din vestul si din nordul Europei, sunt cele in care care cetatenii sunt organizati in ONG-uri si activi, protestand in strada la orice considera ca puterea nu a facut bine. La polul opus sunt natiunile docile in care protestele sunt inexistente.
In Romania protestele sunt doar verbale si la televiziuni, pentru ca nu avem o societate civila matura, si dumneavoastra considerati ca nici aceste proteste nu sunt oportune.
Singurul care ar avea dreptul sa dojeneasca "supusii este zeus".
Din pacate presedintele face mult mai mult, el decide incalcand rolul de mediator pe care i l-a rezervat Consitutia, iar prevederile constitutionale sunt confuze doar pentru cine nu vrea sa le respecte.
2.1. Dle Catalin Avramescu sunteti platit de noi! (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de E.A. în data de 09.02.2010, 10:38)
Dle consilier prezidential,imaginati-va ca stim totul despre dvs! Din surse variate, interne si externe!Chiar si chestiunile pe care nu ati dori sa le faceti publice,de exemplu cea cu loja lui Stefan Masu si Olimpian Ungherea din Peris! Ceea ce ma frapeaza este tupeul dvs si dupa cum spunea cineva dublul standard aplicat in relatiile interumane! Va aduc la cunostinta dle consilier prezidential ca am citit interviul dvs din ziarul Adevarul cu titlul, predintele nu are nici-o strategie fata de OTV! Inclin sa dau dreptate parerii celor doi ziaristi privind calitatile dvs respectiv inflexibilitatea opiniilor proprii,si fantezia debordanta a dvs in a propune solutii exotice de modernizare a statului roman! Goale de continut! Trecand peste diversiunea mediatica de la OTV,platita copios, din banii nu stiu cui,va reamintesc dle consilier prezidential ca dvs trebuie sa faceti ciocul mic pentru ca sunteti platit de noi, contribuabilii romani ! Calitatile dvs de manipulator pervers de constiinte conform principiilor gds, din care faceti parte,nu mai impresioneaza pe nimeni ! Adio dle consilier prezidential, pt dvs a aparut mane,tekel, fares!
3. Imunitatea prezidentiala
(mesaj trimis de Mircea Popa în data de 09.02.2010, 10:33)
Felicitari pentru articol, domnule Avramescu!
As dori sa va adresez o intrebare: cum vedeti propunerea domnului Tariceanu de a renunta la imunitatea prezidentiala? Lasand la o parte persoane concrete, v-as ruga, in masura in care timpul va permite, sa va referiti la aceasta chestiune din punctul de vedere al teroriei statului si dreptului. Va multumesc!
3.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de anonim în data de 09.02.2010, 16:03)
Gresiti stimabililor ! Faptul ca dl Avramescu este consilier prezidential si faptul (deloc intamplator) ca Presedintele Basescu, spre deosebire de Presedintele Iliescu, nu prea accepta sa stea cu degetul cuminte si isi indreapta aratatorul ( pe celalalt indoit eu unul nu am vazut sa-l foloseasca, desi unii ar merita-o) catre si de cate ori considera necesar, ar fi trebuit sa-l faca pe consilierul fricos sa nu abordeze un astfel de subiect. Dar iata, l-a abordat si mai mult si-a permis si sa atraga atentia asupra folosirii ponderate a aratatorului.
Si atunci ? cu ce a gresit ? de ce criticati doar ca sa pareti interesanti; in anonimat nici macar nu o puteti realiza. Ar fi trebuit sa sesizati esenta si intentia din articol, altfel gargara pe care o incercati nu ajuta la nimic.
3.2. Anonim esti matale... (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de Natafletz în data de 09.02.2010, 16:23)
Eu is Natafletz. Ca daca tz'as da nume, prenume, CNP si serie de buletin tot nu cred c'ar schimba cu ceva identitatea mea pe un forum oricum virtual... dar asta tz'am zis'o asa pentru amuzament... acuma abia ma iau de logica dumitale plata> Deci sa inteleg ca Domnu Avramescu nu numai ca nu face adoratzie la degetzelul ridicat al jupanului, ba chiar se ia subtil de el. Ce curaj domnule! Halal... Ha, ha, ha Bravo Cataline. Sper ca esti mandru de adeptzii dumitale. Se vede de la o posta ca's muuuult mai inteligentzi ca noi, natafletzii... Pai nah, cum sa nu fie, daca's seara de seara pe OTV... Ma rog dumnezeului "Titan" sa va dea sanatate in compensatzie cu deficitul de inteligentza!!!
3.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de Masters în data de 09.02.2010, 23:34)
Lasa-l in pace; natafletu-i nataflet,
Pe deasupra chiar si flet....
3.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de Masters în data de 10.02.2010, 10:10)
Il las. Cred ca-i mai mult decat nataflet daca nu a observat ca, in fapt, eu nu l-am (i-am) facut anonim (i), ci i-am spus ca sub anonimat..... ceea ce este cu totul si cu totul altceva (daca poate pricepe). I-as fi inteles supararea daca, de ex. l-as fi facut nulitate (sau alt epitet); ceea ce nu este cazul, uneori este chiar sclipitor, atata doar ca indoctrinarea de care uneori da dovada , il orbeste. Si precum se stie, orbul bajbaie..........
Ar fi bine sa citeasca definitia "natafletului" - uite, pun si ghilimelele ca sa nu se mai supere- din DEX; in fapt simpaticul (poate acum ii place) incearca sub alias Natafletul sa faca pe Istetul; pentru a-i reusi trebuie musai sa fie obiectiv si sa mai lase savantlacurile cu care abunda, caci nu acestea ii dau nota, sau tocmai acestea ii dau nota : cea pe care o merita.