Raiul impostorilor

Întâmplarea este adevărată şi s-a petrecut acum câteva săptămâni, în Statele Unite. Un departament de poliţie a organizat o conferinţă de presă. Pe scaune, ziarişti. În faţă, o echipă de poliţişti. Un şerif explica situaţia. Camerele filmau, iar reporterii luau note. În dreapta şerifului, o doamnă traducea, cu mâinile, în limbajul surzilor.

Problema este că unii dintre telespectatori au sesizat că gesturile făcute de doamna cu pricina nu aveau sens. Într-adevăr, dacă te uitai mai bine, vedeai că erau teatrale, exagerate. Poliţia a făcut o anchetă. A rezultat că doamna cu pricina nici nu ştia limbajul surzilor. Mai mult, era o impostoare cunoscută, care mai fusese arestată pentru diverse ilegalităţi. Venise acolo neinvitată. Nimeni însă nu a împiedicat-o să intre. Şeriful a fost întrebat cum s-a ajuns ca escroaca să dea din mâini lângă el. A răspuns, stupefiat, că nici el nu ştie... O văzuse acolo şi s-a gândit că e o idee bună să aibă pe cineva care să traducă pentru surzi.

Vedeţi dumneavoastră, cam aşa se petrec lucrurile şi în politică. Te trezeşti cu unul lângă tine care dă din mâini. Habar nu ai cine este şi cine l-a pus acolo. Dar zici că foloseşte şi el la ceva, nu?... Până îţi dai seama că ipochimenul a ruinat evenimentul şi a dus totul în ridicol.

Se întâmplă şi la case mai mari. Cândva, Partidul Democrat din Statele Unite era o organizaţie foarte respectabilă. A dat ţării politicieni redutabili precum Kennedy. Acum o au pe Elizabeth Warren. Doamna cu pricina a ajuns profesoară universitară pretinzând că este de origine amerindiană. Liderii indienilor americani însă nu au fost amuzaţi. Au susţinut că Warren nu are nici o legătură cu triburile lor. Asta nu a împiedicat-o pe politiciană să dea din mâini la numeroase întâlniri, lăudându-se că este prima "nativă" care predă Drept la Harvard.

Acum doamna Warren trage speranţe că va fi nominalizată să candideze la Preşedinţie din partea Democraţilor, aşa că s-a gândit la un nou act. Şi-a trimis ADN-ul pentru analiză la un laborator. Rezultatele au venit. Devastatoare. Femeia are mai puţin de 1 la mie sânge indian. Donald Trump i-a răspuns, sarcastic, spunând că până şi el are mai mult sânge indian decât Elizabeth Warren. Credeţi că asta a oprit-o pe vajnica reprezentantă a Democraţilor? Nu. O ţine tot pe a ei. Ştie sigur că este indiană pentru că aşa i-ar fi spus... bunica ei.

În istoria politicii europene, impos-tura a fost mereu o forţă redutabilă. La un moment dat, creştinătatea însăşi a fost împărţită între papi şi antipapi, fiecare dintre aceştia susţinând că el, fireşte, este adevăratul Vicar al lui Cris-tos. În Rusia, un anume Pugachev strârneşte, în 1773, o răscoală, pretinzând că este ţarul Petru al III-lea. Chiar şi în stricta Germanie, într-un orăşel numit Köpenick, un anume Wilhelm Voigt a reuşit, în 1906, să încropească, din zdrenţe cumpărate de la diverse magazine, o uniformă care semăna cu una de ofiţer. A oprit în stradă câţiva soldaţi şi le-a ordonat să meargă cu el la primărie. Acolo a blocat intrările şi s-a servit cu banii din trezorerie.

La noi, asta pare să fie schema de la Revoluţie încoace. Unii dintre cei care au intrat, în Comitetul Central sau la Televiziune, nu au mai ieşit. Au rămas să alcătuiască noua "clasă politică". Nu îi chemase nimeni. Nu aveau nici o calificare. Şi-au făcut loc cu coatele în primul rând, de unde dau din mâini de atunci.

Unul dintre aceştia este Petre Roman. Fost profesor de hidroelectrică, devenit "spontan" mare politician, omul nu a mai ieşit de la o vreme la televizor (sau, cel puţin, nu este pe canalele pe care le urmăresc), dar este activ. Fostul premier al Romăniei a dat România în judecată la CEDO. I s-ar fi încălcat drepturile în ancheta făcută de Agenţia Naţională de Integritate. A pierdut. După care a fost huiduit în Piaţa Universităţii, când a venit şi el să se amestece în comemorarea morţilor de la Revoluţie.

Iată că unii dau din mâni de treizeci de ani şi nu mai scăpăm de ei. Ion Ilies-cu a ieşit cu declaraţii după desfiinţarea aşa-zisului Institut al Revoluţiei. "Asta e o porcărie curată. Adică Institutul Revoluţiei Române, renunţăm la Revoluţia Română, la studierea ei... ". Sunt oare singurul căruia îi scapă logica acestor vorbe?...

Mai din vremurile noi, îl găsim pe Eugen Orlando Teodorovici. După ce a lăsat Bugetul vraişte, social-democratul Teodorovici îşi dă în judecată propriul partid. Motivul? Din câte înţeleg, vrea înapoi funcţia de vicepreşedinte. Este posibil aşa ceva - să iei o funcţie politică prin decizie judecătorească? Cum România este ţara tuturor posibilităţilor, nu m-aş mira ca tovarăşul Orlando să reuşeas-că acolo unde Liviu Dragnea a dat greş.

Pe undeva, nu sunt surprins de insis-tenţa acestor persoane. Unii sunt incorigibili. Partea tristă, pentru noi, este că trăim într-o societate care şi-a pierdut mecanismele de apărare. Ai senzaţia că oricine poate, oricând, să se ridice în picioare şi să facă circ pe timpul şi pe nervii noştri.