English
Suprafaţa de pădure aflată în proprietatea publică a statului a scăzut cu 3.028.762 ha, în perioada 1990-2012, prin retrocedări către persoane fizice şi juridice, în urma aplicării legilor de fond funciar, precizează Raportul de audit privind "Situaţia patrimonială a fondului forestier din România, în perioada 1990-2012", obţinut de Ziarul BURSA.
Acesta apreciază că o suprafaţă de circa 561.168,84 ha a fost retrocedată sau se află în diferite faze ale procesului administrativ sau juridic de retrocedare, fără să fie îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, cazurile în speţă fiind considerate litigioase.
Procesul de retrocedare a terenurilor forestiere către foştii proprietari sau către urmaşii acestora este încă în desfăşurare.
Solicitările de fond forestier formulate de persoane fizice depăşesc cu 390.000 de ha suprafaţa de pădure deţinută de populaţie în anul 1948, potrivit Raportului citat.
Documentul arată că aceste cereri vizează 1,9 milioane ha de pădure, comparativ cu suprafaţa de aproximativ 1,5 milioane ha care aparţineau oamenilor, în 1948.
În anul 1800, suprafaţa împădurită din provinciile istorice româneşti era de 8,5 milioane de hectare, adică 36% din teritoriul nostru, însă aceas-ta s-a diminuat continuu, în principal ca urmare a reformei agrare din 1864 şi a legii privind înfiinţarea izlazurilor comunale din 1920.
În anul 1948, suprafaţa totală a fondului forestier măsura 6.486.000 ha (1,87 milioane ha aparţinând statului, 1,33 milioane ha - formelor asociative, 1,76 milioane ha - comunelor, oraşelor, unităţilor de cult şi de învăţământ, fundaţiilor şi 1,87 milioa-ne ha - proprietăţii publice a statului), iar la finalul lui 1990 - 6.367.660 ha, pădurile ocupând 6.248.990 ha şi alte terenuri - 118.670 ha.
Potrivit raportului, suprafaţa fondului forestier, la data de 31 decembrie 2010, era de 6.515.173 ha, din care în proprietatea publică se aflau 4.363.000 ha şi în proprietatea privată - 2.152.173 ha.
Atitudinea de îngăduinţă faţă de abuzuri riscă să înlocuiască abuzurile statului din 1948 cu abuzurile asupra proprietăţii statului, în special din perioada de după anul 2000, potrivit documentului citat.
Acesta arată că au fost făcute solicitări de reconstituire a dreptului de proprietate de către persoane fără vocaţie succesorală, reprezentanţi nelegali sau contestaţi ai unor forme asociative de proprietate, forme asociative care nu sunt sau nu pot fi continuatoare în drepturi şi obligaţii ale persoanelor juridice, împuterniciţi prin posturi a căror autenticitate nu poate fi verificată întrucât sunt emise în străinătate, instituţii de cult care au avut terenuri forestiere în folosinţă şi nu în proprietate.
Până la 21.12.2010, au fost validate reconstituiri de drepturi de proprietate pentru o suprafaţă de aproape 3,3 milioane de ha, din care circa 3 milioane ha au fost puse în posesie de comisiile locale, rămânând nepusă în posesie şi nepredată suprafaţa de 235.000 ha.
Se estimează că, până în prezent, circa 561.168,84 ha terenuri fores-tiere din proprietatea publică a statului au trecut sau sunt pe cale să treacă abuziv în proprietate privată.
• Legea din 2000 nu şi-a consumat efectele nici până în prezent
Legea din 1991, ale cărei efecte se întind până astăzi (în prezent, mai sunt de retrocedat aproximativ 8.000 ha sub efectul acestei legi), s-a soldat cu retrocedarea a 344.283 ha de terenuri forestiere unui număr de 625.696 de proprietari.
Efectele reglementărilor din 1991, care prevedeau reconstituirea dreptului de proprietate în limita unui hectar persoanelor fizice care au deţinut în proprietate terenuri forestiere sau cu vegetaţie forestieră au fost defrişarea pădurilor şi obţinerea de fond forestier de către persoanele care nu au deţinut în nume propriu pădure dar au fost membrii unor forme asociative de pro-prietate.
La elaborarea Legii nr. 18/1991, s-a avut în vedere următoarea viziune politică: "Vom retroceda cel mult un hectar de pădure la 400.000 de foşti proprietari, respectiv, cel mult 400.000 ha, dar vom salva... restul pădurilor proprietate privată". Ulterior, reconstituirea dreptului de proprietate asupra pădurilor a devenit un scop în sine, neglijându-se faptul că pădurile nu pot fi asimilate terenurilor agricole, potrivit Raportului Curţii de Conturi.
Legea adoptată în 1991 a fost modificată în anul 1997, an după care a fost ridicat plafonul retrocedărilor de terenuri forestiere pentru persoane fizice la 30 ha de familie şi au fost introduse noi categorii de "îndreptăţiţi": composesorate (n.r. formă de asociere în care proprietăţile sunt administrate împreună de persoane desemnate în urma votului majorităţii, fiecare membru păstrându-şi dreptul de proprietate asupra terenurilor) şi obşti medievale (nu se precizează limite, interpretându-se ca retrocedări in integrum); consilii parohiale, schituri, mănăstiri, instituţii de învăţământ (în limita a 30 ha); comune, oraşe, municipii (nu se precizează limite, fapt pentru care s-a interpretat ca fiind o retrocedare in integrum).
În 2000, printr-o nouă lege, a fost ridicat plafonul la 10 ha de persoană, a crescut numărul formelor asociative arhaice de proprietate etc.
Controversele cu privire la formele de administrare a pădurilor private au blocat retrocedările în tot anul 2000, dar nu şi reconstituirile de drepturi, multe din suprafeţele ce urmau să fie retrocedate fiind deja validate de comisiile judeţene de fond funciar.
Situaţia retrocedărilor în baza Legii nr. 1/2000 poate fi sintetizată astfel: la finele anului 2004, unităţile administrativ-teritoriale intraseră în posesia a peste 800.000 ha pădure, susţine Raportul, adăugând: "Legea din 2000 nu şi-a consumat efectele nici până în prezent, războiul dosarelor blocând parte din retrocedări".
• După 2005 au fost create tratamente preferenţiale pentru cei care solicitau reconstituirea dreptului de proprietate
Legea 247/2005 a extins principiul reconstituirii drepturilor de proprietate pe vechile amplasamente. În acelaşi timp, reglementarea adoptată în anul 2005 a redeschis, după 14 ani de aplicare a legilor de fond funciar, procesul retrocedărilor, fără să lămurească problemele complicate pe care le ridicau reconstituirea dreptului de proprietate asupra pădurilor şi administrarea durabilă a acestora.
Potrivit Raportului Curţii de Conturi, în baza legii citate au fost depuse cereri de retrocedare pentru 2,6 milioane ha de pădure, cu 400.000 ha mai mult decât totalul retro-cedările anterioare.
Proprietatea publică a fost ignorată, fiind create tratamente preferenţiale pentru cei care solicitau reconstituirea dreptului de proprietate.
Prin adoptarea Legii 247/2005 şi a Legii nr. 261/2008, a fost reglementată retrocedarea pădurilor către unităţile de cult şi, deci, revenirea la situaţia de dinainte de decembrie 1863.
"Asemenea caz nu s-a mai întâlnit în niciuna din ţările din Europa", precizează Curtea de Conturi.
• Tăierea pădurilor în exces - mijloc de venituri pentru campaniile electorale
În perioada 1990-2011, volumul tăierilor ilegale din pădurile noastre s-a menţinut, cu unele fluctuaţii anuale, la un nivel extrem de ridicat, cele mai afectate fiind pădurile aflate în proprietatea statului, arată Raportul Curţii de Conturi, adăugând: "Forţarea tăierii pădurilor peste posibilităţile anuale, uneori sub pretextul doborâturilor de vânt sau al atacului de insecte, a constituit un mijloc de realizare de venituri care şi-au dovedit utilitatea în campaniile electorale. Procedeul odată patentat continuă şi astăzi, conducând la destructurarea pădurilor şi la intrarea lor în declin".
Analiza volumului tăierilor din perioada menţionată ne arată un maxim în anul 1992, cifrat la 281.517 metri cubi, şi un minim de 51.900 mc, în 2008.
Potrivit unui studiu realizat de Greenpeace în România, sunt tăiate peste 3 ha de pădure în fiecare oră. Potrivit Romsilva, zinilc sunt exploa-tate, în medie, 41 de ha de pădure, o mare parte reprezentând tăierile ilegale/furturile.
Volumul total al tăierilor ilegale din fondul forestier aflat în proprietatea de stat şi privată a fost de 633.500 mc, în perioada 2005-2011, ceea ce înseamnă că au fost valorificate peste 80 milioane metri cubi de lemn.
La un preţ minim de 70 euro/metru cub lemn de foc, rezultă că valoa-rea tăierilor menţionate depăşeşte cifra de 5 miliarde euro.
"Această cifră este departe de a fi reală, întrucât cea mai mare parte a arborilor tăiaţi din pădurile Româ-niei au luat calea străinătăţii (către ţări din Europa, Nordul Africii, Asia ş.a.), la preţuri cu mult mai mari decât preţul minim stabilit pentru lemnul de foc", precizează Curtea de Conturi.
În perioada 1990-2011, volumul tăierilor ilegale a crescut, cu unele fluctuaţii anuale, ajungând la un maxim de 281.517 mc, în anul 1992.
În 2000, Romsilva avea în adminis-trare 22 de parcuri protejate, din care 10 naţionale şi 12 naturale, cu o suprafaţă de 847.433 ha, din care 573.143,8 ha - fond forestier, şi deţinea în custodie un număr de 84 de rezervaţii/monumente ale naturii, cu un fond fores-tier în suprafaţă de 11.918 ha.
În perioada 2001-2010, a fost retrocedată ilegal, din parcurile naturale şi naţionale, suprafaţa de 89.418,2 ha.
• Este necesară modificarea cadrului legislativ care reglementează retrocedarea pădurilor statului
În contextul prezentat, Curtea de Conturi face mai multe recomandări.
Printre acestea se numără încheierea unui protocol de colaborare între Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice (MMSC) şi Romsilva, pe de o parte, şi Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Transporturilor, Compania Naţională Imprimeria Naţională şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, care are în sub-ordine Garda Financiară, Autoritatea Naţională a Vămilor, direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, pe de altă parte, în vederea asigurării şi verificării respectării legis-laţiei referitoare la provenienţa, circulaţia, depozitarea şi comer-cializarea materialelor lemnoase şi la regimul instalaţiilor de prelucrat lemn rotund.
Totodată, Curtea de Conturi consideră că Ministerul Mediului ar trebui să acţioneze imediat pentru elaborarea actelor normative subsecvente Codului Silvic şi să urmăreas-că implementarea/aprobarea aces-tora pe toate palierele ierarhice.
Ministerul Finanţelor Publice trebuie să solicite Băncii Naţionale a României clarificări asupra modului în care au fost achitate creditele contractate de diferite persoane fizice şi juridice cu Societatea Naţională Creditul Industrial, Creditul Naţional Agricol şi Creditul Agricol Rural, care au fost ipotecate cu terenurile forestiere deţinute.
Nu în ultimul rând, este necesară modificarea şi completarea cadrului legislativ care reglementează retrocedarea suprafeţelor din fondul fores-tier proprietate publică a statului şi crearea premiselor legale în vederea reanalizării retrocedărilor care au avut ca obiect pădurile, astfel încât să fie posibilă înlăturarea prejudiciilor produse, precum şi recuperarea şi redobândirea în proprietatea publică a statului a suprafeţelor retrocedate abuziv.
Curtea de Conturi: "Prinţul Paul a obţinut 47 ha din Pădurea Snagov"
Raportul Curţii de Conturi precizează că Prinţul Paul al României "a solicitat şi a luat 47 de hectare din pădurea Snagov, deşi aceasta nu a fost în proprietatea Casei Regale, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României, încă din anul 1941, a declarat pădurea Snagov ca fiind domeniu public al statului".
Documentul citat precizează: "Prin decretul Regal nr.1154 din 28 februarie 1930 (publicat în Monitorul Oficial din 9 februarie 1931), Regele Mihai I, prin Consiliul de Regenţă, a promulgat "Legea pentru înfrumuseţarea împrejurimilor Capitalei". Legea prevedea ca Ministerul de Agricultură şi Domenii să cedeze, cu titlu gratuit, pădurea Snagov - Ţigăneşti (...) şi pădurea Băneasa Municipiului Bucureşti, în vederea amenajării acestora ca staţiuni climaterice de odihnă, agrement şi sport.
După întoarcerea lui Carol al II-lea pe tron, Consiliul comunal general al Municipiului Bucureşti, printr-o hotărâre din data de 22 iunie 1932, a fost de acord cu cedarea unei suprafeţe din pădurea Snagov către Casa Regală. Prin aceeaşi hotărâre, s-a prevăzut ca donaţia să fie făcută numai după întocmirea proiectului de lege şi aprobarea acestuia. Proiectul de lege nu s-a întocmit, iar Carol al II-lea a intrat în posesia pădurii, fără să o deţină în proprietate. Astfel, în 1948, când autorităţile comuniste au naţionalizat bunurile Casei Regale, în inventarul publicat în Monitorul Oficial 140/19 iunie 1948 nu este cuprinsă şi suprafaţa de 46,78 hectare din trupul de pădure Fundul Sacului, deoarece aceasta era în proprietatea statului - domeniului public al Municipiului Bucureşti, şi nu al Casei Regale".
În februarie 2002, Prinţul Paul al României, fiul lui lui Carol Mircea Grigore, numit, printr-o decizie a Tribunalului de la Lisabona prim fiu legitim al lui Carol al II-lea, a solicitat Regiei Naţionale a Pădurilor restituirea suprafeţei de 46,78 hectare din pădurea Fundul Sacului, situată pe malul Lacului Snagov.
În 2003, Prinţul Paul a chemat în judecată Primăria Snagov, "pentru ca instanţa să o oblige pe aceasta la restituirea terenului", arată Raportul, care precizează că, la acea dată, Alteţa Sa Regală nu ar fi avut calitatea să formuleze în mod valabil şi în nume propriu notificări/cereri întemeiate pe legile de restituire a proprietăţilor, întrucât tatăl său trăia şi doar acesta putea formula astfel de solicitări.
Judecătoria Buftea a admis cererea Prinţului Paul şi, prin sentinţa civilă din data de 26 iunie 2003, a obligat Comisia judeţeană Ilfov să stabilească dreptul de proprietate asupra terenurilor şi să aprobe împroprietărirea Prinţului Paul cu suprafaţa de 10 hectare de teren forestier, maximul la care dădea dreptul legea, la vremea res-pectivă. Prin hotărârea nr. 7/14.01.2004, Comisia judeţeană Ilfov a validat dreptul de proprietate pentru cele 10 ha pădure pe raza comunei Snagov-Ilfov.
După modificarea legii, în 2005, Prinţul Paul a solicitat restituirea restului suprafeţei, de 36,78 hectare din pădurea Snagov, potrivit Raportului. În 2006, Comisia Judeţeană Ilfov a validat cererea, cu nouă voturi pentru şi unul împotrivă.
"Judecătoria Ilfov şi mai apoi Comisia Judeţeană Ilfov l-au împroprietărit nelegal şi necuvenit pe Paul Philippe, născut Lambrino, cu 47 ha în Pădurea Snagov, cu o valoare la preţul pieţei de la acea dată de peste 14 milioane de euro", concluzionează Raportul Curţii de Conturi.
Veronel Rădulescu, avocatul ASR Prinţul Paul, susţine că o hotărâre judecătorească nu poate fi comentată de Curtea de Conturi.
Domnia sa ne-a precizat: "Fără să fi aprofundat această problemă, pe care urmează s-o studiez, pot să vă spun că însuşi auditul Curţii de Conturi subliniază că decizia a fost adoptată printr-o hotărâre în justiţie, care este executorie şi valabilă inclusiv pentru Curtea de Conturi. Nu se poate ca o instituţie a statului să întocmească un raport prin negarea unei hotărâri judecătoreşti; Curtea de Conturi nu are căderea să comenteze o decizie a unei instanţe judecătoreşti".
•
Curtea de Conturi: "Moştenitorilor prinţului Mihai D. Sturdza li s-a retrocedat cu 10.707 ha pădure mai mult decât aveau dreptul"
În anul 1941, la momentul decesului principelui Mihai D. Sturdza, domeniul Hangu, aşa cum era denumită proprietatea imobiliară revendicată, avea suprafaţa totală de 27.143 hectare, din care 25.310 hectare - pădure de răşinoase şi foioase şi 1.833 hectare - diverse terenuri.
Printr-o cerere adresată Prefecturii judeţului Neamţ, moştenitorii lui Mihai D. Sturdza au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei totale de 27.143 ha, din care 26.100 ha pădure, 139 ha poieni şi 904 ha goluri de munte, potrivit Curţii de Conturi.
Raportul susţine că Prefectura nu ar fi ţinut cont de documentele şi argumentele prezentate de Romsilva, potrivit cărora moştenitorilor familiei lui Mihai D. Strudza li s-ar fi cuvenit doar suprafaţa de 14.384 ha teren cu vegetaţie forestieră.
"Nu s-a ţinut seama de faptul că urmare a (re)organizărilor teritoriale din perioada 1945-1990, suprafaţa de 2.052 ha din fostul domeniu Hangu se afla în judeţul Harghita, şi, prin urmare, competenţa de retrocedare revenea autorităţilor din acest judeţ.
Din suprafaţa de 27.143 ha aflată în anul 1941 în posesia prinţului Mihai D. Sturdza, trebuia scăzută suprafaţa de 10.707 ha, expropriată, cu care au fost împroprietăriţi în temeiul Legii nr. 187/1945 ţăranii din zona respectivă", precizează documentul. Suprafaţa de pădure reconstituită de Prefectura judeţului Neamţ trebuia diminuată cu 5.000 ha, întrucât, potrivit proceselor verbale şi referatelor întocmite de Comitetele locale de reformă agrară în anii 1945-1946, rezultă că din suprafaţa totală de 10.707 ha expropriată, numai 5.000 ha erau cu pădure, diferenţa de 5.707 ha reprezentând alte terenuri.
Raportul de audit concluzionează că "moştenitorilor prinţului Mihai D. Sturdza li s-a stabilit reconstituirea dreptului de proprietate cu 10.707 ha pădure mai mult decât aveau dreptul".
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
