RAPOARTELE TRIMESTRIALE ALE MARILOR BĂNCI INTERNAŢIONALE NU VOR ANUNŢA SFÂRŞITUL CRIZEI Realitatea pieţelor financiare

Bursele internaţionale, în special cele din Statele Unite şi Europa, cresc de câteva săptămâni pe fondul valului de optimism generat de inundarea pieţelor cu noii bani tipăriţi de băncile centrale. După ce o serie de bănci s-au grăbit să anunţe rezultate pozitive pentru primele două luni din 2009, Wells Fargo, a patra bancă din SUA, s-a grăbit să anunţe anticipat rezultatele pozitive pentru primul trimestru.

Şi-a găsit optimismul de pe pieţe confirmarea? Este de ajuns o floare pentru a veni primăvara?Chiar dacă floarea reprezintă un trimestru pozitiv pentru marile bănci americane, este mult prea devreme pentru optimism. Nu trebuie să uităm că FASB (Financial Accounting Standards Board) a scos, practic, marcarea la piaţă din cerinţele de raportare, iar băncile îşi stabilesc singure criteriile de depreciere a activelor bilanţiere.

S-a creat, astfel, o realitate virtuală pe pieţele financiare, care este complet desprinsă de economia reală. În acea economie reală, producţia industrială se prăbuşeşte, spaţiile comerciale se golesc, iar şomajul creşte accelerat. Aceasta nu reprezintă deloc o fundaţie solidă pentru capacitatea de rambursare a datoriilor către bănci şi, cu atât mai puţin, un mediu favorabil pentru relansarea creditării.

După evoluţiile de până acum, piaţa obligaţiunilor guvernamentale americane reprezintă unul dintre cei mai buni indicatori ai şanselor de succes pentru soluţiile "inovatoare" de salvare economică prin tipărirea de bani. Când Federal Reserve a anunţat că va cumpăra obligaţiuni de pe piaţa secundară, randamentul acestora s-a prăbuşit (vezi grafic, în special obligaţiunile cu ma­turitate la 10 ani).

Tipărirea de bani urmăreşte "influenţarea" întregii curbe a randamentelor, în scopul reducerii costurilor de finanţare, atât pentru guvern cât pentru sectorul privat. Tendinţa crescătoare a acestora din ultimele luni nu numai că nu a fost întreruptă de anunţul Fed-ului, ci chiar s-a consolidat.

Evoluţia nu trebuie să suprindă pe nimeni, deoarece necesarul de finanţare al deficitului bugetar american a crescut exponenţial în anul fiscal 2009 (n.a. care a început în octombrie 2008).

În doar şase luni, deficitul a ajuns la 956 miliarde dolari, de două ori mai mare decât deficitul întregului an fiscal 2008.

Dificultăţile de la nivelul administraţiilor locale din SUA a determinat agenţia de rating Moody"s să adopte o decizie fără precedent: întreg sectorul obligaţiunilor municipale, o piaţă de peste 2 trilioane de dolari, a fost plasat sub observaţie cu perspectivă negativă. Ce va urma? Creşterea costurilor de refinanţare, desigur, în ciuda eforturilor de până acum ale Federal Reserve. În aceste condiţii, este aproape sigur că banca centrală americană va anunţa programe suplimentare de tipărire a banilor.

Aşteptările Chinei merg, se pare, în aceeaşi direcţie. Banca centrală de la Beijing a început să ofere yuani unor parteneri comerciali importanţi, în cadrul unor operaţiuni de swap valutar, conform unui articol Bloomberg. "China a învăţat din această criză financiară că trebuie să-şi reducă dependenţa faţă de dolar şi să promoveze yuanul ca monedă regională şi internaţională", a declarat Zhang Ming, de la Academia de Ştiinţe Sociale a Chinei, pentru Bloomberg. China face astfel primii paşi pentru a elimina plata în dolari a exporturilor sale. Chiar dacă nu s-a pronunţat, la întâlnirea G20, pentru reducerea importanţei dolarului ca monedă de rezervă, China acţionează pentru a-şi crea propria "realitate" economică şi se pregăteşte pentru prăbuşirea dolarului.

Va fi oprită căderea sistemului financiar global de rezultatele pozitive ale băncilor americane din primul trimestru? Willem Buiter, fost membru în Comitetul de Politică Monetară al Băncii Angliei, nu crede în astfel de miracole. "Colapsul economiei reale şi creşterea dramatică a falimentelor la nivelul companiilor nefinanciare şi a gospodăriilor va începe să apară în rapoartele financiare ale băncilor la sfârşitul verii şi în toamnă", scrie acesta pe blogul său de la Financial Times.

"Autorităţile monetare şi fiscale vor continua să fure din buzunarele contribuabililor şi ale celor care economisesc pentru a evita falimentul anumitor clase de investitori", apreciază şi John Kemp de la Reuters. Kemp recomandă vânzarea obligaţiunilor guvernamentale şi a altor titluri cu venit fix către băncile centrale şi trecerea la strategii investiţionale care să protejeze capitalul în faţa noilor presiuni inflaţioniste.

În toată această furtună economică şi financiară mondială, ce se întâmplă într-un colţ din Estul Europei? Cresc taxele! Da, este vorba despre România, care a ajuns doar în câteva luni la statutul de activ toxic, cu tot "ajutorul" FMI. De fapt, rolul acestui ajutor pare să fie mai mult de controlare a deprecierii, pentru a se evita o "marcare la piaţă" violentă.

Impozitele forfetare pentru microintreprinderi reprezintă sinucidere economică în actualele condiţii. Acestea ar putea reprezenta sectorul care să absoarbă forţa de muncă disponibilizată de marele firme, confruntate cu prăbuşirea cererii pentru produsele lor.

Menţinerea unui sector bugetar supraponderal este, foarte probabil, în contradicţie cu cerinţele impuse de FMI, iar aceasta pune sub semnul întrebării tranşele de împrumut ulterioare celei din luna mai. Ce va face guvernul când prognoza veniturilor bugetare va fi invalidată de realitate? Va creşte şi alte impozite şi taxe, în numele binelui comun?

Statul român consideră, chiar şi după 20 de ani de la "căderea comunismului", că firmele şi cetăţenii există doar pentru a-l sluji prin taxe şi impozite tot mai mari, fără a cere nimic în schimb. Statul a reprezentat, în toţi aceşti ani, cel mai puternic factor de distrugere a avuţiei naţionale, iar acum este gata să regizeze un final apoteotic.